Monitoring→Politica→Comentarii

---

Introducere

În raporturile sale cu Uniunea Europeană (UE) Republica Moldova rămîne în cadrul stabilit de Acordul de Parteneriat şi Cooperare (APC) pînă la elaborarea şi semnarea Acordului de Asociere, care va stabili un nou cadru, în care ţara noastră se va integra economic şi se va asocia politic cu UE. Aceasta va mai dura trei-patru ani, poate mai mult. În perioada de referinţă, Republica Moldova va trebuie să implementeze prevederile Planului de acţiuni privind liberalizarea regimului de vize, precum şi să elaboreze şi adopte Acordul privind zona de comerţ liber aprofundat şi cuprinzător. De asemenea, Republica Moldova va trebuie să înlăture restanţele ce au rămas de pe urma implementării în perioada 2005–2008 a Planului de Acţiuni EU-Moldova, menţinînd şi avansînd în domeniile în care s-au înregistrat progrese.

În pofida unor realizări importante în relaţiile cu UE, începînd cu 2009 şi pînă în prezent, Republica Moldova nu a putut depăşi criza instituţională, care s-a transformat într-o autentică criză politică. În perioada de referinţă sondajele de opinie au înregistrat evoluţii spectaculoase — de la creşterea semnificativă a optimismului social în toamna 2009, pînă la o descreştere dramatică a acestuia în 2011. În acelaşi timp, a scăzut dramatic, de aproximativ două ori, încrederea în instituţiile centrale ale statului, iar problema legată de incapacitatea partidelor parlamentare de a alege şeful statului a ajuns în topul îngrijorărilor majore ale cetăţenilor.

Problema incapacităţii alegerii şefului statului timp de aproape doi ani de zile are incidenţă directă asupra procesului de integrare europeană. Scăderea încrederii cetăţenilor în principalele instituţii democratice — Parlamentul Republicii Moldova, Curţii Constituţionale, a sistemului judiciar per ansamblu, s-a regăsit în corelaţia foarte strînsă cu descreşterea aspiraţiilor europene ale cetăţenilor moldoveni cu aproximativ 15–20%.

Distribuirea funcţiei de Preşedinte în cadrul AIE-2

În urma alegerilor anticipate din 28 noiembrie 2010 a fost constituită Alianţa pentru Integrare Europeană (AIE-2). Acordul prevede în mod expres modalitatea formării organelor de conducere a statului:

“Urmînd rezultatele alegerilor din 28 noiembrie 2010 principalele funcţii ale statului vor fi partajate în modul următor: PLDM — Prim-Ministru (Vladimir Filat), PD — Preşedinte (Marian Lupu), PL — Preşedinte al Parlamentului (Mihai Ghimpu). În baza acordului PL, PDM va deţine temporar funcţia de preşedinte al Parlamentului pînă la alegerea şefului statului. Era propusă următoarea consecutivitate în formarea organelor de conducere ale statului: alegerea Preşedintelui Parlamentului (M. Lupu), desemnarea candidaturii Primului Ministru (V. Filat) şi învestirea Guvernului, alegerea Preşedintelui Republicii Moldova şi alegerea Preşedintelui Parlamentului (M. Ghimpu)”.

Potrivit Acordului de constituire a AIE, la 30 decembrie 2010, dl Marian Lupu a fost ales preşedinte al Parlamentului de legislatura a XIX-a, iar la 14 ianuarie 2011 a fost învestit Guvernul, în frunte cu Premierul Vlad Filat. Problema alegerii şefului statului a fost menţinută în topul subiectelor presante ale vieţii politice de către opoziţie — Partidul Comuniştilor din Republica Moldova (PCRM), care a insistat asupra purcederii imediate la declanşarea procedurii alegerii şefului statului. Pentru deblocarea alegerii şefului statului în situaţia în care AIE se afla în posesia a doar 59 de voturi parlamentare din minimumul necesar de 61, PCRM a propus componentelor AIE drept compromis formarea unei coaliţii largi. În acest scop, deputaţii PCRM, Serghei Sîrbu şi Artur Reşetnicov, au depus la 24 ianuarie 2011 o sesizare la Curtea Constituţională (CC), în care au solicitat interpretarea art.90 alin.(4) din Constituţie sub două aspecte:

• Este aplicabil termenul prevăzut în art.90 alin.(4) şi în cazul în care funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova a fost exercitată prin instituirea interimatului?
• În ce termen Parlamentul nou constituit urmează să organizeze procedura de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova în cazul în care, anterior, funcţia de şef al statului a fost exercitată prin instituirea interimatului şi din ce moment începe să curgă acest termen?

Autorii sesizării considerau evidentă logica legiuitorului constituant, care prin introducerea unei norme speciale de stabilire a termenul-limită în care urmează să se desfăşoare alegerea şefului statului, a dat de înţeles că un posibil interimat nu poate dura o perioadă nedeterminată de timp, astfel Parlamentul fiind obligat să aleagă şeful statului într-un termen restrîns. Ei considerau necesară interpretarea prevederii constituţionale cuprinse în art.90 alin.(4) în condiţiile în care interimatul de şef al statului este asigurat succesiv de către preşedinţii Parlamentului a două legislaturi consecutive, situaţie care ar putea să se repete în viitor.

