Prezidenţiale 2020 | ADEPT | Chişinău 2018 | Găgăuzia 2016 | Prezidenţiale 2016 | Locale 2015 | partide.md | avere.md
Politicienii din Republica Moldova promit multe în campaniile electorale, iar realizările acestora sunt de obicei foarte modeste. Intrînd într-o campanie electorală nouă politicienii moldoveni uită să facă o dare de seamă în privinţa realizării promisiunilor scadente. Aceste constatări se referă şi la politicienii din autonomia găgăuză. În cele ce urmează va fi reflectată harta promisiunilor electorale ale Guvernatorului nou-ales al Găgăuziei, Irina Vlah. Este de remarcat că în timpul campaniei electorale doamna Irina Vlah s-a identificat drept succesor şi continuator al politicilor promovate în perioada 2006–2015 de către Guvernatorul Mihail Formuzal. Acesta a avut drept obiectiv întreprinderea a “11 paşi în întîmpinarea oamenilor” pentru a face Găgăuzia mai prosperă. De aceea, va fi util ca activitatea Guvernatorului nou-ales Irina Vlah să fie monitorizată prin prisma moştenirii lui Mihail Formuzal, care a susţinut-o în campania electorală. Cu toate acestea, din capul locului, ar trebui să se remarce deosebirile dintre Irina Vlah şi Mihail Formuzal. Cel din urmă a evoluat de la calitatea sa de administrator, primar al oraşului Ceadîr-Lunga, spre cea de politician, lider al Partidului Regiunilor, şi chiar de geo-politician, animator şi organizator al referendumului regional privind integrarea eurasiatică a Găgăuziei, în pofida cursului de integrare europeană al autorităţilor Republicii Moldova. Irina Vlah, dimpotrivă, a promis să nu se ocupe de politică, ci doar de administrarea autonomie găgăuze, pe principii de ne-afiliere politică, şi aceasta după o experienţă politică de 10 ani în calitate de deputat comunist (PCRM) în Parlamentul Republicii Moldova. Programul electoralRU al Guvernatorului nou-ales Irina Vlah este complex şi se referă la cele mai importante aspecte ale vieţii social-economice a autonomiei găgăuze, meritînd o succintă analiză pe domenii.
Promisiunile de ordin general servesc în calitate de punct de reper, la care urmează a fi raportate toate celelalte promisiuni cu caracter concret. Acestea se referă la:
Este vorba despre evocarea unor evenimente de referinţă pentru autonomia găgăuză, de exprimare a viziunii asupra unor stări de fapt şi aspiraţii pentru viitoarele evoluţii. În acest sens, referendumul din 2 februarie 2014 privind pledoaria cetăţenilor găgăuzi pentru vectorul integraţionist eurasiatic faţă de cel european, promovat de autorităţile centrale, reprezintă punctul central al viziunii de dezvoltarea a Găgăuziei. În administrarea autonomiei găgăuze, Guvernatorul nou-ales intenţionează să se sprijine pe un gen de “consiliu al înţelepţilor”, din care vor face parte şi liderii Republicii Găgăuze din perioada 1990–1995, care au declarat independenţa regiunii de Republica Moldova (RSSM), dar în componenţa URSS. Este vorba despre mai mult decît o aluzie la continuitate şi succesiune în preferinţele găgăuzilor de a fi alături de Rusia în UV şi UEE, la fel cum au fost şi preferinţele de acum o pătrime de veac de a rămîne în cadrul URSS. La fel de important este şi recunoaşterea faptului că după un sfert de secol de renaştere naţională, crearea autonomiei găgăuze nu şi-a atins scopul iniţial — “satisfacerea necesităţilor naţionale şi păstrării identităţii naţionale a găgăuzilor, dezvoltării lor plenare şi multilaterale, prosperării limbii şi culturii naţionale, asigurării sinestătorniciei politice şi economice”. Vorba e că la recentele alegeri pentru alegerea Guvernatorului Găgăuziei cererea pentru tipărirea buletinelor de vot în limba găgăuză a fost de doar 1,5%. Este un indicator foarte important pentru a înţelege care este rolul limbii găgăuze în viaţa politică şi administrativă a regiunii. Aici mai există şi o curiozitate referitoare la acuzaţiile aduse de Irina Vlah autorităţilor centrale de la Chişinău, care ar fi întreprins măsuri de limitare a utilizării limbii găgăuze în regiune. Este adevărat că nu a existat nici un fel de exemplificarea a modalităţilor în care Chişinăul se dedă unor astfel de fapte reprobabile, dar de dragul obţinerii unui scor electoral mai bun se recurge şi la astfel de învinuiri.
