Alegerile parlamentare din 2021 în Republica Moldova - alegeri.md
 Partide

Partidul politic “Alianţa Moldova Noastră” (AMN)

Serafim Urechean
Serafim Urechean
Data înregistrării: 11 iunie 1997
Data încheierii activităţii: 9 aprilie 2011
Doctrina: Social-liberală Wikipedia

Declaraţii şi comunicate de presă

Evenimente

Denumirile precedente

Alianţa Social-Democrată din Moldova (ASDM) [15.12.2001 – 19.07.2003]

Partidul Democraţiei Sociale “Furnica” (PDSF) [27.11.1999 – 15.12.2001]

Mişcarea social-politică “Alianţa Civică pentru Reforme” (MACpR) [11.06.1997 – 27.11.1999]

Arhiva documentelor

Programul din 2008adoptat la Congresul VII din 7 iunie 2008

Statutul din 2008adoptat la Congresul VII din 7 iunie 2008

Programul din 2005adoptat la Congresul VI din 25 iunie 2005

Statutul din 2005adoptat la Congresul VI din 25 iunie 2005

Programul din 2003adoptat la Congresul V din 19 iulie 2003

Raportul financiar din 2009

Scurt istoric

Crearea Alianţei “Moldova Noastră” (AMN)

La 19 iulie 2003 a avut loc Congresul (V) de constituire a Alianţei “Moldova Noastră” (AMN) formaţiune creată prin fuziunea Alianţei Social-Democrate din Moldova (ASDM), Partidului Liberal (PL), Alianţei Independenţilor din Republica Moldova (AIRM) iar în ziua constituirii sale, la AMN a aderat şi Partidul Democrat-Popular din Moldova (PDPM). Acestea sunt patru dintre cele şase formaţiuni politice care au constituit Blocul electoral “Alianţa Social-Liberală «Moldova Noastră»” (BeASLMN), bloc ce s-a format pentru alegerile locale generale din mai-iunie 2003. La congres au participat circa 900 de delegaţi care au adoptat Programul şi Statutul noii formaţiuni, şi care au ales organele de conducere ale acesteia. Astfel, în funcţiile de copreşedinţi ai AMN au fost aleşi: Dumitru Braghiş, ex-preşedinte al ASDM, căruia i s-a atribuit şi calitatea de Copreşedinte-coordonator, Serafim Urechean, ex-preşedinte al AIRM, şi Veaceslav Untilă, ex-preşedinte al PL. Fuziunea s-a produs în baza juridică a ASDM.

Alianţa Social-Democrată din Moldova

ASDM este succesorul de drept al Mişcării social-politice “Alianţa Civică pentru Reforme” (MACpR), formaţiune ce s-a constituit, la 19 aprilie 1997, prin decizia primului său Congres, care a adoptat Programul, Statutul şi a ales organele de conducere ale formaţiunii. Congresul al II-lea, din 28 noiembrie 1998, al MACpR a decis modificarea Statutului acestei organizaţii social-politice, asupra transformării şi completării căruia s-a revenit la Congresul al III-lea, din 27 noiembrie 1999, care a adoptat şi noua denumire a formaţiunii — Partidul Democraţiei Sociale “Furnica” (PDSF). Peste doi ani, la 15 decembrie 2001, la Congresul al IV-lea, 645 de delegaţi din cei 647 prezenţi au votat pentru a se aproba noua denumire a partidului — Alianţa Social-Democrată din Moldova —, precum şi pentru a se opera modificări şi completări la Statutul acestei formaţiuni. Forul suprem a mai adoptat prin vot unanim noua redacţie a Programului şi l-a ales în calitate de lider al ASDM pe Dumitru Braghiş, ex-prim-ministru şi lider al fracţiunii parlamentare “Alianţa Braghiş”, fracţiune care, ulterior a preluat denumirea ASDM, iar apoi a AMN.

