Alegerile parlamentare din 2021 în Republica Moldova - alegeri.md
 Monitoring→Politica→Comentarii

Mizele alegerilor locale

|versiune pentru tipar||
Igor Boţan / 2 mai 2011
ADEPT logo

Alegeri locale cu multiple impacturi

Alegerile locale generale din 5 iunie au cîteva mize majore. De rezultatele acestor alegeri depinde dacă:

Alegerile locale oferă partidelor politice cea mai bună oportunitatea pentru a-şi:

Consolidarea branşelor teritoriale ale partidelor

În ultimii patru ani, în perioada dintre precedentele alegeri locale şi cele în curs de desfăşurare, scena politică moldovenească a suferit schimbări importante. Instabilitatea politică şi criza instituţională, legată de incapacitatea alegerii şefului statului au provocat iureşuri politice nu doar la nivel naţional, ci şi în regiuni. De aceea, consolidarea branşelor şi ramificaţiilor teritoriale ale acestora este de mare importanţă pentru partidele politice parlamentare şi extra-parlamentare. Testul alegerilor locale are o însemnătate aparte în procesul de instituţionalizare a formaţiunilor nou formate, precum şi a celor reformate. În ultimii patru ani branşele teritoriale ale partidelor au cunoscut şocuri de pe urma numeroaselor: scindări; fuziuni; convertiri prin acte de prozelitism, corupere, oferire de sinecure sau promiterea acestora etc.

În cadrul alegerilor locale partidele îşi consolidează ramificaţiile branşelor teritoriale prin ancorarea acestora în administraţia publică locală. Anume din acest ancoraj se hrănesc branşele partidelor, mai cu seamă că după ultimele alegeri locale generale din iunie 2007 branşele locale ale principalelor partide politice au cunoscut evoluţii şi involuţii semnificative. Dintre partidele parlamentare doar Partidul Liberal Democrat din Moldova (PLDM) nu are încă branşe teritoriale ancorate în mod natural, prin alegeri, în administraţia publică locală. Toate ancorajele PLDM în administraţia publică locală s-a înfăptuit prin metode specifice, invocate mai sus, întrucît formaţiunea a fost constituită peste aproximativ o jumătate de an după alegerile locale precedente. Din aceste considerente, dar şi din cele desemnate ca mize majore ale alegerilor locale, PLDM are interesul să-şi mobilizeze toate resursele şi potenţialul pentru a-şi constitui cea mai puternică şi ramificată reţea de branşe regionale. De fapt, proiectul PLDM nu poate fi considerat împlinit pînă la realizarea cu succes a menţionatei ancorări a branşelor teritoriale în administraţia locală. Deşi maşinăria partinică a PLDM, pusă în acţiune de liderul acestuia, Premierul Vlad Filat, funcţionează extrem de eficient, turaţiile acesteia maşinării au făcut să sară din ea piese foarte importante, precum prim-vicepreşedintele partidului Alexandru Tănase. De aceea, rezultatele localelor vor răspunde şi la întrebarea referitoare la eficienţa maşinăriei PLDM în dependenţă de prezenţa sau lipsa unor piese importante în acest mecanism.

Partenerii de coaliţie ai PLDM — Partidul Democrat din Moldova (PDM) şi Partidul Liberal (PL), vor urmări, în linii mari, sarcini similare. Diferenţa ţine de anvergura aspiraţiilor, întrucît în ultimul an rating-ul PDM a stagnat, iar cel al PL chiar a regresat, pe cînd cel al PLDM s-a dublat. După alegerile locale din 2007, la care PDM a acumulat la nivel raional ~10% din voturi, formaţiunea a trecut prin şocul scindării, apoi a fuzionat cu Partidul Social Liberal (PSL), cunoscînd cîteva fluxuri şi refluxuri de aderare şi disociere a branşelor teritoriale. Eşecul PDM de la alegerile parlamentare din 5 aprilie 2009 (~3% din voturi) a fost reparat după venirea în iulie 2009 la cîrma PDM a lui Marian Lupu. În plus, PDM a fost supus unei reconfigurări după venirea, în 2010, în topul formaţiunii, împreună cu echipa sa de persoane de încredere, a omului de afaceri, Vlad Plahotniuc. În consecinţă, reconfigurarea PDM abia urmează să se manifeste şi la nivelul branşelor teritoriale, lucru care face foarte mare miza PDM în alegerile locale. Cît priveşte PL, care la alegerile locale din 2007 a acumulat la nivel raional mai puţin de 3% din voturi, se ştie că liderii acestuia percep influenţa politică prin intermediul pîrghiilor cu puncte de sprijin în funcţiile administrative, de aceea, sarcina principală este aceeaşi — ancorarea organizaţiilor locale ale PL de administraţie.

