Prezidenţiale 2020 | ADEPT | Chişinău 2018 | Găgăuzia 2016 | Prezidenţiale 2016 | Locale 2015 | alegeri.md | avere.md
Declaraţie a Fracţiunii AMN cu privire la comemorarea a 15 ani de la începerea conflictului armat de pe Nistru
|
|
Stimaţi colegi, compatrioţi, camarazi!
Se împlinesc 15 ani de la declanşarea tragicului conflict de pe Nistru. De la distanţa acestor 15 ani, atunci când vorbim despre consecinţele şi despre stadiul actual al acestui conflict, se impun două concluzii: 1) nici o guvernare, inclusiv actuala, nu a avut suficientă voinţă politică pentru soluţionarea diferendului transnistrean; 2) toate partidele, care s-au perindat la conducerea ţării în acest răstimp, nu au fost în stare să garanteze un trai decent celor ce au luptat pentru independenţa şi integritatea Republicii Moldova.
În cei şase ani de când se află la putere, guvernarea comunistă nu a ştiut să soluţioneze problema transnistreană. Tactica umblatului când cu estul, când cu vestul, a condus la faptul că astăzi nimeni nu mai crede în declaraţiile ştabilor de la Chişinău. Iar în lipsa unei politici consecvente a comuniştilor, nu ni se oferă prea multe şanse de soluţionare a problemei în timpul apropiat. Comuniştii nu au fost capabili să promoveze o politică externă clară şi coerentă în privinţa actorilor implicaţi în acest conflict.
Am să vă amintesc că fracţiunea majoritară a comuniştilor a refuzat să dea curs iniţiativei AMN de a condamna alegerile neconstituţionale ale aşa-numitului preşedinte al Transnistriei. Cum putem aştepta condamnarea acestor alegeri de către comunitatea internaţională, dacă noi singuri nu le condamnăm?
Tot fracţiunea majoritară s-a opus iniţiativei venite din partea opoziţiei de a condamna refuzul Rusiei de a-şi retrage trupele şi armamentul din Transnistria, în conformitate cu deciziile summit-ului OSCE de la Istanbul!
Nu ne puteţi spune, domnilor comunişti, din care raţiuni strategice s-a procedat astfel?
Atunci vă spun eu: după summit-ul CSI de la Minsk, comuniştii au început să cocheteze din nou cu Kremlinul, iar iniţiativele de care am pomenit mai sus au fost respinse pentru că guvernarea nu mai dorea să-i supere.
Ştim cu toţii că în septembrie 2006, Rusia a elaborat un nou plan de reglementare transnistreană, care nu este altceva decât o variantă redactată a Memorandumului Kozak. Dar oficialii de la Chişinău încă nu şi-au expus opinia pe marginea acestui proiect.
Oare nu cumva acesta o să fie preţul pentru gazele relativ ieftine? Oare nu cumva acesta o să fie preţul pentru revenirea vinurilor şi cărnii pe piaţa rusească? Oare nu cumva acesta o să fie preţul pentru vieţile şi destinele calicite ale participanţilor la conflictul armat de pe Nistru?
Stimaţi deputaţi!
Am să mă opresc în continuare la situaţia celor care au apărat cu arma în mâini suveranitatea Republicii Moldova şi pentru care ziua de astăzi are o semnificaţie deosebită. Mulţi dintre ei au fost nevoiţi să părăsească locurile de trai, casele şi averile agonisite şi să se refugieze împreună cu familiile la Chişinău. Statul le tot promite locuinţe de mai bine de zece ani, dar oamenii aşa şi trăiesc în condiţii insuportabile — câte cinci persoane pe 12 metri pătraţi.
Autorităţile municipale le promit celor care au avut de suferit direct de pe urma războiului din Transnistria, două blocuri de locuit în capitală — pe strada Ginta Latină şi pe strada Milescu- Spătaru. Oficialii comunişti susţin că până la finele anului curent ele vor fi date în exploatare. Acest lucru este practic imposibil, deoarece construcţia blocului de pe strada Milescu-Spătaru încă nici nu a început. Iar pentru ca să vă daţi seama care sunt ritmurile acestor construcţii, vă voi spune că, din 8 mln. de lei cât erau prevăzute în 2006 pentru construcţia blocurilor respective, au fost alocate doar 1,9 mln. lei. Mai mult nu s-a găsit.
