Prezidenţiale 2020 | ADEPT | Chişinău 2018 | Găgăuzia 2016 | Prezidenţiale 2016 | Locale 2015 | partide.md | avere.md
Rezultatele alegerilor din Găgăuzia şi situaţia post-electorală
|
|
Rezultatele finale ale alegerilor
În primul tur al a alegerilor pentru funcţia de Guvernator al Găgăuziei, desfăşurat la 12 decembrie 2010, nu a putut fi desemnat învingătorul, de aceea, cel de al doilea tur s-a desfăşurat două săptămîni mai tîrziu, pe 26 decembrie, cu participarea primilor doi concurenţi cu cel mai bun rezultat în primul tur — Guvernatorul în exerciţiu, Mihail Formuzal şi primarul de Comrat, Nicolai Dudoglo. În cel de al doilea tur de scrutin învingător a ieşit iarăşi Mihail Formuzal, iar competiţia a fost, de fapt, o reeditare a celei similare din decembrie 2006, în care, de asemenea, s-au confruntat Mihail Formuzal şi Nicolai Dudoglo. Compararea rezultatelor recente ale alegerilor pentru funcţia de Guvernator al Găgăuziei este importantă pentru a înţelege evoluţia peisajului politic din autonomie, întrucît, în ultimii cinci ani, în regiune au fost constituite mişcări civice în susţinerea anumitor lideri şi curente politice, care intră în competiţie cu partidele politice de nivel naţional. Astfel, Mihail Formuzal este de mai mulţi ani lider al Mişcării Găgăuzia Unită (MGU), iar Nicolai Dudoglo a devenit de curînd lider al Mişcării Găgăuzia Nouă (MGN).
Alegerile din 2006–2010 pentru funcţia de Guvernator (FG) şi Adunarea Populară (AP)
| 2006 — FG | 2008 — AP | 2010 — FG | |||
|---|---|---|---|---|---|
| turul I | turul II | turul I | turul II | ||
| Mihail Formuzal — MGU | 33.89% | 56.23% | 12 mandate în AP | 37.19% | 51.38% |
| Nicolai Dudoglo — MGN | 31.40% | 43.77% | 8 mandate în AP | 31.84% | 48.62% |
| Candidaţi PCRM | 24.14% | — | 14 mandate în AP | 30.96% | — |
Tabelul de mai sus indică asupra stabilirii contururilor forţelor politice influente din regiunea găgăuză şi sugerează care vor fi principalii competitori politici şi în viitoarele cicluri electorale regionale.
După ce Comisia Electorală Centrală a Găgăuziei (CECG) a dat publicităţii la 28 decembrie 2010 rezultatele finale ale alegerilor, acestea urmau să fie validate de Curtea de Apel din Comrat. Nicolai Dudoglo a refuzat însă să-şi recunoască înfrîngerea în faţa guvernatorului în exerciţiu, Mihail Formuzal, în cel de al doilea tur de scrutin din 26 decembrie 2010, invocînd încălcări masive ale legislaţiei electorale. Deja pe 29 decembrie 2010 susţinătorii lui Nicolai Dudoglo au dat startul unor ample proteste împotriva deciziei CECG, cerînd desfăşurarea unui tur de scrutin suplimentar în condiţii echitabile şi prezentarea scuzelor pentru atacul la imaginea favoritului lor în perioada campaniei electorale.
Deşi conform legislaţiei locale Curtea de Apel urma să valideze rezultatele alegerilor în cel mult zice zile de la prezentarea rezultatelor de către CECG, termenele au fost extinse pînă pe 17 ianuarie 2011, iar apoi şi pînă la 19 ianuarie 2011, cînd Curtea de Apel ş-a întrunit pentru a examina contestaţia lui Nicolai Dudoglo, care s-a arătat nemulţumit şi a cerut recuzarea judecătorilor. Astfel, legalitatea alegerilor sau invalidarea acestora a fost amînată pentru o perioadă nedeterminată.