Şi pentru opoziţia parlamentară în persoana Partidului Comuniştilor din Republica Moldova (PCRM), care dispune de cea mai puternică şi ramificată reţea de branşe regionale, este actuală consolidarea acestei reţele şi testarea rezistenţei ei împotriva prozelitismului, coruperii etc., fiind la fel de importantă cramponarea organizaţiilor locale ale PCRM de administraţia locală. Altfel, PCRM riscă să-şi piardă influenţa dramatic. Evident, toate lucrurile menţionate mai sus sînt valabile, în principiu, şi pentru partidele extra-parlamentare, care au cel mai bun prilej pentru a-şi crea insuliţe de ancorare ale firavelor organizaţii locale în administraţia locală, pentru ca ulterior să poată pretinde o extindere a influenţei partidelor respective, încercînd să facă concurenţă partidelor parlamentare.

Votul politic pentru consiliile raionale/municipale

Utilizarea sistemului proporţional cu liste închise de partid pentru votarea consiliilor raionale face ca alegerile la nivel raional să fie, practic, pur politice. Adică, se poate presupune că rezultatele votării la nivel raional ar fi, oarecum, echivalente cu rezultatele unor alegeri parlamentare, dacă acestea din urmă s-ar desfăşura împreună cu alegerile locale. Astfel, dacă rezultatele alegerilor din 5 iunie 2011, la nivel raional, se vor deosebi semnificativ de rezultatele alegerilor parlamentare din 28 noiembrie 2010, atunci probabilitatea provocării alegerilor parlamentare anticipate va creşte substanţial.

Deocamdată, sondajele de opinie arată că surprizele ar putea fi servite de PLDM, care îşi menţine trend-ul ascendent. Totuşi, după ultimele măsurări sociologice au avut loc evenimente care anunţă o eventuală intrare a PLDM într-o criză de imagine, lucru care ar putea favoriza întărirea poziţiilor PL pe aripa dreaptă a spectrului politic şi a PCRM pe cea stîngă. Cum certurile din AIE contribuie la vestejirea entuziasmului legat de capacitatea acesteia de a transforma “povestea de succes” într-o realitate cît de cît acceptabilă pentru dezvoltarea ţării, nu este exclus ca electoratul indecis să susţină opoziţia printr-un vot de protest masiv. Oricum, se pare că miza PLDM pentru alegerile la nivel raional este să le cîştige detaşat de toate celelalte partide din AIE şi de PCRM. Un indicator indirect, în acest sens, este că PLDM s-a opus încercării soluţionării problemei alegerii Preşedintelui ţării prin modificarea articolului 78 al Constituţii prin intermediul unui referendum, desfăşurat în ziua alegerilor locale. Astfel, soluţionarea problemei alegerii Preşedintelui RM este lăsată după alegerile locale, probabil, în speranţa că acestea vor arăta că PLDM nu mai are rivali pe potrivă.

În orice caz, după alegerile locale din 5 iunie 2011 doar două formaţiuni — PLDM şi PCRM, ar putea eventual avea interesul pentru provocarea alegerilor parlamentare anticipate. O eventuală victorie a PLDM, cu un rezultat semnificativ mai bun decît cel din 28 noiembrie 2010, care ar ameninţa poziţiile PCRM, l-ar face pe primul extrem de interesat, iar pe cel de al doilea ceva mai reticent faţă de ideea alegerilor parlamentare anticipate. Vorba e că nimeni nu-i va putea garanta PCRM un rezultat confortabil la eventualele anticipate parlamentare pentru a putea recurge în continuare la blocaje şi în caz de necesitate, de a-şi impune influenţa. În astfel de circumstanţe, PCRM mai degrabă ar renunţa la atitudinile duşmănoase faţă de PDM pentru a rezista cu eforturi comune ascensiunii periculoase a PLDM. Într-adevăr, probabilitatea că PLDM ar prefera o alianţă post electorală gen AIE-3, în care să dicteze condiţiile, este ceva mai mare, decît probabilitatea unei eventuale coaliţii cu PCRM. La ce bun i-ar servi PLDM o eventuală coaliţie post electorală cu PCRM, dacă acest lucru este posibil şi fără recurgerea la alegerile parlamentare anticipate, soluţionînd toate problemele constituţionale existente. În plus, orice coaliţie cu PCRM atrage după sine modificarea principalului slogan al PLDM în unul cu sens contrar, de genul “Moldova fără Voronin, Moldova fără comunişti”… este imposibilă. Dacă aşa ceva s-ar întîmpla PLDM nu ar mai putea pretinde vreo virtute morală. În plus, PL a avut grijă ca să fortifice linia de despărţire a apelor prin convocarea audierilor parlamentare privind evenimentele din 7 aprilie 2009. În acest sens, poziţia reiterată a PCRM, precum că la 7 aprilie 2009 ar avut loc o lovitură de stat, reduce substanţial probabilitatea unei alianţe dintre unul dintre protagoniştii loviturii de stat — Vlad Filat, şi victima acesteia — Vladimir Voronin, deşi în Republica Moldova totul e posibil. Totuşi, se poate presupune că PLDM ar avea interesul pentru provocarea alegerilor parlamentare anticipate doar în eventualitatea cîştigării detaşate a acestora, cu posibilitatea formării unui Guvern monocolor sau în care să domine fără drept de apel. Rezultatele alegerilor din 5 iunie 2011, la nivel raional, au menirea să indice asupra probabilităţii unui astfel de scenariu.

