Prezidenţiale 2020 | ADEPT | Chişinău 2018 | Găgăuzia 2016 | Prezidenţiale 2016 | Locale 2015 | alegeri.md | avere.md
MPA: Cum au ajuns Molojen şi Birştein ţapii ispăşitori ai lui Plahotniuc
|
|
Tot mai multe şi mai consistente voci vin să confirme informaţiile ce au inundat reţelele de presă cu privire la faptul că anume Vlad Plahotniuc ar fi adevăratul arhitect şi beneficiar al atacului raider de la Î.S. “Registru”.
În sprijinul acestor afirmaţii venim cu o serie de argumente şi probe care vor sta, ulterior, la baza unei vaste investigaţii.
Să începem cu hotărârea prin care Î.S. “Registru” a fost obligată să achite 41 de milioane de dolari firmei “Intercomsoft”, care aparţine omului de afaceri Boris Birştein. Decizia a fost luată în vara anului 2010, exact în perioada atacurilor raider la Victoriabank, Moldova-Agroindbank, Asito şi Universalbank.
După valul de atacuri mediatice asupra lui Plahotniuc, autorul atacurilor raider asupra sistemului bancar din RM, dar mai ales după presiunile internaţionale, hotărârea în apel privind “Registru” a fost adoptată abia peste câteva luni, în decembrie 2011.
Este clar că Plahotniuc a încetinit acţiunile meschine asupra “Registru” pentru a aştepta să treacă atacul mediatic şi administrativ asupra sa.
Perioada în care a fost adoptată hotărârea de apel în cazul celor 41 de milioane de dolari de la “Registru” este relevantă şi pentru că, între timp, Plahotniuc cu Filat au pus punct războiului dintre ei.
Opinia publică a fost, totodată, “amăgită”, ca sa nu zicem manipulată, şi prin alte evenimente care au sustras atenţia de la cazul “Registru”, cum ar fi condamnarea lui Adrian Nichifor la 5 ani de puşcărie pentru “huliganism şi omor din imprudenţă”.
Între timp, potrivit unor surse demne de încredere, Birştein s-a împărţit “frăţeşte” cu Plahotniuc, cedându-i 50% din 41 de milioande de dolar prin compania “Andimit”, al cărei acţionar este o firmă off-shore din Belize.
Curios este şi faptul că şeful securităţii lui Birştein din perioada 1994–2006 a fost un oarecare Uscov. Începând cu 2007, acesta a activat ca şef al securităţii lui Plahotniuc, iar din 2010 — şef de Securitate la Victoriabank.
Să revenim însă la berbecii noştri din… justiţie. Relevant este faptul că hotărârea iniţială din vara lui 2011, precum şi hotărârea de apel, din decembrie 2011, a fost luată de aceiaşi judecători ca şi în cazul Victoribank, despre care s-a spus, în repetate rânduri, că sunt controlaţi de capul mafiei moldoveneşti.
Se ştie ca Judecătoria Economică de Circumscripţie şi Curtea de Apel Economică şi-au depăşit competenţa de a examina cazul dat, chiar dacă au fost prezentate probe că litigiul a fost anterior examinat de arbitrajele internaţionale, dându-se câştig de cauză Republicii Moldova. Mai mult, toate termenele de prescripţie cu referire la acest caz au expirat.
De asemenea, societatea “Intercomsoft” şi-a retras acţiunea contra părţii moldoveneşti, depusă în Judecătoria de Circumscripţie, South New York, SUA, însă ulterior, la finele anului 2006, din nou a înaintat o acţiune contra RM în Judecătoria arbitrală internaţională de pe lângă Camera Internaţională de Comerţ din Paris (Franţa).
La 30 iulie 2008, Curtea Internaţională de Arbitraj a ICC (International Chamber of Commerce, Paris, Franţa) a respins acţiunea Companiei “Intercomsoft” şi a emis o hotărîre pe marginea procesului în speţă în folosul Republicii Moldova, obligând Compania “Intercomsoft” să achite RM toate cheltuielile de judecată, în sumă de 635 de mii de dolari SUA.