În ianuarie 2002, la ASDM a aderat Mişcarea social-politică “Plai Natal” (MPN), înregistrată la 27 februarie 1999 şi condusă de Vladimir Babii. Decizia de fuzionare cu ASDM a fost luată de Congresul al IV-lea extraordinar, din 4 ianuarie 2002, al MPN. La 19 iulie 2003, a avut loc Congresul al V-lea al ASDM prin care s-a decis fuzionarea ASDM în AMN.

Partidul Liberal

PL a fost creat, la 24 martie 2002, prin fuziunea a trei partide: Partidul Renaşterii şi Concilierii din Moldova (PRCM), constituit în 1995; Uniunea Social-Liberală “Forţa Moldovei” (USLFM), constituită la 22 septembrie 2001, prin unificarea Partidului Naţional Liberal (PNL), format în 1993, şi a Mişcării social-politice “Pentru Ordine şi Dreptate” (MOD), apărută în 2000; Partidul Naţional Ţărănesc Creştin-Democrat (PNŢCD), constituit în 1993.

Această fuziune s-a produs ca urmare a unor evoluţii îndelungate şi, adeseori, contradictorii ale formaţiunilor politice de centru-dreapta şi, în special, a victoriei detaşate a Partidului Comuniştilor din Republica Moldova (PCRM) în scrutinul parlamentar din februarie 2001.

PL şi-a axat Programul pe doctrina liberală şi pe cele mai recente realizări teoretice neoliberale. PL a fost prezent masiv în administraţia publică locală, având preşedinţi şi vicepreşedinţi ai consiliilor unităţilor teritoriale de gradul doi, mii de consilieri locali, sute de primari ş.a. Din conducerea partidului au făcut parte: Mircea Snegur, primul Preşedinte al Republicii Moldova (1991–1996); Valeriu Muravschi, ex-prim-ministru (1991–1992); Vlad Ciobanu, ex-vicepreşedinte al Parlamentului (1999–2000); Mircea Rusu, ex-deputat, preşedintele Uniunii Industriaşilor şi Antreprenorilor; Mihai Cimpoi, ex-deputat, preşedintele Uniunii Scriitorilor; mai bine de 30 de deputaţi care în 1991 au votat Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova; deputaţi şi miniştri din alte parlamente şi guverne democratice, reformatoare şi personalităţi marcante din diverse domenii ale vieţii publice. De asemenea, în partid activau organizaţii de tineret şi de femei, care erau structurate la nivel teritorial şi naţional.

PL întreţinea relaţii cu formaţiuni de orientare liberală din Belgia, Danemarca, Olanda, România, Rusia, Ucraina, Ungaria etc.

La 27 octombrie 2002, Veaceslav Untilă a fost ales — pe bază alternativă — printr-un scrutin general în cadrul formaţiunii, preşedinte al PL.

Alianţa Independenţilor din Republica Moldova

AIRM s-a constituit la 13 octombrie 2001. La Congresul de constituire au participat circa 400 de delegaţi din toate unităţile teritorial-administrative ale Republicii Moldova, care l-au ales pe Primarul General al municipiului Chişinău, Serafim Urechean, în funcţia de preşedinte al AIRM.

La Congresul de constituire s-a stabilit că noua formaţiune nu va îmbrăţişa o doctrină politică clasică, ci va fi o mişcare social-politică de orientare democratică, în scopul imediat de a participa la viitoarea campanie electorală în cadrul unei largi coaliţii democratice.

Imediat după Congresul de constituire a AIRM, în lunile noiembrie-decembrie 2001 s-a purces la crearea organizaţiilor teritoriale. Astfel, s-au format 10 organizaţii teritoriale în judeţe, 2 organizaţii teritoriale în Gagauz Yeri, 5 în sectoare şi 10 în oraşele şi comunele municipiului Chişinău. Au fost aleşi preşedinţii şi vicepreşedinţii organizaţiilor primare şi au fost constituite consiliile judeţene, teritoriale şi locale drept organe de conducere în perioada dintre conferinţe şi adunările generale, precum şi comisiile de revizie — organe de control ale organizaţiilor AIRM la toate nivelurile.