Impactul factorului rusesc asupra alegerilor
La alegerile din Găgăuzia platformele electorale ale concurenţilor reprezintă puncte de referinţă foarte importante, dar cele mai importante sînt mesajele referitoare la atitudinea faţă de Rusia şi, îndeosebi, semnalele din partea instituţiilor şi elitelor ruseşti faţă de liderii politici din autonomia găgăuză. În recenta campanie electorală pentru alegerea guvernatorului, între principalii candidaţi s-a dat o adevărată bătălie, pentru a convinge electoratul că elitele ruseşti, dar şi importante instituţii din Federaţia Rusă susţin candidaţii respectivi. Astfel, la 6 decembrie 2010, aflat în vizită la Chişinău în misiune de tatonare a spectrului politic moldovenesc, Serghei Narîşkin, şeful Administraţiei Prezidenţiale din Rusia s-a referit şi la alegerile Guvernatorului Găgăuziei, subliniind că acestea au o semnificaţie deosebită pentru Republica Moldova, întrucît “autonomia găgăuză din componenţa Moldovei este un exemplu de abordare delicată a minorităţilor naţionale într-un stat multinaţional”. Potrivit lui Narîşkin “alegerile din Găgăuzia au menirea să demonstreze că dacă opinia unei minorităţi naţionale este luată în calcul corect şi cu multă delicateţe, atunci este posibil de asigurat calmul, securitatea şi dezvoltarea ascendentă a teritoriului populat de minorităţi”.
Este important că declaraţiile de mai sus ale şefului Administraţiei Prezidenţiale din Rusia au fost făcute cu aproximativ o săptămînă înaintea primului tur de scrutin, iar cu doar cîteva zile înaintea celui de al doilea tur de scrutin guvernatorul în exerciţiu al Găgăuziei, tot el şi candidat pentru un nou mandat, Mihail Formuzal, a fost prezent la Moscova, unde a primit Diploma de Onoare a Preşedintelui Federaţiei Ruse, pentru aport deosebit în dezvoltarea şi consolidarea cooperării culturale dintre Rusia şi Moldova. În paralel, contracandidatul din cel de al doilea tur al lui Mihail Formuzal — Nicolai Dudoglo, liderul MGN, acompaniat de prim-vice-preşedintele Adunării Populare, Demian Caraseni, s-au deplasat la Moscova, într-o vizită de lucru. Scopul vizitei a fost semnarea unui acord cu privire la relaţiile de parteneriat între Administraţia raionului Sokolniki al districtului administrativ de Est din oraşul Moscova şi capitala găgăuză — municipiul Comrat. Acordul în cauză a fost prezentat drept o dovadă a faptului că Serghei Sobeanin, noul primar de Moscova, a inclus Găgăuzia în lista teritoriilor-prietene. Acordul prevede cooperarea administraţiei raionului Sokolniki şi a municipiului Comrat în implementarea proiectelor investiţionale comune şi a programelor economice, stabilirea unor relaţii comercial-economice, de afaceri şi culturale, desfăşurarea în comun a congreselor, forumurilor, târgurilor şi expoziţiilor, organizarea stagiilor specialiştilor din domeniul ştiinţei, educaţiei, medicinii, culturii, sportului şi mass-media, schimburi de experienţă şi delegaţii etc.
Oricum, nivelul relaţiilor Guvernatorului Mihail Formuzal cu Administraţia Preşedintelui Medvedev se deosebeşte mult de nivelul relaţiilor dintre primarul municipiului Comrat din autonomia găgăuză a Republicii Moldova şi un district din Moscova. De aceea, pentru a ridica nivelul relaţiilor lui Nicolai Dudoglo la Moscova s-a mers pe calea contactelor cu Patriarhia Rusă. În acest sens, prin intermediul Episcopului de Comrat şi Cahul, Anatolie, lui Nicolai Dudoglo i-a fost organizată o întîlnire cu Patriarhul Moscovei şi Întregii Rusii.
Ţinînd cont de faptul că cetăţenii moldoveni de origine găgăuză sînt sincer ataşaţi de Rusia, totul ar fi bine şi de înţeles în competiţia celor doi rivali de a demonstra alegătorilor nivelul relaţiilor cu diferite instituţii din Rusia, dacă aceasta nu ar fi degradat într-o banală altercaţie, cu învinuiri reciproce de recurgere la metode departe de fair play. Astfel, staff-ul electoral al lui Nicolai Dudoglo l-a învinuit pe Mihail Formuzal că ar fi cumpărat Diploma decernată de Administraţia Preşedinţiei ruse, adică, că ar fi obţinut-o în urma unui banal act de corupţie, pentru a se erija în postura de lider susţinut de Moscova. Replica staff-ului electoral al lui Mihail Formuzal a fost că, de fapt, Nicolai Dudoglo şi părtaşii lui comit un sacrilegiu prin însăşi faptul că admit că Administraţia Preşedintelui Medvedev ar fi coruptibilă. De asemenea, staff-ul lui Mihail Formuzal a pus la îndoială faptul că în cadrul întîlnirii lui Nicolai Dudoglo cu Patriarhul Kiril, acesta l-ar fi binecuvîntat să învingă în alegeri, aşa cu afirmase serviciul de presă al lui Dudoglo. În acest context, serviciul de presă al Patriarhiei ruse s-a văzut nevoit să precizeze că la solicitarea oaspeţilor din Găgăuzia avuse loc doar o întrevedere scurtă, în cadrul căreia s-au discutat probleme bisericeşti şi că Patriarhul, spre sfîrşitul discuţiei, i-a binecuvântat pe oaspeţi, menţionîndu-se că această binecuvîntare nu avuse absolut nici o legătură cu alegerile din autonomie. În presa din Găgăuzia problema referitoare la tentativa lui Nicolai Dudoglo de a se arăta susţinut de Patriarhia rusă a fost speculată pornind de la premisa că Mihail Formuzal ar proveni dintr-o familie ce împărtăşeşte confesiunea baptistă. Acest subiect a fost speculat şi în campania electorală din 2006, cînd susţinătorii PCRM au încercat să acrediteze ideea că Mihail Formuzal ar avea susţinere din partea unor cercuri influente din SUA, anume prin filiera baptistă. Atunci Mihail Formuzal a respins insinuările, invocînd drept argument libertatea de conştiinţă.
