Prezidenţiale 2020 | ADEPT | Chişinău 2018 | Găgăuzia 2016 | Prezidenţiale 2016 | Locale 2015 | partide.md | avere.md
Interesul politic şi transparenţa decizională
|
|
În procesul integrării europene Republica Moldova şi-a creat faima ţării în care se adoptă legi bune, dar care se implementează prost. Astfel, un şir de acte normative referitoare la transparenţa decizională, conflictul de interese, integritatea demnitarilor şi funcţionarilor publici au fost adoptate şi chiar sînt, oarecum, respectate. Adică, în linii mari, sînt respectate termenele şi procedurile prevăzute de actele normative menţionate, însă sînt camuflate cu dibăcie interesele forţelor politice, aflate la guvernare, promovate sub auspiciile transparenţei decizionale şi a interesului public.
Cel mai sfidător exemplu este paralizia timp de trei luni de zile a activităţii Consiliului Municipal Chişinău, care a intervenit imediat după alegerile municipale ordinare. Fabula blocajului este sfidător de simplă: alegerile pentru funcţia de primar de Chişinău au fost cîştigate de Dorin Chirtoacă, reprezentantul Partidului Liberal (PL), parte a Alianţei pentru Integrare Europeană (AIE), iar majoritatea în Consiliul Municipal a fost cîştigată de opoziţie, în persoana Partidului Comuniştilor din Republica Moldova (PCRM). Pentru a evita cooperarea cu noua majoritate din Consiliul Municipal, primarul Dorin Chirtoacă şi fracţiunile minoritare ale componentelor AIE s-au dedat la cel mai banal boicot al activităţii consiliului. Este adevărat, că boicotul nu a fost declarat, iar absenţa constantă şi ostentativă a consilierilor necomunişti la şedinţele Consiliului Municipal a fost camuflată sub diferite pretexte, legate de capacitatea redusă de cooperare a fracţiunii PCRM din Consiliul Municipal. Ironia sorţii este că PCRM era angajat în boicotul şedinţelor Parlamentului, iar componentele AIE, respectiv, a şedinţelor Consiliului Municipal.
Între timp, pentru a evita impactul negativ al boicotului şedinţelor Consiliului Municipal asupra activităţii Primăriei capitalei, parlamentarul din partea PL, Valeriu Munteanu, a înregistrat la 7 iulie 2011 (o lună după alegerile locale) proiectul de lege nr.1558 pentru modificarea Legii nr.432-XIII din 19.04.95 privind Statutul municipiului Chişinău. Iniţiativa legislativă a deputatului PL conţine o singură propoziţie, care arată în felul următor: “Articol unic — La articolul 22 litera «g» şi litera «h» se exclud”. Doar atît! Nota informativă alăturată proiectului nr.1558 fundamentează intenţia autorului după cum urmează:
- iniţiativa legislativă vine să aducă în concordanţă Legea nr.431 din 19.04.1995 privind Statutul municipiului Chişinău cu Legea nr.436 din 28.12.2006 privind administraţia publică locală;
- abordările diferite privind delimitarea atribuţiilor organului legislativ (sic!) şi a celui executiv din cadrul municipiului Chişinău, conţinute în aceste două legi au creat de-a lungul ultimilor ani dispute privind desemnarea/alegerea şi eliberarea din funcţie a numeroşi şefi de subunităţi, departamente, direcţii, întreprinderi municipale, servicii publice, secţii şi servicii ale primăriei;
- în repetate rânduri, aceste dispute ajungeau în faţa instanţelor de judecată, unde fără excepţie erau considerate valabile prevederile conţinute în Legea nr.436 din 28.12.2006 privind administraţia publică locală, existînd mai multe decizii judecătoreşti în acest sens;
- cu toate acestea considerăm nu doar oportună ci şi necesară amendarea Legii nr.431 din 19.04.1995 privind statutul municipiului Chişinău, în vederea excluderii oricăror interpretări echivoce;
- în cadrul unei structuri a administraţiei locale, relaţiile dintre componente sînt foarte variate, iar în cele din urmă, acestea trebuie să colaboreze reciproc, deoarece au un scop comun — organizarea serviciilor publice pentru cetăţeni. Totodată, competenţele şi atribuţiile în parte trebuie bine delimitate.
