3. Conceptul Dezvoltării Durabile - pivot al ideii integratoare?

Peste doi ani după declararea independenţei Republicii Moldova, la 27 august 1991, a fost lansat un apel privind necesitatea identificării unei idei naţionale sau, mai bine zis, a unei idei integratoare. Este vorba despre apelul din 1993 al vice-preşedintelui Parlamentului, Victor Puşcaş. Necesitatea identificării unei astfel de idei reieşea dintr-un anumit context politic din acea perioadă, care se caracteriza prin divizarea societăţii după criterii etnice şi lingvistice. Ulterior preşedinţii ţării, Mircea Snegur şi Petru Lucinschi, preşedintele Parlamentului, Dumitru Moţpan, şi premierul, Dumitru Braghiş, au făcut apeluri similare referitoare la necesitatea identificării ideii integratoare. În sfîrşit, actualul preşedinte, Vladimir Voronin, a lansat acelaşi apel pentru identificarea ideii integratoare. În acest sens el a lansat în luna martie 2002 iniţiativa privind instituirea unui Pact Social al cărui scop final ar fi edificarea unei societăţi civile viguroase. Din păcate, deşi au trecut 9 ani de la lansarea primei iniţiative privind necesitatea identificării unei idei integratoare, nu s-a izbutit a face acest lucru. În primul rînd, nu a fost lichidată divizarea societăţii după criterii etnice şi lingvistice, chiar dacă din punct de vedere legislativ nu există temei pentru păstrarea acestei divizări artificiale. În al doilea rînd, în ultimii 9 ani situaţia chiar s-a complicat, la divizarea societăţii după criterii etnici şi lingvistice s-a adăugat divizarea după criteriul avuţiei.

Este adevărat, în anul 2000 reprezentanţii a vreo 20 de partide politice de orientare democratică au lansat iniţiativa ca integrarea în Uniunea Europeană să devină acea idee integratoare care i-ar uni pe cetăţenii Republicii Moldova şi i-ar motiva să acţioneze de comun acord în această direcţie. Mai mult, preşedintele Petru Lucinschi a exprimat aceeaşi idee cu o altă ocazie. Problema este că din 1993 toate iniţiativele privind identificarea unei idei integratoare au fost lansate într-un context politic premergător alegerilor parlamentare sau prezidenţiale. Aşa s-a întîmplat şi în anul 2000 cînd urmau să aibă loc alegeri prezidenţiale. Dar este interesant că şi actualul Guvern, votat de partidul de guvernămînt care nu este presat de vreo urgenţă electorală, a adoptat strategia de dezvoltare a Republicii Moldova pe termen mediu care prevede atingerea unor parametri economici favorabili integrării în Uniunea Europeană, lucru ce urmează să se producă într-o perspectivă mai îndepărtată. Şi Concepţia politicii externe a republicii Moldova elaborată de Ministerul Afacerilor Externe confirmă valabilitatea vectorului de integrare europeană a Moldovei. Aceste lucruri ne vorbesc despre faptul că în societate se poate atinge un consens în ceea ce priveşte direcţia de dezvoltare a ţării, chiar dacă forţele politice ar putea intra în dispute vis-a-vis de termenii şi tacticele referitoare la atingerea acestui scop. Faptul că Republica Moldova a aderat la Pactul de Stabilitate pentru Europa de Sud Est, considerat o anticameră a Uniunii Europene, ne vorbeşte despre perspectivele în acest sens. Mai mult, în cadrul Pactului de stabilitate ONG-urile şi autorităţile au de lucrat în comun la mesele de lucru I şi II. ONG-urilor le revine un rol important în domeniul democartizării societăţii, iar autorităţilor în domeniul adecvării parametrilor economici la standardele Uniunii Europene.