Astfel, problema factorului extern asupra alegerilor din regiunea găgăuză s-a profilat demult. Ea s-a manifestat plenar şi în cadrul alegerilor pentru Adunarea Populară din martie 2008. Atunci, în ajunul alegerilor, în februarie 2008 a avut loc o vizită la Moscova a unei delegaţii reprezentînd comitetul executiv al Găgăuziei. Scopul vizitei a fost semnarea unui acord de lungă durată cu executivul capitalei ruse în vederea cooperării economice şi culturale. Documentul urma să fi semnat la 6 martie 2008 de către primarul Moscovei, Yuri Lujkov şi guvernatorul Găgăuziei, Mihail Formuzal. Se estima că semnarea acordului i-ar aduce punctaj suplimentar candidaţilor din partea MGU, care planificau să obţină un număr de mandate suficient pentru constituirea unei majorităţi legislative. Conducerea centrală de la Chişinău, controlată de PCRM, pentru care intenţiile executivului de la Comrat nu reprezintă un secret, a manifestat rezerve faţă de iniţiativa respectivă. În acest sens, reprezentanţi PCRM i-au sugerat guvernatorului Formuzal să-şi planifice călătoria la Moscova după terminarea campaniei electorale din regiune. Totuşi, la 4 martie 2008, Ministerul Afacerilor Externe (MAE) al Rusiei a difuzat un comunicat de presă, prin care s-a declarat nedumerit în legătură cu acţiunile autorităţilor moldovene, care au propus ca aducerea ajutoarelor umanitare solicitate de Executivul din Găgăuzia să fie amînată. MAE-ul Rusiei declarase că planifica expedierea ajutoarelor la începutul lunii martie, Găgăuzia fiind o regiune a Moldovei afectată în mod deosebit de consecinţele secetei din vara lui 2007. Deşi au acceptat iniţial, ulterior autorităţile moldoveneşti şi-au rechemat acordul ca 2 avioane ruseşti să aducă ajutorul umanitar la Chişinău, propunînd amînarea transportării. Şi atunci s-a speculat mult pe marginea refuzul autorităţilor centrale moldovene de a evita utilizarea factorului rusesc în campania electorală pentru alegerile din Adunarea Populară.
Lucrurile au ajuns pînă la punctul cînd în cadrul întrevederii ex-Preşedintelui Vladimir Voronin cu secretarul adjunct al Consiliului Suprem de Securitate al Federaţiei Ruse, Yuri Zubakov, să se discute şi chestiunea livrării asistenţei umanitare acordate Republicii Moldova de către Federaţia Rusă, în scopul atenuării consecinţelor secetei din anul 2007. A fost exprimat regretul în legătură cu faptul că această chestiune a devenit subiectul unei politizări artificiale, Vladimir Voronin pledînd pentru livrarea cît mai grabnică a asistenţei umanitare ruse în Republica Moldova, inclusiv în autonomia găgăuză. Yuri Zubakov l-a informat pe Preşedintele Moldovei, că expedierea asistenţei umanitare pe calea ferată deja a început. Imediat, aderenţii MGU s-au adresat către conducerea Republicii Moldova cu rugămintea de a interveni pentru primirea ajutorului umanitar de care are nevoie populaţia Găgăuziei. În final, deşi factorul rusesc a fost foarte important în alegerile pentru Adunarea Populară din martie 2008, MGU a obţinut doar 12 mandate din 35, PCRM — 14, iar “grupul Dudoglo” — 8, un mandat rămînînd vacant.