De la instituirea autonomiei găgăuze a devenit o obişnuinţă discuţia despre rolul şi locul Găgăuzie în cadrul Republicii Moldova. În acest sens, programul electoral al Irinei Vlah prevede:
A fost o mare scăpare lipsa dezbaterilor electorale, în cadrul cărora concurenţii electorali şi jurnaliştii să poate formula întrebări de precizare pentru candidaţi. Totuşi, ţinînd cont de intenţia Irinei Vlah de a menţine continuitatea în guvernarea regiunii găgăuze, se poate presupune că statutul de lege specială pentru legea privind statutul Găgăuziei ţinteşte spre utilizarea principiului priorităţii normelor speciale asupra celor generale. În acest sens, elitele de la Comrat au invocat în mod constant refuzul Chişinăului de a aduce cadrul legal al Republicii Moldova în conformitate cu legea privind statutul juridic special al Găgăuziei, considerînd că astfel Chişinăul s-ar fi eschivat de la promisiunile făcute în procesul de depăşire în 1994 a conflictului cu Comratul. Dacă anume acest lucru se are în vedere, atunci promotor al modificărilor legislative invocate în programul electoral al Irinei Vlah ar trebui să fie cea mai mare fracţiune din Parlamentul Republicii Moldova — fracţiunea Partidului Socialiştilor din Republica Moldova (PSRM), care a susţinut-o pe Irina Vlah în campania pentru alegerile Guvernatorului. Aşadar, ajustările legislative menţionate ar trebui puse pe seama PSRM.
Ambiţiile Guvernatorului nou-ales al Găgăuziei pentru transformarea regiunii într-un centru de dezvoltare regională, care ar atrage prin exemple demne de urmat şi alţi agenţii economici din ţară este salutară. În acest sens, promisiunile electorale ale Irinei Vlah prevăd:
Este de menţionat că cele mai importante performanţe economice viitoare ale regiunii găgăuze sunt legate de suportul investitorilor şi autorităţilor din Federaţia Rusă. Rolul autorităţilor centrale moldoveneşti nu sunt elucidate în nici un fel. Ba mai mult, se lasă impresia că autorităţile centrale reprezintă impedimentul central în procesul de prosperare economică a Găgăuziei. Este important de menţionat că în timpul campaniei electorale Irina Vlah, alături de liderul PSRM, a efectuat un şir de vizite la Moscova şi în regiunile Federaţiei Ruse pentru a-şi asigura viitorul suport din partea factorilor de decizie din Rusia. Deci, onorarea promisiunilor respective vizează nu doar Guvernatorul nou-ales al Găgăuziei, ci şi autorităţile Federaţiei Ruse. Ultima remarcă este importantă pe motiv că autorităţile ruse s-au implicat masiv în campania electorală regională din Găgăuzia. Apoi, reprezintă interes o eventuală comparaţie a suportului din partea UE, despre care autorităţile găgăuze preferă să nu vorbească, şi a suportului din partea Federaţiei Ruse.
Promisiunile electorale referitoare la sfera socială sunt tradiţional foarte extinse. Partea pozitivă este că acest gen de promisiuni sunt cuantificabile:
La fel ca viitoare dezvoltare economică a Găgăuziei, dezvoltarea socială este prevăzută cu suportul Rusiei. Se poate constata că şi la capitolul respectiv nu au avut loc dezbateri publice pentru a preciza un şir de lucruri. De exemplu, se cunoaşte că în ultimii ani UE a oferit autorităţilor găgăuze granturi în valoare de aproximativ 5 milioane euro, dar nu se ştie cît a oferit Federaţia Rusă, pe seama căreia va cădea sarcina susţinerii sociale a Găgăuziei în următorii patru ani, aşa cum prevede programul electoral al Irinei Vlah. Este adevărat că bunăvoinţa Rusiei este de mare folos pentru muncitorii migranţi din Găgăuzia în Federaţia Rusă. Totuşi, rămîne neclară modalitatea în care filiale a unor instituţii de stat ruse pot fi deschise pe teritoriul Republicii Moldova în afara misiunilor diplomatice. Cu atît mai interesant va fi să se urmărească cum filiala Serviciului de Migraţiune a Rusiei va putea fi deschisă la Comrat. În aceeaşi ordine de idei se înscrie şi furnizarea gazelor ruseşti către Găgăuzia evitînd serviciile companiei “Moldovagaz”.
Promisiunile dezvoltării infrastructurii regionale sunt cît se poate de cuantificabile şi deci verificabile:
Singura precizare la acest capitol ţine de faptul că programul electoral al Irinei Vlah identifică printre partenerii internaţionali ai Găgăuziei doar Rusia şi Turcia.