6. Modalităţi de acţiune a ONG-urilor în relaţiile cu cetăţenii

Mai sus am încercat să analizăm cum arată comunitatea ONG-urilor ca entitate organizată, care poate fi modalitatea de comunicare a structurii ONG-urilor cu structurile organelor publice pentru a activa în interesul public şi cum poate fi atins un grad înalt de coerenţă între acţiunile organelor puterii publice şi cele ale ONG-urilor.

Scopul final însă al acestor ajustări este de a găsi o modalitate de implicare a cetăţenilor în activităţile de interes public al căror scop este urmărit atît de organele puterii publice, cît şi de ONG-uri. S-a văzut că gradul de eficienţă a activităţilor ONG-urilor este strîns legat de organizarea şi coerenţa acţiunilor lor. Fără coerenţă se produce disiparea eforturilor şi descurajarea atît a celor care fac eforturile, cît şi a potenţialilor beneficiari. Doar în astfel de condiţii ONG-urilor ar putea să-şi asume rolul de curea de transmisie între Guvern şi cetăţenii. De asemenea, pe lîngă funcţia de transmisie trebuie să se ia în vedre şi efectul feed-back care e menit să optimizeze parametrii relaţiei input - output. Strategia naţională pentru Dezvoltarea Durabilă întruneşte toţi parametrii pentru a imprima coerenţă acţiunilor ONG-urilor în cadrul mecanismului descris mai sus. Rămîne doar să se întreprindă acţiuni pentru a-i face pe simplii cetăţeni să înţeleagă acest lucru şi să se angajeze în mod voluntar şi conştient în implementarea activităţilor prevăzute de Strategie.

Pentru acesta trebuie să se ia în calcul cîteva lucruri. În primul rînd, este vorba că mentalitatea cetăţenilor Republici Moldova este marcată de efectele unei anumite "memorii sociale" anterioare atît la nivel individual, cît şi colectiv. Este un fapt obiectiv că majoritatea absolută a cetăţenilor vin dintr-o societate cu tradiţii paternaliste în care individul rămînea pasiv în aşteptarea ofertei şi suportului statului omnipotent şi omniprezent. Aşa cum s-a menţionat capitalul uman din Republica Moldova este cel mai important. E necesar de a activa acest capital uman "conservat" şi a-l utiliza pentru realizarea unor scopuri demne, precum este Strategia Dezvoltării Durabile.

Pentru acesta este nevoie de:

• a identifica noi lideri comunitari;
• a promova o campanie de informare în ceea ce priveşte scopurile Strategiei;
• a forma reţele de răspîndire a informaţiei privind implementarea Strategiei;
• a atrage cetăţenii în realizarea strategiilor;
• a-i motiva pe potenţialii participanţi să activeze în vedre desfăşurării unor proiecte pentru atingerea beneficiului public;
• a le transfera experienţa şi abilităţile necesare prin training-uri;
• a studia experienţa reuşită din alte ţări şi a promova adaptarea acestor experienţe la condiţiile Republicii Moldova;
• a-i pregăti pe liderii comunitari pentru declanşarea "reacţiilor în lanţ" în vederea identificării altor lideri şi diseminării experienţei;
• a dezvolta ideile fixate în Strategie şi a le oferi noi dimensiuni.

De obicei, persoanele cu capacităţi de lideri se manifestă singure. Totuşi ele sunt identificate mai uşor atunci cînd în societate sunt formulate scopuri demne de urmat, efectele cărora sunt pe înţelesul majorităţii cetăţenilor. În Republica Moldova au fost lansate un şir de proiecte extrem de importante prin intermediul cărora se intenţionează reproducerea şi tirajerea experienţei din alte ţări în domeniul Combaterii sărăciei, Dezvoltării comunitare şi Agendei XXI. Toate aceste iniţiative pot fi integrate în calitate de proiecte ce facilitează sau favorizează Dezvoltarea Durabilă. Spre exemplu, Agenda XXI oferă comunităţilor locale un cadru şi un set de repere menite să favorizeze dezvoltarea pe termen mediu şi lung.

Identificarea liderilor locali se poate face folosind diverse mecanisme. În primul rînd, trebuie avute în vedere persoanele care au demonstrat un anumit potenţial de leadership. În acest sens pot fi atrase persoane din categoria:

• intelectualilor rurali (profesori, medici etc.);
• cetăţenii care au candidat în calitate de candidaţi independenţi la funcţii din administraţia publică locală etc.

În afară de identificarea liderilor locali din comunităţi este necesar de a folosi tehnicile tradiţionale de motivare a participării cetăţenilor la activităţile de beneficiu public. Pentru aceasta:

• ONG-urile ce editează buletine informative ar trebui să tirajeze succesele obţinute în diferite comunităţi pentru a convinge cît mai mulţi cetăţeni că multe lucruri pot fi soluţionate cu eforturi minime dacă există cele mai simple forme de organizare;
• să scoată în evidenţă beneficiile pe care le-ar obţine comunitatea de pe urma cooperării cetăţenilor în soluţionarea problemelor concrete ale comunităţii (construirea apeductelor, curăţarea terenurilor poluate, amenajarea locurilor publice, atragerea minorilor în secţii sportive, culturale, de artizanat etc.);
• să publice interviuri şi să realizeze emisiuni TV şi Radio cu liderii locali. Aceasta satisface necesităţi fireşti ale oamenilor de a împărtăşi publicului larg propriile succese demne de urmat;
• să găsească posibilitatea de a convinge slujitorii cultelor religioase de a influenţa participarea enoriaşilor la proiectele dezvoltării locale etc.

Deşi multe lucruri importante pot fi realizate cu eforturile proprii ale membrilor comunităţii, totuşi poate fi nevoie de atragerea unor resurse financiare din diverse surse. În acest sens ONG-urile ar avea misiunea de a organiza training-uri de fundraising şi de a explica următoarele:

• întotdeauna există oameni şi organizaţii care pot oferi resurse financiare dacă proiectele ce urmează a fi implementate urmăresc atingerea beneficiului public şi sunt bine argumentate;
• există o filozofie a filantropiei care deşi pretinde că nu urmăreşte nici un beneficiu, de fapt urmăreşte scopul de eliminare a diferitelor riscuri sociale, ceea ce în final este profitabil atît pentru cei ce practică filantropia, cît şi pentru beneficiarii actelor filantropice.

În orice caz, toate aceste activităţi de colaborare a ONG-urilor cu cetăţenii au drept scop suprem schimbarea mentalităţii şi motivarea de a întreprinde unele acţiuni de către cetăţenii care n-ar trebui să rămînă simpli recipienţi ai serviciilor guvernamentale, ci ar trebuie să-şi asume un rol activ. Acest lucru presupune, deopotrivă, capacitatea de auto-organizare şi de asumare a responsabilităţii pentru promovarea anumitor iniţiative, dar şi posedarea unei competenţe asistate de moralitate.

Pagini:

1 / 2 / 3 / 4 / 5 / 6 / 7 / 8