Impactul alegerilor asupra relaţiilor Comrat-Chişinău
Autonomia găgăuză are o importanţă aparte pentru Republica Moldova. Calea de la confruntare spre soluţionarea problemelor prin oferirea unei autonomii regiunii populate compact de etnicii găgăuzi a fost apreciată pozitiv de instituţiile internaţionale specializate. În pofida faptului că există încă multe probleme deranjante, în general, lucrurile evoluează de aceeaşi manieră pozitivă, modelul găgăuz de soluţionare a problemelor cu caracter similar devenind unul de referinţă. Tocmai din aceste considerente sînt regretabile conflictele care au loc în mod constant în jurul alegerilor regionale. Astfel, în 2002, Chişinăul a intervenit destul de brutal în situaţia din regiune, provocînd alegeri anticipate ale guvernatorului. Recurgerea la tertipuri, precum organizarea celui de al treilea tur de scrutin, deşi acest lucru ne e prevăzut de legislaţia locală, are consecinţe în prezent, cînd concurentul electoral, Nicolai Dudoglo, nemulţumit de rezultatele finale ale alegerilor din decembrie 2010, cere, de asemenea, desfăşurarea unui tur de scrutin suplimentar.
Şi alegerile pentru funcţia de guvernator al Găgăuziei din decembrie 2006 au fost marcate de presiuni din partea autorităţilor centrale, camuflate sub urmărirea penală a principalului candidat din partea opoziţiei locale — Mihail Formuzal, căruia i-au fost deschise tocmai opt dosare penale. Tensiunile dintre administraţia de la Comrat şi cea de la Chişinău a fost transferată şi asupra alegerilor pentru Adunarea Populară din Găgăuzia din martie 2008. Manifestarea confruntărilor s-a făcut vizibilă imediat după alegeri, atunci cînd s-a recurs la formarea organelor de conducere ale Adunării Populare, proces care a durat luni de zile în şir, a provocat scandaluri publice şi implicarea justiţiei pentru depăşirea lor. În consecinţă, în perioada 2008–2010, relaţiile dintre Guvernatorul Găgăuziei şi majoritatea din Adunarea Populară au fost marcate de tensiuni.
Pentru autorităţile centrale cea mai bună strategie este să nu se implice în alegerile din Găgăuzia, întrucît experienţa implicării factorului rusesc demonstrează existenţa riscului de a-i nemulţumi pe toţi. Totuşi, este important că autorităţile centrale să creeze condiţii normale desfăşurării unui proces electoral liber şi corect. Alegerile din ultimele două cicluri electorale din Găgăuzia au demonstrat, că atunci cînd concurenţii electorali din regiune sînt susţinuţi de un partid de rang naţional, aflat la guvernare, aşa cum a fost cazul PCRM, care şi-a susţinut candidaţii, elitele locale interpretează acest gen de relaţii ca şi creare a condiţiilor pentru subordonarea autonomiei intereselor centrului. Aşa a fost cazul guvernatorului Gheorghe Tabunşcic, în perioada 2002–2004. În consecinţă, creşte rapid influenţa opoziţiei locale, care recurge la instrumentele politice de contracarare a influenţei centrului, invocînd modelul federalist şi etalînd un soi de relaţii speciale dintre autonomia găgăuză şi regimul transnistrean. Aşa s-a întîmplat întotdeauna, iar victoria candidatului opoziţiei — Mihail Formuzal, la alegerile din 2006, a demonstrat că necesităţile legate de soluţionarea problemelor concrete ale cetăţenilor spulberă rapid abordările romantice, impunînd un comportament pragmatic, bazat pe respectul strict al normelor legale, impuse de Constituţie şi Legea privind statutul juridic special al UTA Găgăuzia. Din acest punct de vedere, exemplul Guvernatorului Mihail Formuzal este concludent. După plecarea în 2009 de la guvernare în Republica Moldova a PCRM, guvernatorul Mihail Formuzal a ştiut să stabilească relaţii normale de cooperare între Comrat şi Chişinău. În aceste circumstanţe, deja MNG, aflată în opoziţie faţă de Mihail Formuzal (deşi în realitate face parte din majoritatea AP, alături de fracţiunea PCRM), evocă vechile slogane despre federalizare, statutul limbii ruse, relaţiile autonomiei găgăuze cu Transnistria etc.
În linii mari, lucrurile menţionate mai sus indică asupra contururilor de pe spectrul politic regional, problemelor ce motivează principalii actori politici să acţioneze de o manieră sau alta, fiind sugestive pentru elitele naţionale în vederea evitării conflictelor ce ar putea submina stabilitatea politică din regiune şi din ţară per ansamblu.