De fapt, autorii sesizării doreau să obţină de la CC confirmarea că procedura alegerii şefului statului urma să fie declanşată în cel mult două luni de la preluarea interimatului de şef al statului de către preşedintele Parlamentului nou ales.

Hotărîrea şi Adresa Curţii Constituţionale din 8.02.2011

La 8 februarie 2011 CC a emis Hotărîrea nr. 2 în care a explicat că nu se poate pronunţa asupra aplicabilităţii termenului de 2 luni prevăzut de art.90 alin.(4) din Constituţie în cazul instituirii interimatului succesiv al funcţiei de Preşedinte, dat fiind că această situaţie nu este reglementată de Constituţie. Pentru acest motiv, Curtea sistează procesul de interpretare a alin.(4) art.90 din Constituţie în această parte. În această ordine de idei, CC a hotărît că: “Alin.(1) art.90 din Constituţie prevede că vacanţa funcţiei de Preşedinte al Republicii Moldova intervine în caz de expirare a mandatului, de demisie, de demitere, de imposibilitate definitivă a exercitării atribuţiilor sau de deces. Dispoziţiile alin.(4) art.90 din Constituţie se aplică numai în cazurile prevăzute la alin.(1) art.90 din Constituţie”. Adică, obligativitatea de a alegere şeful statului în termen de două luni se referă doar la cazurile cînd vacanţa funcţiei de Preşedinte al Republicii Moldova intervine ca urmare a expirării mandatului, demisiei, demiterii, imposibilităţii definitive a exercitării atribuţiilor sau a decesului. Nu însă şi ca urmare a preluării succesive a interimatului funcţiei de şef al statului se către Preşedintele Parlamentului sau Prim-ministru.

În aceeaşi hotărîre, CC a emis o Adresă către forul legislativ, în care a constat că “legislaţia pertinentă elaborată după ce a fost revizuită Constituţia Republicii Moldova prin Legea nr. 1115-XIV din 05.06.2000, care abilitează Parlamentul cu dreptul de a alege Preşedintele Republicii Moldova, nu reglementează clar procedurile ce necesită a fi operate în cazul apariţiei diferitelor situaţii juridice determinate de noua modalitate de alegere a şefului statului. Astfel, după mai mult de 10 ani de cînd se aplică procedura de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova de către Parlament, legislaţia nu reglementează modalitatea de transmitere şi preluare a atribuţiilor de Preşedinte, mecanismul de instituire a interimatului funcţiei de Preşedinte în cazul vacanţei funcţiei şi încetării înainte de termen a mandatului de Preşedinte, precum şi particularităţile procedurii de alegere a Preşedintelui în cazul instituirii interimatului şi al interimatului succesiv. Pentru motivele arătate, în temeiul art.79 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea consideră oportună soluţionarea acestor probleme. Conform art.28¹ din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Parlamentul va examina adresa şi, în termen de 3 luni, va informa Curtea asupra rezultatelor examinării acesteia”.

Astfel, majoritatea din Parlamentul de legislatura a XIX-a a obţinut un răgaz de cîteva luni pentru a găsi o soluţie în vederea alegerii şefului statului, în conformitate cu Acordul de constituire a AIE-2. În principiu, răgazul se putea extinde doar pînă la 28 septembrie 2011, cînd se împlinea un an de la dizolvarea precedentă a Parlamentului, potrivit prevederilor articolului 85(3), care stipulează că “În cursul unui an, Parlamentul poate fi dizolvat o singură dată”. Întrucît orice soluţie de alegere a şefului statului potrivit Acordului AIE-2 însemna convingerea a cel puţin doi deputaţi din PCRM să voteze candidatura AIE-2, majoritate parlamentară a dat uitării Adresa CC, concentrîndu-şi toate eforturilor asupra depăşirii obstacolului menţionat. La 6 aprilie 2011 trei deputaţi, reprezentînd componentele AIE-2 — Mihai Ghimpu, Tudor Deliu şi Raisa Apolschii, au depus o sesizare în vederea interpretării articolului 78 din Constituţie. Autorii sesizării au solicitat elucidarea următoarelor aspecte:

• poate fi dizolvat Parlamentul repetat pentru acelaşi motiv: nealegerea Preşedintelui Republicii Moldova?
• se aplică repetat procedura de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova prevăzută în art.78 din Constituţie după alegerea anticipată a noului Parlament, precedentul fiind dizolvat în legătură cu imposibilitatea alegerii şefului statului?
• poate dezvolta Parlamentul prin lege organică un mecanism care ar instituţionaliza o procedură ce ar asigura alegerea şefului statului şi nu ar admite dizolvarea repetată a Parlamentului?

În cadrul unor dezbateri publice pe marginea sesizării respective reprezentanţii AIE-2 au explicat ce se vrea de fapt — un aviz pozitiv din partea CC, care ar permite majorităţii parlamentare să adopte o lege organică în care să se stipuleze că din cauza imposibilităţii succesive de alegere a şefului statului cu o majoritate calificată de cel puţin 3/5 din voturile deputaţilor, se admite alegerea Preşedintelui cu o majoritate simplă de cel puţin 1/2. Cu alte cuvinte, s-a pornit de la premisa că dacă prevederile articolului 78 din Constituţie nu permit alegerea şefului statului potrivit Acordului AIE-2, despre care se poate spune că este doar o înţelegere formalizată a liderilor celor trei formaţiuni parlamentare constituente ale majorităţii, atunci nu se modifică acest Acord, ci se încearcă a face o derogare de la o normă constituţională expresă, prin intermediul unei legi organice?!

