Apropierea alegerilor parlamentare din 2009 intensifică rivalitatea dintre partidele politice din Moldova. Confruntarea va fi dură şi va implica lupta partidelor aflate la guvernare cu cele care tind spre guvernare, lupta între forţe cu doctrine şi orientări opuse, dar şi între cei cu aceeaşi orientare. Potenţialii concurenţi electorali propun soluţii la cele mai arzătoare probleme pentru a determina alegătorii să-i susţină. Care este, totuşi, cea mai importantă problemă a cărei soluţionare o aşteaptă cetăţenii şi pentru care şi-ar da votul?

Sărăcia — rezultatul celor 8 ani de guvernare comunistă

Neîndoielnic că cea mai importantă şi actuală problemă este “lupta” pentru asigurarea unui trai decent. Ori anume aceasta a făcut aproape un milion de oameni să-şi părăsească copiii şi părinţii şi să plece peste hotare pentru a găsi o muncă şi a-şi întreţine familia. O viaţă mai bună pentru sine şi familie îngrijorează aproape 80 % din populaţia activă rămasă în ţară care în sondaje susţin că sunt predispuse să plece peste hotare. Practic toate celelalte probleme sociale şi politice sunt umbrite de sărăcie.

Partidul comuniştilor care guvernează Moldova în ultimii opt ani a băgat Moldova într-o sărăcie cumplită, însă are tupeul să afirme că în Moldova se trăieşte bine şi se consumă prea multă untură. Criticând guvernările anterioare, comuniştii evită să menţioneze că pe timpul lor preţurile la principalele produse alimentare au crescut din 2001 până în 2008 cu 200–500 %, iar uneori şi mai mult. Astfel, potrivit anuarului statistic, preţul mediu în anul 2000 la carne de vită era de 15,74 lei, iar de porc de 19,74 lei, în 2008 carnea se vinde între 60 şi 110 lei kilogramul, 10 ouă în 2000 costau 6,8 lei în 2008 costă peste 20 lei. Aceeaşi dinamică de creştere au avut-o şi preţurile la alte produse alimentare, nealimentare, servicii, apartamente.

Zona de influenţă a Rusiei — nimic nou, decât instabilitate

Analizând situaţia politică şi economică, Mişcarea Acţiunea Europeană, constată că, de la proclamarea independenţei şi până în prezent, guvernele Moldovei şi-au elaborat politica internă şi externă în contextul influenţei Federaţiei Ruse. Ca rezultat al acesteia, Republica Moldova a devenit total dependentă de Rusia. Statutul de membru al CSI, prezenţa armatei Ruse pe teritoriul RM, menţinerea conflictului transnistrean, acestea sunt doar câteva manifestări ale dependenţei politice şi economice a Moldovei de Rusia. O asemenea politică s-a dovedit a fi falimentară şi a adus Moldova în poziţia de cea mai săracă ţară din Europa. Astfel, conform topului mondial al statelor prospere realizate de agenţia americană de consulting “Legatum Institute”, Moldova se plasează pe poziţia a 83-a din cele 104 ţări participante la top. Merită atenţie şi tot respectul locul 47 ocupat de România în acest rating. Pentru moment, nu există nicio soluţie a guvernanţilor de ieşire din criză şi, în consecinţă, oamenii nu au nicio speranţă în viitor. Guvernarea continuă a partidului comuniştilor duce la prăbuşirea Moldovei ca stat, chiar dacă aceştia sărbătoresc împlinirea a 650 de ani de aşa numită statalitate moldovenească. Zona de influenţă a Rusiei nu va aduce nimic nou Moldovei, decât sărăcie, criză, nesiguranţă, instabilitate şi o permanentă frustrare a cetăţenilor. Actuala Rusie nu este un model de societate democratică la care ar trebui să ne orientăm. Dezvoltarea din ultimii 8–9 ani a Rusiei este rezultatul unei guvernări dure, iar dispariţia principalei figuri poate duce la rezultate inimaginabile, atrăgând într-o zonă de incertitudine pe cei aflaţi în zona lor de influenţă.

