Fracţiunea Alianţa “Moldova Noastră” reaminteşte cetăţenilor Republicii Moldova că Partidul Comuniştilor a obţinut Puterea prin promisiuni populiste, atât în 2001, când a speculat perspectiva asocierii la Uniunea Rusia-Bielarusi, cât şi în 2005, când a speculat integrarea în Uniunea Europeană.

În primul caz, oamenii au fost minţiţi cu readucerea preţurilor de pe timpul sovietic. În al doilea — s-a anunţat angajamentul fals de a oferi siguranţă socială de tip european, creând sute de mii de locuri de muncă bine plătite. În realitate, şi în primul, şi în ultimul lor mandat, comuniştii împing economia naţională spre faliment — chiar dacă susţin unele sectoare strategice, o fac: amplificând povara fiscală, majorând preţurile şi tarifele, impunând cetăţenii să plătească din propriul buzunar eşecurile guvernării.

Vă atragem atenţia că această situaţie este creată de o guvernare, care pe parcursul ultimilor 6 ani are toate pârghiile de a-şi îndeplini promisiunile electorale: Parlament, Guvern şi Preşedinte comunist. Dar le foloseşte, în temei, pentru a uzurpa puterile în stat, în loc să asigure creşterea economică substanţială şi reală, care să garanteze securitatea socială a cetăţenilor. Iar problemele sociale, în aceşti ani, devin tot mai grave şi mai grave.

Încăpăţânarea cu care comuniştii tergiversează şi subminează reformele structurale, administrative şi economice, a plasat Republica Moldova între ţările cu guvernare de proastă calitate, cu grad înalt de corupţie la vârf şi, cel mai trist lucru, cu cea mai mare sărăcie şi exod masiv al populaţiei active. Refuzul de continua reformele este imoral pentru comunişti şi din motiv că ei au supravieţuit la Putere datorită modernizării începute de guvernele anterioare. Iar acum se vede clar că esenţa lor revanşardă loveşte nu numai în imaginea ţării, ci şi în bunăstarea cetăţenilor.

Guvernanţii se laudă cu o creştere economică, care este susţinută artificial de banii celor plecaţi să muncească “la negru” peste hotare, de majorările preţurilor, ale tarifelor la serviciile comunale şi ale impunerilor fiscale aplicate celor rămaşi acasă. Nici vorbă de efecte ale aşa-numitelor “reforme liberale”, care dau libertate de expansiune doar afacerilor protejate de clanul comunist.

Numai pe parcursul anului 2006, guvernarea comunistă a adoptat un şir de acte, care au condus la distrugerea sectorului privat şi la monopolizarea unor genuri de activitate economică. Alte decizii ale ei au vizat în mod direct majorarea preţurilor la servicii, inclusiv prin modificarea metodologiei de calculare a tarifelor şi altor impozite.

Spre exemplu, noua legislaţie privind impozitul pe imobil condamnă familiile cu venituri medii şi mici să achite sume exagerate pentru locuinţele în care locuiesc. Un impact şi mai dureros îl vor suporta cei de la sate, care vor fi nevoiţi să plătească impozite enorme pentru faptul că şi-au construit case exclusiv din munca şi mijlocele proprii.

Pe parcursul guvernării actuale tarifele pentru transportul urban de pasageri au crescut — cu cca 18% , preţurile la medicamente — cu aproape 6 %, la carburanţi cu 300 %, la locuinţe — cu cca 500 %. Iată efectul politicilor sociale propuse de comunişti — prea departe de a oferi cetăţenilor Republicii Moldova soluţii pentru problemele de securitate socială.

În anii 2000 — 2006 tarifele la gaze naturale au crescut de peste trei ori — de la 926 la 3022 pe mia de metri cubi. Ultima cifră, fără a lua în calcul TVA-ul de 5 procente, rezultă din majorările efectuate chiar pe 14 februarie de ANRE.

Analiştii considera faptul că importurile de gaze s-au scumpit cu 45 %, dar ele s-au soldat, in premiera, cu o majorare a tarifelor pentru consumatori de peste 50 %. Iar Moldova-Gaz cere şi mai mult. Guvernul a fost incapabil să negocieze cu Gazprom-ul, pentru ca să compenseze pierderile acestuia din tranzitul de gaze pe teritoriul Republicii Moldova. El a preferat să expună propria populaţie, de la care se percepe un tarif, ce include si subvenţionarea complexului termo-electroenergetic. Tariful aplicat CET-urilor este cu 20 la suta mai mic fata de costul de achiziţie pentru consumatorii casnici.