Recomandările Comisiei de la Veneţia

În circumstanţele expuse mai sus, Curtea Constituţională a decis la 19 aprilie 2011 să ceară opinia Comisei de la Veneţia vis-a-vis de întrebările expuse în sesizarea celor trei deputaţi din AIE-2. În cadrul celei de-a 87 Sesiuni plenare din 17–18 iunie 2011, Comisia de la Veneţia a adoptat un Amicus Curiae BriefEN, în care a atenţionat că interpretarea articolului 78 din Constituţia Republicii Moldova merită făcută cu precauţie, întrucît “în general, există restricţii în Constituţii în privinţa dizolvării Parlamentelor. Aceste restricţii sînt necesare din considerente de evitare a instabilităţii politice. Constituţia Moldovei nu este o excepţie, în acest sens”. Într-adevăr, dacă AIE-2 nu ar reuşi să aleagă şeful statului, atunci Parlamentul ar urma să fie dizolvat a treia oară în doar doi ani. Cu toate acestea, în opinia Comisiei de la Veneţia, “problema majorităţii necesare pentru alegerea şefului statului este una de substanţă, un criteriu fundamental pentru validarea alegerilor în sine. Un criteriu impus în mod explicit de Constituţie şi de o lege organică. În acest sens, este vorba despre un principiu constituţional, care trebuie respectat, de asemenea, în noua situaţie (adică în situaţia nouă, intervenită după alegerile parlamentare anticipate ce au urmat după eşecul precedent în alegerea şefului statului)…, de aceea, în principiu, nu este permis ca o lege organică să poată devia de la cerinţa de alegere a şefului statului cu majoritatea calificată de cel puţin 3/5. Modificarea acestei majorităţi poate fi efectuată doar prin intermediul unui amendament constituţional, adoptat în conformitate cu prevederile Constituţiei (adică cu votul a 2/3 din deputaţi)”. În concluzie, Comisia de la Veneţia a stabilit că:

• Articolul 78(5) din Constituţia Republicii Moldova permite dizolvarea repetată a Parlamentului, dacă acesta nu reuşeşte să aleagă Preşedintele ţării;
• Este posibil şi chiar dezirabil să fie clarificate aspectele procedurale din legea organică privind procedura de alegere a Preşedintelui;
• Cea mai bună soluţie pentru rezolvarea durabilă a problemei ar fi modificarea prevederilor respective ale Constituţiei în conformitate cu prevederile Titlului VI din Constituţie sau să fie găsit un compromis politic în Parlament, întrucît cerinţa de votare a Preşedintelui cu 3/5 este una de substanţă;
• Este la latitudinea Curţii Constituţionale să decidă dacă este justificat să purceadă la interpretarea textuală sau funcţională a articolului 78 în vederea evitării crizei constituţionale continue;
• Partidele politice din Moldova trebuie să-şi asume responsabilitatea pentru găsirea unei căi de alegere a Preşedintelui ţării.

Deşi concluziile Comisiei de la Veneţia au fost mai mult decît clare, totuşi concluzia referitoare la posibilitatea interpretării textuale sau funcţionale a articolului 78 de către Curtea Constituţională a alimentat speranţele formaţiunilor din cadrul AIE-2 că dacă nu se poate, dar se doreşte forte mult ca majoritatea de 3/5 din Constituţie să fie substituită printr-o lege organică cu una de doar 1/2, atunci se poate. În consecinţă, componentele AIE-2 nu au întreprins absolut nimic pentru găsirea altei soluţii decît cea pe care o aşteptau de la Curtea Constituţională.

Hotărîrea Curţii Constituţionale din 20.09.2011 şi consecinţele acesteia

La 20 septembrie 2011, CC a emis Hotărîrea nr. 17 care, de fapt, reiterează concluziile Comisiei de la Veneţia:

• În sensul dispoziţiilor alineatului (5) al articolului 78 din Constituţie, şeful statului este obligat să dizolve Parlamentul ori de cîte ori nu este ales Preşedintele Republicii Moldova în condiţiile prevăzute de Constituţie;
• Dispoziţiile articolului 78 din Constituţie se aplică integral şi în cazul Parlamentului învestit în cadrul alegerilor anticipate, dacă precedentul Parlament a fost dizolvat în legătură cu nealegerea şefului statului;
• În sensul dispoziţiilor alineatului (6) al articolului 78 din Constituţie, Parlamentul este în drept să dezvolte în Legea cu privire la procedura de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova un mecanism adecvat referitor la alegerile repetate, cu condiţia respectării principiilor constituţionale. Avînd în vedere principiul supremaţiei Constituţiei, Parlamentul nu poate institui prin lege organică o altă majoritate pentru alegerea Preşedintelui Republicii Moldova în cazul dizolvării multiple a Parlamentului cauzată de eşuarea alegerii Preşedintelui, prin care s-ar aduce atingere prevederilor alineatului (3) al articolului 78 din Constituţie.