Ar trebui să se ia în consideraţie că în ultima vreme au mai fost lansate cîteva iniţiative de rezonanţă în ceea ce priveşte dimensiunea internă de dezvoltare a societăţii moldoveneşti. Este vorba despre iniţiativa prezidenţială din 2001 referitoare la necesitatea edificării în Republica Moldova a unei societăţi informaţionale. Scopul iniţiativei prezidenţiale este de a permite soluţionarea rapidă a problemelor de ordin practic în procesul de guvernare datorită distribuirii fluxurilor informaţionale necesare pentru adoptarea hotărîrilor în domeniul administrativ şi economic. Ca rezultat al acestei iniţiative a fost format Departamentul tehnologii informaţionale a cărui sarcină principală este alcătuirea unui registru civil. Este evident că un registru civil bine structurat cu acces diferenţiat la informaţia despre cetăţenii ţării este absolut necesar pentru: organele electorale care alcătuiesc listele de alegători; organele fiscale care urmăresc plata impozitelor de către contribuabili; organele de ocrotire a normelor de drept care asigurară ordinea publică. Însă aceste lucruri sunt insuficiente pentru edificarea unei societăţi informaţionale. O societate informaţională ar trebuie să fie dotată şi cu arsenalul necesar pentru diseminarea informaţiilor de interes public, şi pentru educaţie. Este evident că structurile informaţionale statale trebuie completate cu cele ale societăţii civile pentru a putea vorbi despre o societate informaţională complexă, ci nu despre una unilaterală, în favoarea organelor de control ale statului. Se cunoaşte foarte bine că în societăţi mult mai avansate din punctul de vedere al gradului de informatizare decît Republica Moldova, şi în care există societăţii civile viguroase, introducerea tehnologiilor informaţionale în domeniul asigurării controlului statului asupra cetăţenilor se ridică cu insistenţă problema îngrădirii cetăţeanului de posibilele abuzuri ale structurilor de stat. Adică, o societate informaţională în afara societăţii civile ar fi mai degrabă un pericol decît un avantaj.

Vedem că deşi în Republica Moldova au fost lansate un şir de iniţiative menită să dezvolte societatea nu s-a încercat însă a face o legătură între ele. Toate aceste iniţiative par a fi dispersate, rupte dintr-un context general al dezvoltării durabile a societăţii. Sigur că integrarea în Uniunea Europeană este o idee demnă de a deveni una mobilizatoare, integratoare pentru toţi cetăţenii Republicii Moldova. De asemenea, este absolut necesar ca într-o perspectivă societatea moldovenească să devină una informaţională, dar este la fel de adevărat că acest lucru nu se va putea produce fără riscuri dacă societatea civilă nu va fi destul de matură pentru a influenţa caracterul şi calitatea circuitelor fluxurilor informaţionale, a anihila posibilele abuzuri. Putem constata că atunci cînd au fost lansate aceste idei a lipsit cu desăvîrşire mecanismul şi modalitatea de atingere a scopurilor respective sau, ceea ce este şi mai trist, au fost neglijate mecanismele deja elaborate. Din acest punct de vedere am putea pretinde că Strategia naţională pentru Dezvoltarea Durabilă conţine exact ceea ce permite ajustarea tuturor iniţiativelor lansate pînă în prezent. În ea sunt inserate obiectivele pe domenii ce urmează a fi atinse şi acţiunile concrete ce trebuiesc întreprinse. Am putea spune că Strategia conţine o diagnostică a societăţii moldoveneşti şi propune remediile ce urmează a fi administrate pentru a atinge o stare satisfăcătoare pentru integrarea în Uniunea Europeană.

Pe de altă parte, este evident că potenţialul uman evaluat la un nivel foarte înalt în documentul respectiv trebuie să fie activat pentru a putea utiliza Strategia în atingerea scorului formulat. Potenţialul uman poate fi activat prin intermediul acţiunilor ONG-urilor care sunt elementele cele mai active din punct de vedere social. Aşadar, societatea civilă ar fi elementul activ, iar societatea informaţională ar apărea în această abordare schematică drept un mediu care asigură difuzarea fluxurilor de informaţie dintre societatea politică şi cetăţeni în procesul de realizare a scopurilor strategice.

Pagini:

1 / 2 / 3 / 4 / 5 / 6 / 7 / 8