Prezidenţiale 2020 | ADEPT | Chişinău 2018 | Găgăuzia 2016 | Prezidenţiale 2016 | Locale 2015 | alegeri.md | avere.md
În ultimii ani, politica autoritară şi arbitrară, promovată la nivelul Puterii, a substituit interesul naţional şi competenţa profesională în soluţionarea acestei probleme. Autorităţile de la Chişinău şi cele ilegale de la Tiraspol nu au făcut decît să simuleze efortul de reglementare, dedîndu-se diletantismului şi aventurismului, fapt ce a aprofundat criza transnistreană.
Neavînd un plan coerent de acţiuni şi fiind incapabilă să întrunească sprijinul politic şi civil al întregii societăţi, guvernarea comunistă a întreprins constant un şir de măsuri inconsecvente şi periculoase. Guvernanţii şi-au permis chiar — în interesul îngust politic şi electoral — să speculeze tragedia generată de divizarea ţării. Echipa Preşedintelui Voronin şi-a început mandatul în anul 2001 printr-un angajament iresponsabil — de a soluţiona conflictul transnistrean în două luni, cu ajutorul Rusiei. Iată că, după aproape cinci ani, sîntem martorii eşecului politicilor haotice ale guvernării comuniste. Separarea populaţiei de pe cele două maluri ale Nistrului s-a accentuat, regimul anticonstituţional de la Tiraspol s-a consolidat, în special în domenii vitale, precum telecomunicaţiile, transportul feroviar, sistemul de aprovizionare cu gaze naturale, întreruperea negocierilor de către Preşedintele Voronin, fără înlocuirea lor cu alte mecanisme, i-a favorizat pe separatiştii care invocă blocarea procesului de reglementare din cauza puterii de la Chişinău. Totodată, relaţiile interstatale cu Rusia, principalul partener economic al Republicii Moldova, au fost împinse de guvernanţii comunişti pînă la starea unui război rece. Situaţia este cauzată de oscilaţiile permanente între doi poli de influenţă şi între principii contradictorii, fapt ce a compromis politica de reintegrare teritorială.
Pe de altă parte, reprezentanţii Chişinăului au găsit uşor un limbaj comun cu separatiştii în a substitui Istoria Romînilor prin Istoria Integrată, impunînd politica de deznaţionalizare şi în şcolile din Transnistria, aflate sub jurisdicţia Republicii Moldova.
Constatăm, totodată, că, în ultimul timp, partidul de guvernămînt — sub presiunea conjuncturii regionale şi internaţionale — a abandonat vechile poziţii, însuşindu-le pe cele promovate constant, în aceşti ani, de către partidele democratice de opoziţie şi societatea civilă. Ca urmare, au apărut noi premize pentru reglementarea transnistreană. Alianţa “Moldova Noastră” va susţine aplicarea de către administraţia centrală de stat a politicilor adoptate împreună cu forţele democratice faţă de zona transnistreană, cu condiţia continuării lor consecvente şi transparente.
În acest context, Congresul al VI-lea reiterează principiile de bază ale Alianţei “Moldova Noastră” pentru obţinerea reglementării politice în Transnistria:
Congresul al VI-lea al AMN consideră că iniţiativele interne şi internaţionale trebuie sintetizate de Puterea centrală de la Chişinău într-o Strategie naţională de reintegrare a ţării şi într-un Plan propriu de reglementare transnistreană. Diplomaţia moldovenească trebuie să obţină aprobarea, de către comunitatea occidentală, a unui Program de stabilizare economică post-conflictuală — un mini-plan Marshall pentru Moldova.
Este incontestabil impactul pe care îl are asupra rezolvării problemei transnistrene avansarea societăţii noastre spre o democraţie veritabilă, spre o economie de piaţă funcţională, dinamică şi eficientă, spre asigurarea calităţii vieţii şi a drepturilor omului. Nivelul de viaţă al populaţiei de pe malul drept al Nistrului trebuie să devină un exemplu atractiv pentru populaţia de pe malul stîng, stimulînd aspiraţia sinceră spre reintegrarea definitivă a Republicii Moldova.