Majorarea preţurilor la serviciile comunale au condus la aceea, că ponderea lor constituie până la 55% din salariul mediu, fiind calculate pe baza unui apartament cu o odaie. Şi ce se întâmplă, dacă omul are un apartament de cel puţin două odăi! Din ce să trăiască oamenii cu asemenea venituri şi cheltuieli? Şi această în condiţiile în care valoarea minimului de existenţă este de peste 840 lei, iar pensia medie — de 443,58 lei. Angajaţii din sectorul agrar continuă să primească cele mai mici salarii — 755 de lei, iar cei din sfera bugetară vor primi un salariu mediu de 1597,7 lei.

Guvernul propune majorări de salarii pentru bugetari doar la nivelul unei treimi din obligaţiile asumate la momentul adoptării legii actuale în acest domeniu. În acelaşi timp, acelaşi Guvern a scăpat inflaţia în 2006 de sub control, ceea ce a condus la o creştere medie anuală a preţurilor de cca 14 %.

Salariile pedagogilor din învăţământul preuniversitar, cu un stagiu de peste 20 de ani, sunt de doar 977 lei, iar cei circa 55 la sută din angajaţii ramurii, care muncesc în calitate de lucrători auxiliari sunt remuneraţi cu doar 336 lei lunar în mediu. Venituri nici pe departe suficiente pentru a acoperi cheltuielile necesare unui profesor, când numai chiria pentru un apartament costă cât două salarii.

Concluzia este simplă — guvernarea ignorează în continuare persoanele cu cele mai stringente necesităţi — în primul rând pe cei care beneficiază doar de pensia minimă. Astfel, atât bătrânii neasiguraţi, cât şi cei care sunt responsabili de educaţia tinerii generaţii, sunt abandonaţi din nou, fiind lipsiţi de grija necesară din partea statului. În aceste condiţii statul ar fi obligat să protejeze consumatorii casnici cei mai săraci prin acordarea de subvenţii de la 0,7 până la 1,7 procente din PNB.

Comentând, însă, compensaţiile oferite de Guvern pentru consumul de până la 30 metri cubi de gaze naturale — aceasta este o măsura politica superficială. Doar din perceperea de la populaţie a TVA de 5 % la gaze statul va incasa suplimentar 70 milioane de lei, suplimentar la alte 70 de milioane încasate până in prezent. Iar compensaţiile alocate în schimb populaţiei sunt de doar 25 milioane lei. Lăsăm aceste observaţii fără comentarii — să le judece cetăţenii…

Iată de ce, după 6 ani de guvernare comunistă, de rând cu aşa numită creştere economică, sărăcia la sate şi în oraşele mici este în creştere de la 37% la 42,% şi de la 46% la 49%. În timp ce PIB continuă să crească — incidenţa sărăciei s-a agravat, iar cetăţenii spun că au devenit mai săraci.

Nu întâmplător populaţia Republicii Moldova se teme deosebit de mult de sărăcie şi de incertitudinile legate de viitorul copiilor lor. Deoarece anume în familiile cu venituri mici, copii sunt privaţi de accesul adecvat la studii şi la serviciile de sănătate de calitate. Iar atunci când devin maturi ei dispun de un capital uman redus, fiind din start sortiţi riscului de a fi săraci. Guvernarea comunistă nu numai că aduce oamenii la sapă de lemn, ea produce cetăţeni săraci — iată în ce constă unul dintre pericolele fundamentale, pe care ea le comportă pentru viitorul societăţii moldoveneşti.

Avem mai multe exemple în susţinerea acestei declaraţii, dar credem că şi majorările menţionate la preţuri şi tarife sunt capabile să pună pe gânduri cetăţenii Republicii Moldova, căci în acest an ei vor fi acei, care vor da aprecieri Puterii comuniste.

Parlamentul Republicii Moldova
Declaraţie prezentată de deputatul AMN, dl Valeriu COSARCIUC

 

© 2001–2018 Asociaţia pentru Democraţie Participativă “ADEPT”
Tel./Fax: (373 22) 21-29-92, e-mail:
Reproducerea materialelor se permite doar cu menţionarea sursei

Facebook | Twitter | RSS

Creat de NeoNet