Cei care pun la îndoială cele citite sunt invitaţi să recitească pasajul de mai sus, pentru a face o analiză comparativa între soluţia dată de instanţa străină şi cea din RM, pe care o plătim noi, contribuabilii, dar care nicidecum nu este a noastră.
Urmează apoi o acţiune logică a statului în vederea recuperării cheltuielilor de judecată după victoriile judiciare obţinute în străinătate.
Astfel, la 05 noiembrie 2010, Ministerul Tehnologiilor Informaţionale şi Comunicaţiilor a depus o acţiune la Judecătoria Economică de Circumscripţie a RM privind încasarea de la Compania “Intercomsoft” LTD în folosul Î.S. CRIS “Registru” a cheltuielilor de judecată în mărime de 1,6 milioane de dolari SUA, suportate de către întreprinderea de stat la achitarea serviciilor reprezentanţilor părţii moldoveneşti în cadrul instanţelor de arbitraj din New York (SUA), Judecătoria arbitrală internaţională de pe lângă Camera Internaţională de Comerţ, Paris (Franţa), Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a Republicii Moldova.
Anume de aici începe adevarata schemă a atacului raider. În culisele afacerii, marele arhitect Plahotniuc ajunge la o înţelegere de partajare a afacerii cu indivizi ca Birştein, ajunşi în culmea disperării după ce pierduseră totul în instanţele din străinatate.
Şi dacă străinii ne-au apărat banii publici, de ce să nu se găseasca nişte măscărici ordinari care să-i împartă între ei ca nişte hiene hămesite.
În acel moment în scenă intră o aşa-numită Cerere reconvenţională, adică se dă startul marelui troc.
Prin urmare, la 24 noiembrie 2010, Compania “Intercomsoft” şi SRL “Andimit” depun această Cerere reconvenţională privind încasarea prejudiciului cauzat în mărime de aproape 104 milioane de dolari SUA, în legătură cu încetarea Acordului din 1996. Expresia “Dacă vrei să obţii mult, cere mult” trebuie citită în acest caz “Dacă vrei să furi mult, fură mult!”.
Prin Hotărârea Judecătoriei Economice din 19 iulie 2011, emisă de judecătorul Sergiu Namaşco, s-a dispus respingerea acţiunii Ministerului Tehnologiilor Informaţionale şi Comunicaţiilor şi “Registru” către “Intercomsoft”, privind încasarea cheltuielilor de asistenţă juridică în cuantum de 1,6 milioane USD.
Concomitent a fost admisă cererea reconvenţională depusă de “Intercomsoft” şi SRL “Andimit” către Ministerul Economiei şi MTIC, dispunându-se încasarea sumei de 72 de milioane de dolari SUA şi a taxei de stat în sumă de 50 de mii de lei din contul MTIC şi ME în favoarea companiilor “Intercomsoft” şi SRL “Andimit” în proporţie de 50% la 50%!
Astfel de scheme sunt des utilizate de criminalii în robe negre de la noi din ţară. Acest judecător Namaşco nu numai că “lucrează” împotriva intereselor statului, ci dă câştig de cauză celor care au pierdut în instanţele din SUA, Franţa, Elveţia.
Fără să clipească, acest judecător Namaşco arde cetăţenii acestei ţări de aproape 72 de milioane de dolari. Într-o ţară normală, cu o justiţie normală şi cu un procuror general normal, judecătorul Namaşco demult ar fi fost încătuşat cu tot cu mantia sa neagră.
Hotărârea enunţată a fost contestată în apel de către MTIC, Ministerul Economiei şi “Registru”. Şi acum veni rândul neobositului judecătorul Colenco să-şi numere banii nemunciţi de la această instituţie rău famată.
Prin Decizia Curţii de Apel Economică din 13 decembrie 2011 s-au admis parţial apelurile declarate de MTIC, ME şi “Registru”, cu modificarea hotărârii Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 19 iulie 2011, prin excluderea sumelor de 4,2 milioane de dolari SUA, 17,5 milioane de dolari SUA şi 8 milioane de dolari SUA. Totodată, s-a dispus încasarea în beneficiul “Intercomsoft” şi “Andimit” în proporţie de 50% la 50% a sumei de 41 499 221,19 dolari SUA din contul “Registru”.
