Prezidenţiale 2020 | ADEPT | Chişinău 2018 | Găgăuzia 2016 | Prezidenţiale 2016 | Locale 2015 | partide.md | avere.md
Cine se teme de alegeri anticipate?
|
|
La 11 septembrie 2011 se împlinesc doi ani de cînd Republica Moldova nu are un şef al statului ales, iar la 28 septembrie se împlineşte un an de la dizolvarea Parlamentului şi nu mai pot exista nici un fel de impedimente şi justificări întemeiate pentru amînarea lansării procedurii alegerii şefului statului. Aşteptările Partidului Democrat din Moldova (PDM) şi al Partidului Liberal (PL) că avizul Curţii Constituţionale (CC) din 20 septembrie va permite elaborarea unei proceduri simplificate, cu derogarea de la prevederile exprese ale Constituţiei ce impun obligativitatea majorităţii calificate de cel puţin 3/5 din voturile deputaţilor aleşi, sînt contestate de către PCRM şi Partidul Liberal Democrat din Moldova (PLDM). În consecinţă, se poate afirma că sezonul politic de toamnă va fi unul foarte fierbinte, fără a fi clar ce scenariu au o probabilitatea mai mare de realizare.
Deocamdată, este cert că formaţiunile constituente ale AIE nu-şi doresc ca eventuala declanşare a procedurii de alegere a şefului statului să eşueze, provocînd alegeri parlamentare anticipate. Premierul şi liderul PLDM, Vlad Filat, a reiterat la 26 august, în cadrul unei conferinţe, că este convins că “şeful statului va fi ales în această toamnă” şi că “alegerile anticipate ar fi o catastrofă pentru Republica Moldova”. Declaraţiile Premierul Vlad Filat, precum că “lucrurile nu merg” şi că există pericolul “mafiotizării” Republicii Moldova, explică de ce acesta crede că eventualele alegeri parlamentare anticipate ar fi “o catastrofă pentru Republica Moldova”. De fapt, ar fi o catastrofă pentru AIE, care a convins opinia publică că nu poate guverna ţara din cauza disensiunilor intestine.
În acest context, este de remarcat că după exprimarea convingerii Premierului Vlad Filat că “şeful statului va fi ales în această toamnă” a urmat reacţia imediată a liderului PCRM, Vladimir Voronin, care a anunţat că formaţiunea pe care o conduce va participa la alegerile prezidenţiale cu candidatura Zinaidei Greceanîi. În situaţia cînd AIE nu mai este capabilă să-şi promoveze vreo candidatură proprie în funcţia de şef al statului, este logic că PCRM să preia iniţiativa şi să-şi impună propria candidatură, refuzînd varianta de compromis — identificarea de comun acord a unei candidaturi de compromis, vehiculată anterior. PCRM nu mai are nevoie să recurgă la boicotarea procedurii de alegere a Preşedintelui, întrucît nu mai există riscul că AIE ar putea converti cîţiva deputaţi din partea PCRM să voteze candidatura consolidată a AIE. Dimpotrivă, PCRM este interesat să dea AIE lovitura de graţie.
Promovîndu-şi propria candidatură pentru funcţia de şef al statului PCRM se plasează, oarecum, în afara suspiciunilor că ar intenţiona menţinerea instabilităţii politice sau provocarea alegerilor parlamentare anticipate. Instabilitatea politică este generată de tensiunile şi certurile din cadrul AIE. Mai mult, liderii PDM şi PL au optat constant împotriva compromisului privind identificarea unei candidaturi “apolitice”. Iată că PCRM este gata să procedeze potrivit abordărilor promovate de PDM şi PL. Promovîndu-şi propria candidatură PCRM impune componentele AIE ori s-o voteze, ori să se facă vinovate de eventuala declanşare a alegerilor parlamentare anticipate.
În primul caz, va fi vorba despre aşa-zisa coaliţie largă, pe care PCRM va reduce-o treptat, prin eliminarea “extremiştilor naţionalişti”, iar apoi şi a elementelor “mafiotizate”, la formula convenabilă de preluare a controlului asupra puterii executive. În cazul declanşării alegerilor parlamentare anticipate, PCRM poate conta chiar pe o victorie absolută, recentele alegeri locale demonstrînd rating-ul foarte înalt al formaţiunii. Oricum, PCRM are şanse aproape sigure de a deveni principalul centru de coagulare pentru vreo coaliţie. Este de remarcat, că în cazul eventualelor alegeri parlamentare anticipate, PCRM va avea cea mai eficientă şi persuasivă companie, trebuind doar să insereze în clipurile sale electorale secvenţe despre ce au afirmat liderii AIE unii despre alţii şi “crimele” la care s-au dedat. În plus, fragmentarea etno-lingvistică a societăţii, menţinută cu eforturile PCRM, pe de o parte, şi cu cele ale Partidului Liberal (PL), pe de altă parte, face preferinţele electoratului foarte rigide, cea ce implică aproape garantat îmbunătăţirea scorului electoral al PCRM şi poate al PL. Evident, din contul formaţiunilor “pragmatice” — PDM şi PLDM, liderii cărora sînt principalii generatori de conflicte ireconciliabile în cadrul AIE.
În ambele situaţii descrise mai sus, PCRM va avea cel mai larg cîmp de manevră între PLDM sau PDM, care probabil vor lupta pentru onoare de a fi partenerii subordonaţi ai PCRM. Din aceste considerente, s-ar putea constata că Premierul Vlad Filat s-a grăbit să-şi exprime convingerea că “şeful statului va fi ales în această toamnă”. S-ar putea să aibă nevoie de mai mult timp pentru a medita asupra eventualelor scenarii. Aşa că nu este exclus că va avea de ales între a deveni partenerul subordonat al PCRM şi între cramponarea de avizul CC, deopotrivă cu PDM şi PL, pentru a mai trage din timp, sperînd că formaţiunile mai pot cumva “drege busuiocul”. Nu este exclus să existe şi soluţii originale despre care opinia publică nu ştie nimic.