La 19 ianuarie 2002, la Chişinău, a avut loc Congresul I al AIRM, la care au participat 1048 de delegaţi din întreaga republică. La acest congres s-a adoptat Manifestul “AIRM — proiect proeuropean al Moldovei”, s-au ales organele de conducere ale formaţiunii şi s-au aprobat sigla şi imnul AIRM.

Partidul Democrat-Popular din Moldova

PDPM s-a constituit în 1997. Primul Congres a aprobat Programul şi Statutul PDPM. Congresul al II-lea, din 30 ianuarie 1999, a adoptat redacţia nouă a Statutului PDPM. Congresul al III-lea al PDPM a adoptat, la 19 iulie 2003, decizia de aderare la AMN.

Comitetul pentru Apărarea Independenţei şi Constituţiei Republicii Moldova

La 24 noiembrie 2003, ca urmare a Memorandului propus de Federaţia Rusă (Planul Kozak) privind soluţionarea conflictului transnistrean, mai multe partide politice şi organizaţii ale societăţii civile din Republica Moldova, au declarat constituirea Comitetului pentru Apărarea Independenţei şi Constituţiei Republicii Moldova. Scopul principal al Comitetului era să coordoneze acţiunile forţelor politice parlamentare şi extraparlamentare şi ale societăţii civile în identificarea soluţiilor viabile şi echitabile de rezolvare a diferendului transnistrean în conformitate cu prevederile Constituţiei. Din componenţa Comitetului au făcut parte: Partidul Popular Creştin Democrat, Alianţa “Moldova Noastră”, Partidul Social Democrat din Moldova, Partidul Social-Liberal, Partidul Reformei, Partidul Ecologist “Alianţa Verde” din Moldova, Partidul Democrat din Moldova, Uniunea Centristă din Moldova, Partidul Naţional Român şi un grup de asociaţii obşteşti din Republica Moldova.

Blocul “Moldova Democrată”

În mai 2004, trei partide politice de orientare democrată — Alianţa “Moldova Noastră”, Partidul Democrat din Moldova şi Partidul Social-Liberal — au creat Blocul electoral “Moldova Democrată” (BMD). La baza acestui bloc a stat ideea unificării tuturor forţelor democrate şi oferirea unei alternative guvernării comuniste. La 21 octombrie 2004, la BMD a aderat Partidul Ecologist “Alianţa Verde” din Moldova. După alegerile din 6 martie 2005 şi accederea în Parlament, BMD s-a destrămat. AMN a promovat de pe lista BMD 23 de deputaţi în Legislativ, constituind o fracţiune parlamentară distinctă. Fracţiunea AMN s-a plasat în opoziţie parlamentară, a boicotat procedura de alegere a şefului statului la 4 aprilie 2005 şi a refuzat votarea Guvernului Tarlev II şi a programului de activitate a acestuia pentru anii 2005–2009. În acelaşi timp, Partidul Democrat din Moldova şi-a constituit propria fracţiune formată iniţial din 8 deputaţi, iar după fuziunea PSL cu PDM în februarie 2008, ajungând la 11 membri.

Congresul VI al AMN din 25 iunie 2005

Congresul a aprobat un nou Program al AMN, a modificat Statutul formaţiunii şi a reales organele de conducere ale acesteia. Serafim Urechean a fost desemnat, pentru o perioadă de 4 ani, preşedinte al AMN, iar Veaceslav Untilă a fost ales prim-vicepreşedinte. Congresul a fixat, de asemenea, următoarele obiective generale pentru AMN: până în 2007, să dubleze numărul de membri, să promoveze în Moldova Carta europeană a autonomiei locale, să se afirme în interiorul şi exteriorul ţării, să obţină cel puţin o treime din voturi la alegerile locale generale din 2007; până în 2009, să tripleze numărul de membri, să pregătească un Plan alternativ de dezvoltare a ţării şi o echipă competentă şi capabilă să-şi asume responsabilitatea guvernării, să acumuleze în urma alegerilor parlamentare din 2009 numărul necesar de sufragii pentru preluarea guvernării.