Pe de altă parte, dacă eventual, la 5 iunie, PCRM ar obţine un rezultat foarte bun la nivel raional, iar ulterior ar încerca să provoace alegeri parlamentare anticipate cu o perspectivă de a le cîştiga, atunci componentele AIE, în mod logic, vor trebuie să se opună acestor intenţii, găsind o soluţie pentru alegerea şefului statului. Astfel, cel mai probabil şi după alegerile locale din 5 iunie soarta AIE-2, precum şi problema soluţionării crizei instituţionale, vor rămîne incerte. Primii indicatori despre intenţiile de mai departe ale principalelor partide politice se vor face vizibile abia în lunile iunie-iulie, în procesul constituirii coaliţiilor majoritare în cele 34 de consilii raionale şi municipale.

Alegerile în municipiul Chişinău

Miza în alegerile din municipiul Chişinău este foarte specifică. Grupările economice, contopite cu partidele sau care stau în spatele acestora, finanţîndu-le, vor depune toate eforturile pentru a-şi asigura controlul asupra consiliului municipal şi al primăriei capitalei, unde este concentrată economia Republicii Moldova în proporţie de ~60%, şi unde eventualele proiecte economico-financiare şi comerciale anunţă beneficii fabuloase.

Şi miza politică este pe potrivă. Pentru PL realegerea în funcţia de primar a vicepreşedintelui formaţiunii, Dorin Chirtoacă, este sarcina supremă. În caz contrar, PL se va transforma într-un substituent jalnic al Partidului Popular Creştin Democrat (PPCD) de pînă la aşa-zisa trădare din 4 aprilie 2005, pe care, de fapt, PL l-a înlocuit pe scena politică.

În aceleaşi timp, pentru PCRM cîştigarea alegerilor pentru funcţia de primar de Chişinău va avea semnificaţii multiple. Victoria candidatului PCRM în Chişinăul va consolida substanţial influenţa politică a formaţiunii, dar mai ales grupările economice oarecum afiliate formaţiunii. De asemenea, în eventualitatea victoriei, candidatul PCRM, Igor Dodon, va deveni personalitatea cea mai influentă, cu cea mai înaltă demnitate publică, dintre toţi camarazii de partid. Impactul poate fi extrem de benefic pentru reformarea şi modernizarea partidului, renunţarea la anacronisme şi transformarea lui într-o formaţiune socialistă sau social-democrată.

Pentru PLDM miza este, de asemenea, imensă. Deşi candidatul oficial al PLDM este Secretarul General al Guvernului, Victor Bodiu, de fapt, în joc a fost pusă imaginea liderului formaţiunii, Premierul Vlad Filat. Recurgerea PLDM la stratagema tandemului Filat-Bodiu transformă victoria lui Victor Bodiu în victoria lui Vlad Filat, la fel şi eşecul. Animozităţile făţişe dintre PLDM şi PL, precum şi cele dintre Dorin Chirtoacă şi Vlad Filat îl favorizează pe candidatul PCRM, Igor Dodon, care, potrivit sondajelor de opinie, are cele mai mari şanse să treacă în cel de al doilea tur cu unul din candidaţii PL şi PLDM. Neaccederea unuia din cei doi candidaţi în al doilea tur de scrutin poate cauza absenteismul susţinătorilor lor. În plus, în ultima vreme, capacitatea de mobilizare a electoratului PCRM în Chişinău, mai ales a celui protestatar, a fost peste capacitatea celorlalte formaţiuni politice.

Concluzii şi aşteptări

Forumul UE — Moldova Criza constituţională: Responsabilităţi şi consecinţe