Astfel, CC a preferat interpretarea textuală a Constituţiei, evitînd-o pe cea funcţională, la cere se aşteptau două din cele trei constituente ale AIE-2 — PDM şi PL. Hotărîrea CC din 20 septembrie 2011 este remarcabilă prin unele formulări foarte tranşante, precum:

• În cazul eşuării alegerii Preşedintelui Republicii Moldova dizolvarea Parlamentului este iminentă, întrucît dispoziţiile alin.(5) al art.78 comportă caracter imperativ.
• Curtea Constituţională a reţinut că din dispoziţiile art.78 alin.(5) din Constituţie, coroborate cu norma constituţională a art.85 alin.(3) şi cu prevederea art.10 alin.(3) din Legea cu privire la procedura de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova, rezultă cu certitudine că după expirarea unui an de la data ultimei dizolvări a Parlamentului, dar nu mai devreme, Preşedintele în exerciţiu, în baza avizului Curţii Constituţionale privind constatarea circumstanţelor care justifică dizolvarea Parlamentului, adoptat, la sesizare, în conformitate cu art.135 alin.(1) lit.f) din Constituţie, are obligaţia de a emite decretul privind dizolvarea Parlamentului şi stabilirea datei alegerilor anticipate în termenele prevăzute de art.76 alin.(3) din Codului electoral.
• În contextul conţinutului sesizării referitor la exercitarea nelimitată a interimatului funcţiei de Preşedinte, Curtea relevă că Legea Supremă reglementează expres termenul în care Parlamentul are obligaţia de a organiza alegerea şefului statului în caz de vacanţă a funcţiei. Astfel, art.90 alin.(4) din Constituţie statuează că în termen de 2 luni de la data la care a intervenit vacanţa funcţiei de Preşedinte al Republicii Moldova se vor organiza, în conformitate cu legea, alegeri pentru un nou Preşedinte.
• “termenul privind desfăşurarea alegerilor prezidenţiale în cadrul perioadei de exercitare a interimatului funcţiei de Preşedinte ţine de procedura cu privire la alegerea Preşedintelui, Parlamentul, în conformitate cu alin.(6) art.78 din Constituţie, avînd deplină putere de a reglementa această problemă prin lege, respectînd principiile constituţionale”.
• Referitor la argumentul invocat în sesizare privind imposibilitatea formării majorităţii parlamentare necesare pentru alegerea Preşedintelui Republicii, care a şi determinat nedesfăşurarea procedurii de alegere a şefului statului, deputaţii fiind conştienţi că alegerile vor eşua, Curtea readuce în atenţia Parlamentului Avizul nr. 4 din 26.12.2000, în care a apreciat că neparticiparea deputaţilor la alegerea şefului statului constituie nu numai o încălcare a art.84 alin.(1) din Regulamentul Parlamentului, dar şi o încălcare a art.68 alin.(1) din Constituţie, care stipulează expres că în exercitarea mandatului deputaţii în Parlament trebuie să acţioneze numai în serviciul poporului. Curtea a subliniat că dreptul constituţional al Preşedintelui de a dizolva Parlamentul în asemenea circumstanţe reprezintă o modalitate de a reacţiona la obstrucţionarea alegerilor preşedinţiale repetate. În acest caz, şeful statului nu numai că este în drept să dizolve Parlamentul, dar, potrivit Legii Supreme, are obligaţia de a proceda astfel.

Formulările tranşante din Hotărîrea nr. 17 a CC au generat interpretări foarte subtile. Pe de o parte, acestea s-au referit la opinia separată a judecătorului CC, Victor Puşcaş, care nu a fost de acord cu interpretarea textuală a articolului 78 în detrimentul interpretării funcţionale. Pe de altă parte, imediat după şedinţa CC, Preşedintele CC, Dumitru Pulbere, a făcut declaraţii publice potrivit cărora se putea deduce că interpretarea textului Hotărîii CC, semnate de el însuşi, trebuie să conducă la concluzia că după data de 28 septembrie 2011, cînd s-a împlinit un an de la dizolvarea precedentă a Parlamentului, urmează să aibă loc dizolvarea de drept a actualei legislaturi a Parlamentului, întrucît acesta nu a întreprins absolut nimic în vederea alegerii şefului statului, în pofida Adresei CC din 8 februarie 2011. Acest punct de vedere, exprimat public de Dumitru Pulbere, l-a costat funcţia de Preşedinte al CC. La 28 septembrie 2011, CC a adoptat Hotărîrea nr. Ag-5 cu privire la destituirea dlui Dumitru Pulbere din funcţia de Preşedinte al Curţii Constituţionale, “ca urmare a exprimării votului de neîncredere”. Textul Hotărîrii CC nr. Ag-5 conţine următoare explicaţie:

“În şedinţa plenară judecătorul dl Victor Puşcaş a propus de a exprima dlui Dumitru Pulbere vot de neîncredere şi de a-l destitui din funcţia de Preşedinte al Curţii Constituţionale pentru următoarele declaraţii publice incompatibile cu prevederile constituţionale:

• că Parlamentul încalcă de doi ani Constituţia prin nealegerea şefului statului şi dacă şeful statului nu va fi ales pînă la 28 septembrie, Parlamentul urmează a fi dizolvat;
• orice decizie a Parlamentului după această dată nu va fi legală;
• susţinerea în cadrul unei emisiunii televizate a afirmaţiei interlocutorului că se va crea situaţia de uzurpare de către Parlament a puterii de stat;
• în calitate de Preşedinte al Curţii Constituţionale, a comis încălcări ale principiului colegialităţii, iar în cadrul unei emisiuni televizate difuzate la postul «Prime» pe data de 13.02.2011 a divulgat secretul deliberărilor.