Congresul VII al AMN din 7 iunie 2008

Congresul a fost convocat în urma prevederilor noii Legi cu privire la partidele politice din 21 decembrie 2007, care impunea formaţiunile politice să-şi ajusteze documentele de bază până în octombrie 2008. Delegaţii la congres au votat în unanimitate Programul de Guvernare al AMN pentru anii 2009–2013 denumit “Saltul Tigrului Est-European” după modelul ţărilor de succes din Asia de Sud-Est. A fost adoptată declaraţia cu privire la obiectivul Republicii Moldova de aderare la Uniunea Europeană; rezoluţia cu privire la situaţia social-economică din ţară; declaraţia cu privire la situaţia şi politicile de tineret în Republica Moldova şi noua variantă a Statutului formaţiunii. La lucrările congresului au participat 232 de delegaţi.

Protestele stradale din aprilie 2009 şi “votul de aur”

După anunţarea rezultatelor preliminare ale alegerilor parlamentare din 5 aprilie 2009, conform cărora Partidul Comuniştilor din Republica Moldova a obţinut 49.48% din voturi sau 60 de mandate în Legislativ, în Chişinău izbucnesc ample acţiuni de protest ale tinerilor, care degenerează în acte de vandalizare a sediilor Parlamentului şi Preşedinţiei. Protestatarii acuzau PCRM de fraudarea rezultatelor alegerilor. Iniţial, partidele de opoziţie — PL, PLDM şi AMN — s-au solidarizat cu protestatarii, însă degenerarea acţiunilor din ziua de 7 aprilie 2009 i-a determinat pe liderii partidelor de opoziţie să nu-şi asume un rol major în desfăşurarea protestelor, lucru negat ulterior de PCRM.

Acţiunile care au urmat după protestele stradale, în special maltratarea tinerilor în comisariatele de poliţie, au determinat PL, PLDM şi AMN să ocupe o poziţie dură în raport cu PCRM. Astfel, cele trei formaţiuni declară că nu vor să contribuie la menţinerea comuniştilor la guvernare şi refuză repetat să acorde “votul de aur” (cel de-al 61-lea vot) de care depindea alegerea preşedintelui ţării. Prin urmare, tentativele eşuate de alegere a şefului statului au declanşat alegerile parlamentare anticipate din 29 iulie 2009.

Alianţa pentru Integrare Europeană

La 8 august 2009 patru din cele cinci partide care au depăşit pragul electoral la alegerile parlamentare anticipate din 29 iulie 2009 — PLDM, PL, PDM şi AMN au semnat declaraţia de constituire a Coaliţiei de Guvernare “Alianţa pentru Integrarea Europeană” (AIE). În Actul de Constituire erau prevăzute 5 obiective majore pe care şi le propune să le realizeze Coaliţia de Guvernare: 1. restabilirea statului de drept; 2. depăşirea crizei social-economice şi asigurarea creşterii economice; 3. descentralizarea puterii şi asigurarea autonomiei locale; 4. reintegrarea teritorială a Republicii Moldova; 5. integrarea europeană a Republicii Moldova şi promovarea unei politici externe echilibrate, consecvente şi responsabile.

Coaliţia de guvernare, care deţinea 53 de mandate în Parlament a investit noua componenţă a Guvernului la 25 septembrie 2009, în calitate de prim-ministru fiind desemnat liderul PLDM, Vlad Filat. Alianţa pentru Integrare Europeană (I) şi-a încetat activitatea după două tentative eşuate de alegere a preşedintelui Republicii Moldova, urmată de declanşarea alegerilor parlamentare anticipate din 28 noiembrie 2010.

