2. Intersectarea principiilor Dezvoltării Durabile şi a valorilor Societăţii Civile

Experienţa ne demonstrează că în orice domeniu al activităţii umane numai cetăţenii liberi, informaţi, instruiţi şi motivaţi să susţină o cauză aducătoare de beneficiu public general pe termen lung pot activa într-un mod coerent şi consecvent. Tocmai din acest postulat poate fi desprins cu claritate potenţialul rol pe care l-ar avea organizaţiile nonguvernamentale (ONG-urile) în implementarea Strategii naţionale pentru Dezvoltarea Durabilă.

În calitatea lor de elemente active ale societăţii civile ONG-urile sunt direct implicate în implementarea standardelor democratice general acceptate, proces care în Republica Moldova durează deja timp de mai mult de zece ani şi care pînă în prezent este însoţit de şocuri sociale. În al doilea rînd, ONG-urilor le revine sarcina monitorizării funcţionarii instituţiilor democratice.

În ultima vreme, pe lîngă discuţiile referitoare la oportunităţile şi sfidările pe care le provoacă globalizarea economiei, în fluxurile informaţionale internaţionale persistă tot mai intens discuţiile referitoare la edificarea unei societăţi civile globale. Deci globalizarea văzută prin prisma parametrilor economici este însoţită de edificarea unei infrastructuri ce se caracterizează prin parametrii unei societăţi democratice.

Cea mai simplă explicaţie a acestui paralelism ar fi că anume societatea civilă a fost cea care a salvat statele naţionale democratice de lunecare spre totalitarism. Lecţiile istoriei veacului XX arată fără putinţă de tăgadă că state foarte puternice, cu economii relativ avansate au sucombat în lipsa unor societăţi civile din cauza lunecării spre totalitarism, indiferent dacă totalitarismul a avut la bază ideologii de dreapta sau de stînga.

Aici merită să fie amintit faptul că la începutul secolului al XIX-lea faimosul filozof german Johann Gotleib Fichte în "Apel către naţiunea germană", considerat drept un program-concepţie de edificare a naţiunii germane moderne, a intuit că o comunitate de oameni, chiar dacă este unită în jurul unei idei comune, integratoare, este supusă unor mari riscuri în lipsa a ceea ce el a numit societate civilă. În situaţia în care suveranitatea emană de la cetăţeni, aceştia pot ţine sub control civic instituţiile statului, reprezentanţilor cărora le deleghează puterea, doar dacă sunt uniţi în organizaţi civice care, de fapt, formează societatea civilă.

Această înseamnă că construirea unei economii globale nu poate fi percepută în afara unui set de valori civice care modulează procesul de adoptare a deciziilor în domeniile economic sau social.

Din acest punct de vedere ONG-urle în calitatea lor de elemente ale societăţii civile au de jucat un rol extrem de important, am putea spune chiar excepţional. Rolul de excepţie constă în deţinerea apriorică de către ONG-uri a unui şir de avantaje în faţa altor structuri private sau statale. Faptul că ONG-urile nu pot avea interese economice şi politice proprii ar trebui să le facă din start credibile atît în ochii cetăţenilor, cît şi ai autorităţilor publice. Experienţa internaţională demonstrează că rolul ONG-urilor constă în a promova valorile şi iniţiativele civice în favoare beneficiului public general. Nici un alt gen de organizaţii nestatale (partide politice, sindicate, culte religioase etc.), deşi au de jucat roluri importante în dezvoltarea societăţii civile, nu pot pretinde la acoperirea spectrului de probleme diverse şi intereselor specifice după cum o pot face ONG-uri. Din acest punct de vedere rolul ONG-urilor în societate capătă dimensiuni polivalente.

Dacă înţelegem că ONG-urile sunt menite să-şi traseze în mod independent nişte scopuri şi să activeze pentru a le realiza, de ce ar trebui să presupunem că ele au de jucat un rol deosebit în traducerea în viaţă a Strategii naţionale pentru Dezvoltarea Durabilă?

Întrebarea formulată mai sus nu este deloc trivială. ONG-urile au existat şi au avut un rol de jucat cu mult înainte de a fi elaborată Strategia naţională pentru Dezvoltarea Durabilă. La momentul lansării Strategiei în Republica Moldova erau înregistrate şi activau peste 2000 de ONG-uri.

Este necesar să luăm în calcul, în primul rînd, că elaborarea Strategiei privind Dezvoltarea Durabilă s-a făcut la nivel naţional, cu concursul unor experţi locali şi internaţionali şi în baza unor principii elaborate de ONU. Deci nu pot exista bănuieli că documentul ar putea purta amprentele unor interese înguste. Acest fapt îi atribuie documentului respectiv un grad de atractivitate cu totul deosebit. De aceea, Strategia poate deveni un document central datorită faptului că poate servi drept un instrument de aducere a parametrilor socio-economici ai Moldovei la standardele general acceptate. Acesta înseamnă că Strategia este un instrument de angrenare a Republicii Moldova la comunitatea internaţională. Din acest punct de vedre o primă sarcină a ONG-urilor ar consta în reconsiderarea priorităţilor în sensul adaptării scopurilor statutare la o suprasarcină cum poate deveni implementarea Strategiei naţionale pentru Dezvoltării Durabile a ţării. Astfel, comunitatea ONG-urilor capătă un scop comun foarte bine determinat şi bazat pe principii ce emană de la cea mai importantă organizaţie internaţională - ONU. Aceste scop nu poate fi privit ca o impunere ci, dimpotrivă, oferă noi oportunităţi. Din acest punct de vedere Strategia ar trebui privită ca un centru de gravitaţie pentru activitatea ONG-urilor. Această adaptare a activităţii ONG-urilor la atingerea scopurilor Strategiei poate fi privită ca un exerciţiu "de alegere a grîului de neghină".

În al doilea rînd, trebuie să luăm în consideraţie că, de obicei, ONG-urile sunt cele mai receptive la asimilarea celor mai avansate experienţe, produc evenimente de rezonanţă, lansează idei noi, oferă servicii şi transfer de abilităţi. Este evident că acestea sunt abilităţi care urmează să fie diseminate în mediul ONG-urilor, organelor de guvernămînt şi în mediul cetăţenilor care încă nu au fost atraşi în activitatea îndreptată spre atingerea beneficiului public. Pentru a fi eficiente în aceste preocupări ONG-urile au nevoie de cîteva lucruri: auto-organizare şi structurare, creare a reţelelor de comunicare. Fără aceste lucruri este imposibilă coerenţa acţiunilor ONG-urilor.

În al treilea rînd, datorită numărului relativ înalt al ONG-urilor şi a spectrului divers de interese acestea posedă un imens potenţial de monitorizare a politicilor publice ale guvernanţilor în diferite domenii. În acest sens ONG-urile sunt cei mai buni agenţi pentru a da în vileag incoerenţa promovării politicilor publice de către guvernanţi. Acest lucru face ca ONG-urile să fie extrem de utile în calitate de parteneri ai autorităţilor, contribuind la promovarea unor politici publice coerente şi ajustate reciproc. În plus, parteneriatul ONG-urilor cu autorităţile publice alese periodic de către cetăţeni poate servi drept cea mai sigură garanţie a continuităţii promovării politicilor publice în interesul cetăţenilor, indiferent de culoarea politică a forţelor care se succed la guvernare.

Pagini:

1 / 2 / 3 / 4 / 5 / 6 / 7 / 8