A venit timpul, poate şi cu întârziere, să supunem unei ample analize politica de cadre instaurată de regim în aceşti ani negri pentru R. Moldova ani de guvernare comunistă.

Pornind de la sloganul marelui lor învăţător Iosif Stalin “cadrî reşaiut vsio”, şi de la principalul leninist aşa-zisului centralism democratic, Preşedintele Voronin a transformat Preşedinţia într-o secţie de cadre, deservită de serviciul de Informaţii şi Securitate, care numai cu problemele securităţii statului nu se ocupă, transformându-se într-o poliţie politică şi într-o vânătoare de vrăjitoare.

Eliminând din viaţa publică cei mai valoroşi specialişti în diferite domenii prin metode de şantaj şi discreditare, cum ar fi fabricarea dosarelor penale, promovarea în legislaţie a unor aberaţii gen restricţii de a ocupa funcţii publice şi în organele de stat pentru cei care deţin o altă cetăţenie decât cea a R. Moldova, impunerea forţată a funcţionarilor publici de a adera la Partidul Comuniştilor, promovarea în funcţiile — cheie din stat: justiţie, procuratură, poliţie, misiuni diplomatice, miniştri, instituţii mass-media a unor persoane mediocre, dar devotate cu trup şi suflet clanului comunist şi familiei Voronin, actualul regim a impus societăţii ideea că în acesta ţară nu mai ai nici o speranţă şi că dreptatea cu adevărat e la fundul mării, că promovarea într-o funcţie sau alta poate avea loc numai prin mituire.

În diferite cercuri fie de judecători, procurori, poliţişti funcţionari publici se cunoaşte foarte bine cât costă o funcţie de judecător sau de preşedinte a instanţelor, o licenţă de notar într-un centru raional sau Chişinău, un fotoliu de comisar de poliţie sau un portofoliu de ministru, sau un post de funcţionar în cadrul unui minister sau departament . Numai din clasa aflată la guvernare nu-şi pun întrebarea, din ce surse: având un salariu destul de modest, fiind lipsiţi de dreptul de a cumula funcţii şi de a se ocupa cu afaceri, un simplu colaborator CCCEC, poliţist, procuror, judecător sau vameş se plimbă cu maşini de zeci de mii de euro, îşi ridică casteluri de sute de milioane.

Dar ca să nu fim învinuiţi din nou că ne ocupăm cu defaimarea regimului comunist, care dintr-un accident istoric politic a tăbărât acum opt ani ca un blestem pe capul nostru, aruncând această tară cu zeci de ani în urmă, s-o luăm de la început, demonstrând prin exemple concrete care este adevărata politică de cadre a actualului regim, politică dirijată personal de şeful statului cu acordul tacit al Guvernului marionetă şi a majorităţii comuniste din această sală care-l acoperă politic.

1. CURTEA CONSTITUŢIONALĂ. Art. 35 din Constituţie defineşte această instituţie fundamentală în stat ca garant al Legii supreme. Odată cu venirea comuniştilor la putere, prin numirile în posturile de judecători devenite vacante, Curtea Constituţională a fost încet dar sigur trecută pe linie moartă, acesta devenind un azil confortabil pentru foşti judecători şi procurori, care dintr-un motiv sau altul nu mai sunt agreaţi de putere. Exemple câte vreţi. S-o luăm pe fosta preşedinte al Curţii Supreme de Justiţie dna Şterbeţ. Mai sunt vii în această sala vocile opoziţiei care demonstrau prin fapte incapacitatea acesteia de a conduce cu sistemul judecătoresc, dar maşina de vot comunistă a instalat-o în fotoliul preşedinte CSJ, ca numai peste o jumătate de an de la această tribună Fracţiunea majoritară să-i ceară dimisia. Ulterior, punând în funcţie pârghiile Consiliului Suprem al Magistraturii, organ subordonat şi controlat tot de comunişti, doamna în cauză a fost numită judecător la Curtea Constituţională pentru a judeca nu traficanţi de heroină, dar legile Parlamentului şi Hotărârile Guvernului. Astăzi fostul preşedinte al Judecătoriei Economice, Petru Railean din mila Guvernului R. Moldova, a depus jurământul în această sală şi a intrat în exercitarea funcţiei de judecător al CC. Asta după ce personal Preşedintele Voronin a numit Judecătoria Economică condusă de Petru Railean acum câtva timp în urmă “un aucţion”, o licitaţie unde cauza este câştigată de acel care dă o mită mai mare. Dl Petru Railean nu este altul decât persoana care în mai multe scrutine, inclusiv Parlamentare a stat în fruntea CCE contribuind la venirea comuniştilor la putere. Proaspătul judecător al unicii autorităţi de jurisdicţie constituţională în stat nu este altul decât cel care nu de mult a figurat într-o Hotărâre a Curţii de Conturi ca persoană care a adus prejudicii bugetului statului de peste 580 de mii lei, bani nejustificaţi pentru reparaţia edificiului instituţiei pe care o conducea. În urma acestor remanieri, în frunte cu un Preşedinte care nu a depăşit nivelul de Procuror raional, Curtea constituţională s-a transformat într-un institut butaforic unde subiecţii cu drept de sesizare nu se mai adresează, iar puţinele sesizări din partea deputaţilor din opoziţie sunt respinse din start fără a fi examinate în fond.