Prin aceste declaraţii dl Dumitru Pulbere şi-a depăşit atribuţiile de Preşedinte al Curţii Constituţionale, aducînd atingere imaginii Curţii Constituţionale în faţa autorităţilor publice”.

Această hotărîre a CC de desolidarizare de opinia Preşedintelui CC a avut consecinţe politice importante, lăsînd AIE-2 spaţiu de manevră şi timp suplimentar pentru găsirea unei ultime soluţii în vederea alegerii şefului statului.

Numirea datei alegerii şefului statului. Din zeitnot în deadlock

De-a lungul anului 2011 conflictele din cadrul AIE-2 au avut un impact hotărîtor asupra amînării soluţionării problemei alegerii şefului statului în conformitate cu Acordul de constituire a alianţei. Punctul culminant al conflictului din cadrul AIE-2 a fost atins la 13 octombrie 2011, cînd Premierul Vlad Filat şi-a prezentat în şedinţa plenară a Parlamentului raportul privind “atacurile raider” împotriva sistemului bancar din iulie 2011. Raportul Premierului urma să contribuie la înlăturarea cauzelor “mafiotizării” ţării. La această iniţiativă a subscris şi fracţiunea PCRM, votînd deopotrivă cu cea a PLDM Hotărîrea nr. 197 cu privire la activitatea unor autorităţi ale statului, potrivit căreia a fost:

• considerată drept nesatisfăcătoare activitatea Serviciului de Informaţii şi Securitate (SIS), a Procuraturii Generale, a Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare (CNPF) în exercitarea atribuţiilor lor legale;
• propus Preşedintelui Parlamentului să iniţieze, în cel mult 7 zile calendaristice, procedura de demitere a Procurorului General şi a preşedintelui CNPF;
• eliberat din funcţia de director al SIS domnul Gheorghe Mihai;
• solicitat ca Prim-ministrul să informeze Parlamentul, în termen de 14 zile calendaristice, despre acţiunile întreprinse privind remanierile de cadre din Guvernul Republicii Moldova.

Votarea Hotărîrii nr. 197 de către fracţiunile PLDM şi PCRM a fost percepută de către fracţiunile PDM şi PL drept dovadă a “coacerii harbuzului”, adică a pregătirii unei eventuale coaliţii PLDM&PCRM. Pentru a zădărnici realizarea prevederilor Hotărîrii nr. 197 a Parlamentului, PDM a decis să susţină demersul constant al PCRM de numire a datei alegerilor prezidenţiale. Astfel, la 20 octombrie 2011, la începutul şedinţei Parlamentului liderul PDM, Marian Lupu, a declarat că în cadrul şedinţei va fi examinată iniţiativa reiterată a PCRM privind numirea datei alegerilor prezidenţiale. După o intervenţie şovăielnică a liderului fracţiunii PLDM, Valeriu Streleţ, fracţiunile PCRM, PDM şi PLDM au votat două hotărîri: nr. 199 privind stabilirea datei alegerii Preşedintelui Republicii Moldova la 18 noiembrie 2011; şi nr. 200 privind comisia specială de desfăşurare a alegerilor pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova.

Hotărîrea Parlamentului nr. 199 privind numirea datei alegerilor prezidenţiale a fost o simplă manevră politică, ci nu o acţiune responsabilă, menită să aibă o finalitate — depăşirea crizei politice ce durează mai mult de doi ani şi jumătate. De fapt, pentru a suspenda aplicarea prevederilor Hotărîrii Parlamentului nr. 197, a fost adoptată Hotărîrea nr. 199 privind numirea datei alegerilor prezidenţiale, scopul căreia a fost de a scoate în prim plan un scop strategic — alegerea şefului statului şi astfel de a “neutraliza” scopurile tactice ale Premierului Filat — depolitizarea organelor de ocrotire a normelor de drept şi a celor de forţă. Acest lucru a ieşit imediat în evidenţă, atunci cînd Premierul Filat s-a văzut nevoit să recunoască că remanierile guvernamentale şi demisia Procurorului General nu mai pot fi prioritare în condiţiile demarării procedurii alegerii şefului statului, care necesită un grad minim de consens între componentele AIE. De fapt, consensul cum n-a existat aşa şi nu a fost atins. Pur şi simplu, nici una din componentele AIE nu dorea, în eventualitatea provocării alegerilor parlamentare anticipate, să poarte responsabilitatea pentru eşuarea procedurii de alegere a şefului statului sau pentru subminarea “unităţii” AIE. Anume din aceste considerente PLDM s-a grăbit să declare că, potrivit Acordului de constituire a AIE, Marian Lupu rămîne candidatul alianţei pentru funcţia de şef al statului, deşi anterior liderul PLDM, Vlad Filat, afirma că Marian Lupu ar fi o figură aflată la îndemîna “păpuşarului”.