Pentru Memorial şi pentru alte construcţii s-au găsit zeci de milioane de lei, iar pentru refugiaţii transnistreni nu se pot găsi. Pentru deţinătorii ordinelor şi medaliilor sovietice, comuniştii au găsit sume enorme de bani, în timp ce pentru cetăţenii care au fost decoraţi cu ordinul “Ştefan cel Mare”, comuniştii nu aveau bani. Astfel, numai la insistenţele repetate ale fracţiunii AMN, s-a decis să li se acorde suplimente băneşti lunare cavalerilor ordinului “Ştefan cel Mare şi Sfânt”.
Iată care este atitudinea fracţiunii comuniste faţă de participanţii la conflictul de pe Nistru.
Această atitudine a fost confirmată pe 23 februarie curent de deputatul comunist Mocanu. Această ieşire cinică şi sfidătoare la microfonul forului legiuitor a fost o batjocură la adresa celor peste 30 de mii de participanţi la conflictul armat de pe Nistru.
Reprezentantul fracţiunii majoritare a vrut să ne aducă aminte de “gloriosul” trecut comunist. Acesta a fost scopul pentru care a ieşit la microfon, căci aşa şi nu am înţeles cine sunt acei “защитники отечества”. Cu siguranţă, nu se referea la militarii din armata naţională!
Reprezentantul fracţiunii comuniste nu a vorbit în limba statului Republica Moldova. Uniforma şi distincţiile deputatului comunist nu fac parte din dotarea armatei naţionale. Echipamentul său nu se deosebea de cel al armatei a 14 ruse şi de cel ce îl poartă azi militarii separatişti transnistreni.
Să nu uităm că astăzi noi avem pe teritoriul Republicii Moldova unităţi ale armatei ruse, care sunt calificate şi de ministrul comunist de externe, drept trupe de ocupaţie şi care îşi sărbătoresc la 23 februarie “день защитника отечества”.
Şi atunci mă întreb: al cui apărător este tovarăşul deputat comunist? Imnul cărei ţări şi în ce limbă îl va intona acest brav ostaş? Şi ce fel de “защитник отечества” este el, dacă nu se numără printre cei care în 1992 au apărat integritatea Republicii Moldova?
Cu alte cuvinte, comuniştii au încercat încă o dată să lovească în demnitatea noastră naţională. Lovind însă în demnitatea noastră naţională, voi loviţi în memoria celor care au căzut în luptele de pe Nistru. Lovind în demnitatea noastră naţională, voi loviţi în demnitatea celor care şi-au pus viaţa în pericol, luptând pentru independenţa şi suveranitatea Republicii Moldova. Lovind în demnitatea noastră naţională, voi loviţi în istoria noastră recentă, pe care idiologia bolşevică nu va fi în stare să o falsifice, deoarece ecoul evenimentelor este încă viu în conştiinţa noastră.
Tocmai de aceea noi, deputaţii AMN, participanţi la războiul de pe Nistru, am înaintat un proiect de Hotărâre, cu titlu de iniţiativă legislativă, în care propunem ca ziua de 2 martie să fie numită “Ziua apărătorului Patriei”. Această iniţiativă, susţinută integral de AMN, se va încadra perfect în campania de promovare a patriotismului în rândul tinerei generaţii.
Republica Moldova trebuie să se debaraseze de trecutul ei comunist. Şi cu cât mai repede vom reuşi acest lucru, cu atât mai mult va avea de câştigat Republica Moldova şi cetăţenii ei. Noi astăzi avem alte aspiraţii. Noi astăzi împărtăşim alte valori. Căci viitorul Republicii Moldova este în familia statelor Europei unite. Dar să nu încercaţi, tovarăşi guvernanţi, să ne călcaţi în picioare demnitatea noastră naţională. Ar putea să vă coste scump. Şi n-o să vă ajute nici trecutul vostru “glorios”, de care nu vreţi să vă despărţiţi şi pe care nicidecum nu-l puteţi uita.
Vă mulţumesc pentru atenţie!
Veaceslav Untilă, prim-vicepreşedinte al AMN