2. JUSTIŢIA. Odată cu venirea comuniştilor la putere în 2001 guvernarea comunistă a purces şi la demolarea sistemului judecătoresc care deja terminase reformele revoluţionare în acest domeniu. Atunci într-un timp record de numai un an din sistemul judecătoresc au fost eliminaţi s-au eliberaţi din funcţiile de preşedinţi de instanţe circa 100 de persoane. La 10 septembrie 2002 conducătorii unui şir de organizaţii obşteşti, dar şi preşedintele grupului parlamentar PPCD dl Iurie Roşca print-un amplu raport au sesizat Consiliul Europei asupra faptului că autorităţile R. Moldova nu îndeplinesc rezoluţiile APCE privind organizarea judiciară, încalcă flagrant statutul judecătorului. Modificările operate de actualul Parlament în Legea privind organizarea judecătorească visa-vis de statutul judecătorului inclusiv la tema de a obliga preşedintele Ţării şi Parlamentul să numească judecătorul în funcţie în cazul propunerii repetate de CSM, s-a transformat într-o iluzie. Un exemplu elocvent în acest sens este cazul fostului judecător, Gheorghe Ulianovschii.

3. PROCURATURA. Republica Moldova rămâne restantă şi până astăzi la capitolul îndeplinirea angajamentelor luate la momentul aderării la Consiliul Europei privind formularea concretă a locului şi rolului procuraturii în Constituţie şi Legea cu privire la Procuratură. Prin actuala procedură de numire a Procurorului General şi a Procurorilor ierarhic inferiori Guvernarea comunistă si-a subordonat şi controlează şi acest organism statal. Procurorii, care în baza legii pot fi uşor înlăturaţi din funcţie, nu mai supraveghează efectiv activitatea poliţiei, securităţii, CCCEC. Acest organ şi-a pierdut în totalitate independenţa, devenind o bâtă în mâinile şefului statului, o simplă curea de transmisie a dosarelor penale de la organele de forţă în instanţele de judecată şi nu un instrument de respectare a drepturile omului.

4. GUVERN. Atât Guvernul Tarlev, cât şi actualul cabinet de miniştri ne-au demonstrat că adevăratul prim-ministru al acestei ţări este Preşedintele Voronin. Într-un limbaj juridic, aceasta înseamnă cu şeful statului, având competenţe constituţionale limitate, a uzurpat puterea executivă în stat. Mare îngrijorare a trezit decretarea acum o săptămână de către Preşedintele Voronin a unei noi funcţii de viceprim-ministru şi numirea în ea a generalului Mejinschii. Şi toate astea, ocolind organul legislativ al ţării. Conform art. 98 alin. 6) din Constituţiei , şeful statului numeşte unii membrii ai Guvernului numai la propunerea prim-ministrului.