În primul rînd, pentru a înţelege mai bine intenţiile autorului proiectului este necesar să fie pus în evidenţă la ce se referă textele articolului 22 lit.g) şi h) din Legea privind statutul municipiului Chişinău, şi anume, că textul respectiv prevede: “Pe lîngă atribuţiile prevăzute de Legea privind administraţia publică locală, consiliul municipal mai exercită următoarele funcţii:
- numeşte şi eliberează din funcţie, la propunerea primarului sau a cel puţin o treime din consilierii aleşi, pretorii, vicepretorii, membrii şi secretarul preturii cu votul majorităţii consilierilor aleşi;
- confirmă numirea şi eliberarea din funcţie, la propunerea primarului sau a cel puţin o treime din consilierii aleşi, a şefilor de subunităţi, departamente, direcţii, întreprinderi municipale, servicii publice, secţii şi servicii ale primăriei”.
Astfel, pare foarte curios că necesitatea aducerii în concordanţă a Legii nr.431 din 19.04.1995 privind Statutul municipiului Chişinău cu Legea nr.436 din 28.12.2006 privind administraţia publică locală a apărut imediat după ce AIE a pierdut majoritatea în consiliul municipal. De fapt, este evident că aşa-zisa necesitate este consecinţa pierderii de către componentele AIE a majorităţii în consiliul municipal. Pentru că s-au dedat la boicot, componentele AIE, în special PL, pentru a ocoli necesitatea cooperării cu majoritatea PCRM din consiliul municipal a şi recurs la aşa-zisa concordare. Dar, în iniţiativa legislativă şi în Nota Informativă la aceasta nu se suflă nici o vorbă despre necesitatea angajării în funcţii prin concurs, precum nu se încearcă evaluarea riscului coruptibilităţii ca urmarea a eventualei realizări a acestei iniţiative.
În plus, argumentele deputatului PL, autor al proiectului, sînt de-a dreptul stranii. Chiar dacă Legea privind administraţia publică locală este adoptată mai recent, aceasta nu înseamnă că o Lege specială, cum este cea privind statutul municipiul Chişinău, trebuie adaptată mecanic la o lege generală. Aceasta mai cu seamă că Legea privind administraţia publică locală, prin articolul 57 alin.(2) actualizează împuternicirile consiliului municipal Chişinău: “Consiliul municipal Chişinău realizează, în mod corespunzător, competenţele prevăzute de prezenta lege pentru consiliile locale, precum şi de Legea privind statutul municipiului Chişinău”. De fapt, articolul citat din Legea privind administraţia publică locală previne intenţiile de adaptare automată a prevederilor Legii privind statutul municipiului Chişinău. Mai mult, capitolul VII al Legii privind administraţia publică locală prevede descentralizarea competenţelor autorităţii executive din municipiu prin împărţirea în sectoare, care după 2015 vor trebui să aibă propriii primari şi consilii. Aici apare întrebarea logică — din ce considerente se încearcă a dota Primarul general cu extra-împuterniciri, dacă numai peste un ciclu electoral aceasta putere va fi descentralizată esenţial?
Răspunsul este la suprafaţă, interesul a apărut spontan, imediat după pierderea majorităţii în consiliul municipal. În astfel de circumstanţe, pentru a reduce impactul activităţii consiliului municipal, s-a recurs la schimbarea competenţelor consiliului. În şedinţa plenară a Parlamentului, în lipsa fracţiunii boicotaşe a PCRM, colegii de alianţă ai PL au trebuit să aducă argumente privind caracterul extra-oportunist al iniţiativei legislative menţionate. Adoptarea proiectului a fost amînată, însă fracţiunea parlamentară a PL a recurs la condiţionări. Astfel, în şedinţa plenară a Parlamentului din 28 iulie fracţiunea PL a condiţionat, de fapt, votarea unor acte legislative importante de suportul din partea colegilor din AIE pentru propria iniţiativă. Deocamdată, iniţiativa PL nu a fost susţinută, însă ea rămîne pe agendă şi va fi invocată atunci cînd va deveni presantă necesitatea susţinerii din partea PL a unor proiecte foarte importante, legate de promovarea reformelor sau chiar de necesităţi urgente precum adoptarea politicilor bugetar-fiscale, a bugetului etc.
Exemplul expus mai sus este o mostră că normele legale privind transparenţa decizională, conflictul de interese, expertiza anticorupţie etc. nu sînt suficiente pentru controlul public asupra guvernării. Măsurile de combatere explicită a corupţiei nu au în vizor corupţia implicită, cu rădăcini în interesele politice. Or, exemplul examinat, referitor la reducere împuternicirilor consiliului municipal pentru soluţionarea unei probleme de moment, rezultate din pierderea alegerilor comportă riscuri corupţionale majore prin măcinarea încrederii cetăţenilor într-un act de guvernare, care trebuie realizat în interes public şi conform principiilor statului de drept.