Congresul VIII al AMN din 12 decembrie 2009

La congres s-a discutat despre eficientizarea, modernizarea şi întinerirea Alianţei Moldova Noastră şi au fost alese organele de conducere şi de control ale partidului. Congresul l-a ales, cu majoritate de voturi, pe Serafim Urechean în funcţia de preşedinte al partidului iar în calitate de prim-vicepreşedinte al partidului a fost ales unanim Victor Osipov. Alegerea liderului AMN a avut loc cu scandal din momentul când o parte din delegaţii la congres au pledat pentru alegeri cu vot închis, iar majoritatea pentru vot deschis. Deşi au părăsit sala congresului, Veaceslav Untilă şi Iurie Colesnic, au fost aleşi membri ai Consiliului Naţional al AMN. De asemenea, congresul a ales unanim componenţa Consiliului Politic Naţional, a Comisiei de Etică şi Arbitraj, a Comisie Centrale de Cenzori. La lucrările forului au participat 439 de delegaţi din cei 451 aleşi, reprezentând toate organizaţiile raionale şi municipale.

Scindarea AMN

În timpul congresului VIII al AMN a fost iscat un scandal pe marginea alegerii noului preşedinte al formaţiunii. În timp ce Veaceslav Untilă a optat pentru un vot secret, liderul AMN, Serafim Urechean, a propus votarea deschisă. Veaceslav Untilă, unul dintre candidaţii la şefia partidului, împreună cu Iurie Colesnic şi alţi susţinătorii au părăsit în semn de protest sala de şedinţe. Ulterior, Untilă a anunţat că a depus o sesizare la Ministerul Justiţiei în care susţinea că în timpul Congresului au fost limitate pluralismul politic şi libertatea de exprimare. Veaceslav Untilă a aderat mai târziu la Mişcarea Acţiunea Europeană (MAE) iar la 24 ianuarie 2010 a fost ales preşedinte al acestei formaţiuni. Un alt grup format din tineri în frunte cu Sergiu Baltaga, liderul organizaţiei de tineret a AMN au părăsit partidul pe motiv că nu se mai regăsesc în acest partid şi au aderat la MAE. La 16 iulie 2010 deputatul AMN, Valentin Chepteni, a părăsit formaţiunea menţionând însă că nu părăseşte Alianţa pentru Integrare Europeană. De asemenea, la 9 martie 2011 vice-preşedintele AMN, Victor Osipov printr-o declaraţie de presă îşi anunţa retragerea din AMN şi din politică în general pentru a da curs unor proiecte personale. “Am decis sa revin in domeniul privat, eventual, in cel al societăţii civile sau să accept ofertele din partea unor organizaţii internaţionale, care presupun lipsa afilierii politice”.

Congresul IX Extraordinar al AMN din 9 aprilie 2011

Sarcina prioritară a congresului a fost oficializarea fuziunii Alianţei “Moldova Noastră” cu Partidul Liberal Democrat din Moldova, opţiune pentru care au votat 296 de delegaţi şi un vot împotrivă din 297 prezenţi la congres. Motivându-şi alegerea pentru PLDM, preşedintele AMN, Serafim Urechean, a subliniat similitudinea doctrinelor şi a scopurilor, remarcând migrarea electoratului AMN spre PLDM în ultimele trei scrutine parlamentare. “Clar că organizaţiile noastre teritoriale au diferite poziţii vizavi de fuzionare, noi însă avem sarcina să ne unificăm forţele în termene limitate, ca să înaintăm cei mai buni candidaţi la alegerile locale din iunie 2011 şi să obţinem cele mai bune rezultate”, a declarat Urechean. Prezent la eveniment, liderul PLDM, Vlad Filat a subliniat că fuzionarea formaţiunilor este o dovadă de maturitate politică raţională şi “Vă asigur că vom deveni un tot întreg funcţional”.