Numindu-l recent pe dl Gh. Papuc în mod repetat în funcţia de Ministru al Afacerilor Interne, Preşedintele Voronin nu a suflat nici o vorbă despre faptul dacă aceasta s-a făcut la propunerea primierului Zinaida Greceanâi. Dar dacă doamna prim- ministru l-a propus acum la postul vacant de ministru pe dl Papuc ne întrebăm de ce nu la propus în martie 2008, când Parlamentul a aprobat lista actualului Guvern.

Pe parcursul ultimilor ani, figurând în mai multe dosare de răsunet, se presupune că motivul pentru care Papuc nu a încăput în cabinetul Greceanâi ar fi fost implicarea acestuia în contrabanda celor 200 kg de heroină. În presă s-a vehiculat că Papuc a deţinut o diplomă falsă de absolvire a studiilor superioare, maiorul de poliţie Constantin Domnişor afirma că la 9 octombrie 2006 el şi familia sa au devenit ţinta unei tentative de asasinat cu grenadă şi că anterior a fost ameninţat cu răfuială fizică chiar de Gh. Papuc, presa relata că în luna iunie 2008 procurorii l-au audiat pe Gh. Papuc într-un dosar de contrabandă cu două pistoale nominale. În toate aceste cazuri procurorii au luat apă în gură refuzând să dezvăluie detalii. În acelaşi timp, ieri la ştirile PRO TV Chişinău, proaspătul Ministru de Interne Papuc declara că este curat ca lacrima şi nu este şi nici nu a fost implicat în nici un dosar penal. Atunci ne întrebăm: pe cine la avut în vedere Voronin la 21 mai anul curent când a ordonat reducerea efectivului poliţiei rutiere cu 50 % pe motiv că aceasta ar fi coruptă declarând, citez: “în structurile MAI s-a format o creatură mafiotă, care funcţionează nu de o zi, nici de o săptămână sau un an”. Aici e necesar să amintim că Gh. Papuc a fost ministru de Interne din 2002 până în 2008. Considerăm că numirea lui Papuc în funcţie de Ministru de Interne drept un act imoral şi o sfidare a opiniei publice. Această numire nu are nimic în comun cu interesele societăţii, ci este rezultatul reglărilor de conturi între grupările de interese.

În baza celor expuse, Fracţiunea AMN declară următoarele:

1. Odată cu apropierea alegerilor parlamentare din primăvara anul 2009 actuala guvernare îşi subordonează tot mai mult organele de drept: Curtea Constituţională, instanţele judecătoreşti, Procuratura, MAI, CCCEC, SIS.
2. Pentru a se menţine cu orice preţ la putere, actuala guvernare în frunte cu Preşedintele ţării urmăreşte intensificare a represaliilor împotriva partidelor de opoziţie, presei independente şi împotriva tuturor celor care gândesc altfel decât comuniştii.
3. AMN se adresează reprezentanţilor organelor de drept, mass-media, societăţii civile, tuturor cetăţenilor ţării să ia atitudine faţă de acţiunile ilegale ale actualei Guvernări, care nu se opreşte nici în faţa Constituţiei , nici în faţa legii în lupta declanşată pentru a ţine în frâu această ţară săracă şi a se menţine la putere cu orice preţ încă 4 ani.
4. AMN se adresează tuturor misiunilor internaţionale acreditate la Chişinău să monitorizeze foarte atent acţiunile actualei guvernări şi prin pârghiile care le deţin să influenţeze actuala guvernare să respecte Constituţia şi Legile ţării, Pactele şi Tratatele la care R. Moldova este parte.

Fracţiunea parlamentară AMN, ca şi întreaga societate, este convinsă că a venit timpul schimbării, că această schimbare trebuie făcută în mod civilizat, fără revoluţii comuniste, prin alegeri libere şi democratice.

Vă mulţumesc.

Gheroghe SUSARENCO,
deputat, membru al Fracţiunii AMN

 

© 2001–2018 Asociaţia pentru Democraţie Participativă “ADEPT”
Tel./Fax: (373 22) 21-29-92, e-mail:
Reproducerea materialelor se permite doar cu menţionarea sursei

Facebook | Twitter | RSS

Creat de NeoNet