Concomitent, prin această decizie, s-a dispus încasarea taxei de stat din contul “Registru” în cuantum de 50 de mii de lei în beneficiul “Intercomsoft” şi “Andimit”, în proporţie de 50% la 50%.
Cu alte cuvinte, pentru a arunca praf in ochi, s-a micşorat suma furată până la 41 de milioane şi contribuabilii ar fi trebuit să pupe poalele magistraţilor corupţi.
Schema a mers ca ceasul, milioanele împărţite deja de infractorii de drept comun urmau să fie scoase de pe conturile statului şi trimise în zone off-shore tropicale.
Aşa cum spunea şi premierul Vlad Filat, acest caz a fost examinat în instanţele judecătoreşti economice, chiar dacă decizia de lichidare a lor fusese deja adoptată şi ele trebuiau să transmită dosarele spre a fi examinate în continuare instanţei abilitate.
Şi mai multe semne de întrebare stârneşte faptul că hotărârea iniţială, prin care “Registru” a fost obligată să achite firmei “Intercomsoft” 41 de milioane de dolari, s-a emis în mare secret încă din vară şi nici măcar premierul nu a ştiut nimic despre această decizie, lucru recunoscut chiar de Filat.
Cu decizia din vara anului 2011 au fost la curent doar juristul “Registru”, ministrul Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor, Pavel Filip, şi aşa-zisul arhitect al atacului — Vlad Plahotniuc.
În ceea ce priveşte tentativa de aruncare a prafului în ochii opiniei publice, Plahotniuc s-a dovedit a fi un mare maestru. Maşinăria propagandistică a oligarhului a fost pornită la turaţii maxime.
Initial postul său de televiziune Prime a organizat o emisiune despre atacul raider de la “Registru”, prin care s-a încercat în fel şi chip să se dea impresia că Birştein şi numai Birştein este autorul raptului în proporţii deosebite.
Apoi a fost scos de pe linia moartă şi tăticul Preşedintelui Curţii Constituţionale, artileristul înaltei oligarhii, Constantin Tănase. Cu lacrimi de crocodil, cu sufletul la gură şi cu pana muiată în cerneala mincinoasă, acesta distrage atenţia cititorilor de la faptele reale şi concrete şi o stramută în antichitatea RM, pe care o păstoreau în mod criminal agrarienii lui Sangheli sub înaltul patronaj al lui Birştein.
În presă au apărut, de-a lungul timpului, mai multe materiale prin care aceştia au fost deconspiraţi, însă, urmând spiritul adevărului şi al dreptăţii, trebuie să spunem că nu atunci au fost adoptate hotărârile judecătoreşti de devalizare a “Registru”, nu atunci au fost atacate instituţiile bancare şi tot nu atunci au fost preluate cele mai profitabile afaceri din ţară.
Astfel, se observă cu ochiul liber că aceleaşi instrumente, aceiaşi antijudecători protejaţi de sistem, aceiaşi funcţionari unşi cu bani murdari şi criminali, şi, fără îndoială, aceeaşi amprentă a maestrului-arhitect din spatele acestor inginerii financiare, trase de aţe invizibile de mâna sigura a unui bătrân păpuşar.
În prezent, decizia enunţată a Curţii de Apel Economice din 13 decembrie 2011, care este una executorie, e contestată în recurs la Curtea Supremă de Justiţie de către reprezentanţii “Registru” şi MTIC. Concomitent cu depunerea recursului, s-a depus şi o cerere de suspendare a executării deciziei Curţii de Apel din 13 decembrie 2011.
Prin încheierea CSJ din 23 decembrie 2011 cererea a fost respinsă. Nici că se putea altfel! Pentru că la noi corupţia nu vine, aşa cum se crede, de jos în sus, ci invers, de sus în jos. Şi dacă societatea nu afla despre aceste cazuri deosebit de grave şi deosebit de periculoase, banii noştri, ai contribuabililor, nu numai că erau deja furaţi, dar şi consumaţi de către aceste lacuste din cele mai înalte instituţii ale statului.
Este important să înţelegem cu toţii că exact în acest moment în justiţia de la noi din ţară continuă, pe ascuns, în cel mai criminal mod, atacurile raider pe care societatea noastră a început a le uita.
Sursa: www.antimafie.md