După două săptămîni de la numirea datei alegerilor prezidenţiale s-a constatat că nici o fracţiune parlamentară nu are de gînd să înregistreze vreo candidatură la funcţia de şef al statului. Cum startul procedurii alegerii şefului statului este un fel de “cursă contra cronometrul”, la sfîrşitul timpului regulamentar urmînd să fie ales şeful statului sau să fie anunţate alegeri repetate după eşuarea cărora dizolvarea Parlamentului şi anunţarea alegerilor parlamentare anticipate este inevitabilă, a devenit clar că AIE a intrat în zeitnot. Asta fiindcă candidatul la funcţia de preşedinte — Marian Lupu, nu reuşise să convingă sau să convertească cel puţin doi deputaţi din partea PCRM să-i susţină candidatura. În aceste circumstanţe, Marian Lupu a declarat că nu-şi poate înainta candidatura atîta timp cît nu există cel puţin 61 de semnături ale deputaţilor, numărul echivalent cu numărul minim de voturi pentru alegerea şefului statului, pentru înregistrarea sa în calitate de candidat. Pe de altă parte, PCRM a hotărît să renunţe la înregistrarea propriei candidaturi, deşi anterior, începînd cu luna august şi pînă la 20 octombrie, cînd a fost numită data alegerilor, afirma că are o candidatură — Zinaida Greceanîi, ex-Prim-ministru şi candidat al PCRM pentru funcţia de şef al statului în mai şi iunie 2009. Jocul PCRM nu a fost dificil de descifrat. Sub camuflajul vorbelor despre necesitatea evitării alegerilor parlamentare anticipate, PCRM căuta exact modalităţi pentru a le face reale. Acest lucru a fost confirmat chiar de liderul PCRM, Vladimir Voronin, în cadrul unei emisiuni televizate.

Întrucît candidatul AIE nu a putut găsi în rîndurile opoziţiei cele două voturi în susţinerea candidaturii sale, iar aceasta din urmă a refuzat să-şi înainteze propria candidatură, la starea de zeitnot s-a adăugat cea de deadlock. În această situaţia soluţia a venit din partea deputaţilor PCRM — Igor Dodon, Zinaida Greceanîi şi Veronica Abramciuc, care la 4 noiembrie, cu zece zile înainte de expirarea termenului de înregistrare a candidaturilor pentru funcţia de şef al statului, au organizat o conferinţă de presă în cadrul căreia au anunţat despre părăsirea fracţiunii PCRM şi disponibilitatea de a debloca situaţia în privinţa alegerii şefului stalului. În vederea deblocării menţionate, liderul grupului celor trei — Igor Dodon, a condiţionat participarea la procedura de vot prin:

• identificarea unei candidaturi pentru funcţia de şef al statului, care nu face parte din nici-o alianţă sau structură politică, are competenţele necesare şi se bucură de respect atît în societate, cît şi în afara graniţelor Republicii Moldova;
• reformatarea guvernării în vederea asigurării stabilităţii politice.

În cadrul unor schimburi de opinii dintre liderii AIE şi Igor Dodon au fost discutate mai multe posibilităţi de identificare a unei candidaturi de compromis. Finalmente, AIE a insistat asupra candidaturii lui Marian Lupu, iar Igor Dodon s-a pronunţat asupra candidaturii dnei Zinaida Greceanîi sau a altei candidaturi, care nu ar avea afiliere politică. La expirarea termenului pentru înregistrarea candidaţilor comisia specială a constatat că pentru cea mai rîvnită funcţie în stat nu s-a înregistrat nici un candidat. În astfel de circumstanţe, comisia specială a decis că alegerile fixate pentru data de 18 noiembrie nu pot avea loc întrucît legea privind alegerea şefului statului nu reglementează situaţia cînd nu se înregistrează nici un candidat. În acest sens, la 18 noiembrie Parlamentul a adoptat Hotărîrea nr. 216 cu privire la desfăşurarea alegerii Preşedintelui Republicii Moldova prin care:

• a luat act de informaţia prezentată de comisia specială de desfăşurare a alegerilor pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova, instituită prin Hotărîrea Parlamentului nr. 200 din 20 octombrie 2011;
• a constatat că şedinţa specială de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova stabilită pentru data de 18 noiembrie 2011 nu poate avea loc, dat fiind faptul că nu a fost înregistrat nici un candidat;
• a abrogat Hotărîrea Parlamentului nr. 199 din 20 octombrie 2011 privind stabilirea datei alegerii Preşedintelui Republicii Moldova.

Modificarea legislaţiei în timpul procesului reglementat de aceasta

Pentru ieşirea din impas majoritatea parlamentară a AIE a decis să recurgă la modificarea Legii nr. 1234-XIV cu privire la procedura de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova. Potrivit autorilor modificărilor, acestea au fost necesare pentru depăşirea unor situaţii anterior neprevăzute şi nereglementate. Astfel, legea nr. 232 din 01.12.11 prevede că:

• în cazul în care comisia specială nu a înregistrat în termenele stabilite nici un candidat la funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova, se consideră că alegerile nu pot avea loc, iar Hotărîrea Parlamentului cu privire la data alegerilor respective se abrogă. La propunerea fracţiunilor parlamentare, Parlamentul va stabili, în cel mult 30 de zile, o nouă dată a alegerilor ordinare a Preşedintelui Republicii Moldova;
• şedinţa publică specială a Parlamentului pentru alegerea Preşedintelui Republicii Moldova, precum şi alegerile prezidenţiale propriu-zise se consideră valide dacă la ele au participat cel puţin trei cincimi din numărul deputaţilor aleşi (61 de deputaţi);
• prin alegeri prezidenţiale propriu-zise se înţelege înregistrarea prezenţei deputaţilor la şedinţa publică specială, primirea buletinului de vot, votarea în modul stabilit de comisia specială;
• dacă la alegerea Preşedintelui Republicii Moldova au participat mai puţin de trei cincimi din numărul deputaţilor aleşi, se consideră că alegerile nu au avut loc, iar Parlamentul va stabili, în cel mult 30 de zile, o nouă dată a alegerilor.