Orientarea spre UE — un imperativ al timpului

Unica soluţie pentru a scoate Moldova din sărăcie este orientarea politică şi economică definitivă spre Uniunea Europeană şi Alianţa Nord Atlantică, spaţiu al bunăstării, stabilităţii şi democraţiei. Deşi orientarea proeuropeană rezultă din nenumăratele sondaje, ea trebuie confirmată şi printr-un plebiscit al alegătorilor, al cărui rezultat să fie pus în sarcina celor care vor veni la guvernare. Integrarea în UE rămâne doar o problemă de voinţă politică atât timp cât peste 60 la sută din alegători o susţin şi aproximativ jumătate de milion din cetăţenii activi lucrează legal sau ilegal în statele acesteia. Referendumul ar putea fi organizat concomitent cu alegerile parlamentare din 2009, ori într-un timp scurt după acestea. Guvernarea care va avea acest mandat va putea acţiona mai sigur, putând face totul pentru realizarea scopului. De asemenea, considerăm că nu este verosimilă orientarea proeuropeană a partidului comuniştilor, or, aceasta este o politică de moment, o politică duplicitară şi convenabilă doar pentru a se menţine la guvernare. Chiar şi ultimele reacţii optimiste ale oficialilor UE cu privire la perspectiva stabilirii regimului de călătorii fără vize au fost făcute sub rezerva capacităţii actualei guvernări de a consolida statul de drept, a asigura alegeri democratice în anul 2009 şi de a menţine formatul de negocieri “5+2” în problema transnistreană. Acesta este şi un semnal suplimentar pentru societatea civilă şi partidele de opoziţie — partenerii europeni îşi doresc ca Moldova să aibă o guvernare democrată, modernă, cu un comportament corect, previzibil şi neduplicitar.

Mişcarea Acţiunea Europeană consideră că cetăţenii R. Moldova trebuie să ţină cont de faptul că multe state din fostul lagăr socialist, inclusiv cele cu popoare de origine slavă au părăsit la timpul lor zona de influenţă a Rusiei şi s-au integrat în UE. Această integrare, însă, s-a realizat nu înainte ca acestea să devină membre ale Alianţei Nord-Atlantice. Exemplul celor 10 state, cu o populaţie de aproape 100 mln. de oameni, este unul care nu poate fi neglijat. Aceste popoare au înţeles că dorinţa de a crea bunăstare nu este de ajuns, ea mai trebuie şi protejată. Ei şi-au ales calea. Deşi viaţa lor nu e deloc uşoară, comparativ cu cea a moldovenilor este chiar de invidiat.

Efectuarea unui referendum privind integrarea Moldovei în UE este de o importanţă majoră pentru viitor. Deşi fiind previzibil, rezultatul acestuia ar ridica spiritul oamenilor, ar reînvia speranţele, ar da legitimitate acţiunilor politice ale conducerii Republicii Moldova şi ar încuraja-o să meargă îndrăzneţ spre realizarea acestui deziderat.

Şi în final pentru realizarea integrării este necesară o guvernare necomunistă. Dar, pentru a asigura o guvernare necomunistă, este necesar de a consolida electoratul în jurul unor oameni noi, care nu au participat la guvernarea comunistă, nu au votat pentru ei, nu s-au compromis într-un alt mod şi care cu adevărat vor binele alegătorilor lor.

Nicolae Roşca, doctor în drept, conferenţiar universitar,
vicepreşedintele Mişcării Acţiunea Europeană

 

© 2001–2018 Asociaţia pentru Democraţie Participativă “ADEPT”
Tel./Fax: (373 22) 21-29-92, e-mail:
Reproducerea materialelor se permite doar cu menţionarea sursei

Facebook | Twitter | RSS

Creat de NeoNet