Aceste modificări, potrivit unora dintre liderii AIE, au menirea să permită perpetuarea stării de incertitudine atît timp cît aceasta va fi convenabil alianţei de guvernare. “Dacă Marian Lupu, de exemplu, nu va avea siguranţa că va fi ales, el iarăşi nu-şi va înregistra candidatura sau, dacă va fi deja înregistrat, susţinătorii acestuia din Parlament, toţi sau doar cîţiva, nu vor participa la procedura de alegere, din motive obiective şi întemeiate. Astfel că, alegerile ar putea avea loc cam pe la sfîrşitul mandatului Parlamentului”.

Opoziţia în persoana PCRM a protestat împotriva încălcării de către AIE a practicilor general acceptate, prescrise în cele mai recente recomandări şi documente ale Comisiei de la Veneţia, precum Raportul privind termenele şi criteriile politice pentru evaluarea alegerilor, adoptat la cea de a 84-a Sesiune Plenară din 15–16 octombrie 2010. În special, s-a făcut referinţă la Codul bunelor practici în materie electorală, în special cele referitoare la:

• stabilitatea legislaţiei electorale şi a normelor procedurale;
• abţinerea de la modificarea legislaţiei electorale în preajma alegerilor, cu excepţia necesităţii înlăturării unor obstacole neprevăzute, adică neadmiterea schimbării regulilor după demararea procesului reglementat prin acestea;
• legitimarea rezultatului alegerilor prin onestitatea şi corectitudine procesului de alegere.

Ca de obicei, protestele opoziţiei şi exprimarea nedumeririi comunităţii de experţi vis-a-vis de abordările AIE au fost ignorate. La 2 decembrie 2011 Parlamentul a adoptat Hotărîrea nr. 239 privind stabilirea datei alegerii Preşedintelui Republicii Moldova. Potrivit hotărîrii respective:

• se stabileşte data de 16 decembrie 2011 pentru alegerea Preşedintelui Republicii Moldova;
• Comisia specială de desfăşurare a alegerilor pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova constituită prin Hotărîrea Parlamentului nr. 200 din 20 octombrie 2011 îşi reia activitatea privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova.

Astfel, hotărîrile Parlamentului nr. 216 şi nr. 239 sugerează că procesul alegerii şefului statului după ce a demarat la 20 octombrie, a fost întrerupt la 18 noiembrie, iar apoi reluat din nou la 2 decembrie. Mai mult, modificarea la 1 decembrie a legii cu privire la procedura de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova a deschis posibilitatea întreruperii şi reluării procedurii alegerii ori de cîte ori ar avea nevoie AIE, pînă cînd aceasta ar reuşi să-şi aleagă o persoană agreată, inclusiv cu voturile, fie a deputaţilor din “grupul Dodon”, fie a cîtorva deputaţi din fracţiunea PCRM.

Tentativa alegerii şefului statului din 16 decembrie 2011

Tentativa de alegere a şefului statului la 16 decembrie a marcat o nouă abordare a AIE. De data aceasta procedura constituţională de alegere a şefului statului a fost transformată într-un test de loialitate. Pe de o parte, liderul PLDM, Vlad Filat, a insistat că Acordul de constituire a AIE să fie suplimentat cu o anexă, care ar garanta un minim grad de stabilitate guvernamentală după eventuala alegere a şefului statului, în sensul că PDM nu va renunţa la prevederile Acordului AIE şi nu va forma o nouă majoritate parlamentară cu PCRM. Anexa a fost semnată la 16 decembrie, cu doar cîteva ore înainte de începerea procedurii de alegere a şefului statului, conţinănd 6 clauze, după cum urmează:

• Părţile semnatare ale Acordului îşi asumă angajamentul de a nu admite, pentru perioada deplină a mandatului Parlamentului de legislatura a XIX-a, participarea partidelor pe care le reprezintă la o altă alianţă de guvernare decît Alianţa pentru Integrare Europeană, excluzînd: negocieri separate; votări separate; vot comun cu PCRM care ar urmări drept scop reconfigurarea guvernării şi constituirea unei alte majorităţi parlamentare;
• Părţile componente ale AIE îşi reconfirmă angajamentele asumate prin Acord privind votul consolidat pentru alegerea Preşedintelui Republicii Moldova şi a Preşedintelui Parlamentului Republicii Moldova;
• Părţile semnatare ale Acordului îşi asumă angajamentul de a asigura suportul politic deplin Guvernului AIE, Parlamentului şi Preşedinţiei pe întreaga durată a mandatului Parlamentului de legislatura a XIX-a şi al Preşedintelui Republicii Moldova ales de Parlamentul de legislatura a XIX-a;
• Alianţa pentru Integrare Europeană va implementa, în baza consultărilor din cadrul Consiliului AIE, depolitizarea instituţiilor pentru ocrotirea normelor de drept;
• Durata mandatului Preşedintelui Republicii Moldova ales de Parlamentul de legislatura a XIX-a nu va depăşi durata mandatului Parlamentului de legislatura a XIX-a. Şeful statului îşi va prezenta benevol demisia în momentul expirării mandatului Parlamentului de legislatura a XIX-a;
• Prezentul Supliment constituie parte integrantă a Acordului privind constituirea Alianţei de Guvernare — Alianţa pentru Integrare Europeană semnat la Chişinău la 30 decembrie 2010, intră în vigoare din momentul semnării şi este valabil pe durata valabilităţii Acordului.

Fracţiunile parlamentare, componente ale AIE, au decis să susţină candidatura lui Marian Lupu. Acesta din urmă, în cadrul unei emisiuni televizate a declarat că “va ruga respectuos” deputaţii AIE să-şi demonstreze loialitatea faţă de candidatura sa, arătînd colegilor şi ziariştilor buletinul completat în cabina de vot secret, înainte de a fi introdus în urnă. În acest sens, deputaţii AIE şi juriştii afiliaţi acestora au dezvoltat o întreagă teorie referitoare la sintagma din articolul 78(1) din Constituţie: “Preşedintele Republicii Moldova este ales de Parlament prin vot secret”. Potrivit lor, votul secret este un drept şi nu o obligaţiune, aşa că “rugămintea respectuoasă”, de a dezvălui cum au votat deputaţii în cadrul votului secret, n-ar contraveni normei constituţionale.

La exerciţiul de vot din 16 decembrie au participat 62 de deputaţi din 101. De această dată fracţiunea PCRM a decis să nu participe nici măcar la şedinţa festivă a Parlamentului dedicată alegerii şefului. Practic toţi deputaţii din fracţiunile parlamentare ale AIE, cu excepţia deputatului neafiliat, Mihai Godea, precum şi deputaţii “grupului Dodon”, la ieşirea din cabina de vot secret au demonstrat cu ostentaţie cum au votat. Rezultatele votării au fost după cum urmează:

• pentru candidatura lui Marian Lupu au votat 58 de deputaţi;
• împotrivă au votat trei deputaţi (grupul Dodon);
• un buletin a fost declarat nevalabil, întrucît nu a fost completat potrivit procedurii.

Imediat după totalizarea rezultatelor votării, Marian Lupu a declarat că îşi va înainta candidatura şi pentru alegerile repetate, ce urmează să se desfăşoare în cel mult 30 de zile după prima tentativă eşuată. Declaraţia lui Marian Lupu l-a luat prin surprindere pe Premierul şi liderul PLDM, Vlad Filat, care a ripostat imediat: “Am auzit că Marian Lupu spune că va candida la alegerile repetate. Acea anexă a fost semnată pentru ziua de astăzi, dar pentru data viitoare urmează să vedem… Poziţia principială a AIE este că la alegerile repetate să vină cu voturile asigurate”. Declaraţiile Premierului Filat au provocat replica liderului PL, Mihai Ghimpu, care a ţinut să sublinieze că Marian Lupu va fi candidatul AIE şi la alegerile repetate.

La 23 decembrie Parlamentul a adoptat Hotărîrea nr. 266 cu privire la rezultatele alegerilor ordinare pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova, prin care:

• s-a luat act de informaţia privind totalizarea rezultatelor votării, prezentată de comisia specială de desfăşurare a alegerilor pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova;
• s-a constatat că, în urma alegerilor ordinare din 16 decembrie 2011, Preşedintele Republicii Moldova nu a fost ales.

La 28 decembrie Parlamentul a adoptat Hotărîrea nr. 287 privind stabilirea datei alegerilor repetate a Preşedintelui Republicii Moldova, prin care:

• s-a stabilit data de 15 ianuarie 2012 pentru alegerea repetată a Preşedintelui Republicii Moldova;
• s-a stabilit că hotărîrea intră în vigoare la data adoptării.

În aceeaşi zi, la 28 decembrie, Marian Lupu a declarat că renunţă să candideze la alegerile repetate. Partenerii de coaliţie şi-au exprimat nedumerirea vis-a-vis de această decizie, iar opoziţia parlamentară în persoana PCRM s-a arătat nemulţumită, invocînd punerea la cale a unui nou tertip în vederea tergiversării intenţionate a alegerii şefului statului. În replică, Marian Lupu a declarat: “Mă gîndeam că dacă-mi retrag candidatura de fapt efectul va fi invers, fracţiunea de opoziţie se va bucura, fiind gata să participe la identificarea unui candidat de compromis. Păi, iată dragii mei, la dialog, la muncă, la coordonare”.

Incidenţa incapacităţii alegerii şefului statului asupra procesului integrării europene (Partea II) →

 

© 2001–2018 Asociaţia pentru Democraţie Participativă “ADEPT”
Tel./Fax: (373 22) 21-29-92, e-mail:
Reproducerea materialelor se permite doar cu menţionarea sursei

Creat de NeoNet