1. Atacurile raider, care au făcut ravagii în Moldova în deosebi în anii 2010 şi 2011, sunt o formă de crimă organizată, dezvoltată de grupările criminale din Rusia. Pe scurt, un atac raider reprezintă o cârdăşie dintre raider, procurori, judecători, executori judecătoreşti, ofiţeri de urmărire penală, reprezentanţi ai Băncii Naţionale şi Comisiei Naţional pentru Piaţa Financiară cu scopul jefuirii oamenilor de afaceri de proprietăţile acestora. Grupul de judecători este folosit pentru a scoate decizii criminale de transfer al proprietăţii către raider, iar rolul procurorilor constă în fabricarea dosarelor penale contra victimelor deposedate în scopul reducerii acestora la tăcere şi prevenirii revendicării averilor furate de către raider. Reprezentanţii BNM şi CNPF, iar în cazul atacului asupra televiziunilor şi altor întreprinderi mediatice, şi cei ai CCA, sunt folosiţi pentru înregistrarea şi legitimizare jafurilor comise. Astfel, raiderii, literalmente peste noapte, fără nici un leu investit cu excepţie mitelor către judecători şi procurori, devin proprietari de hoteluri,bănci, televiziuni, societăţi de asigurări, alte companii importante.

2. Unul din cele mai mediatizate în presa internaţională atacuri raider din Rusia a fost cazul lui Magnitsky. Acest caz de răsunet s-a terminat cu moartea, mai bine zis, asasinarea avocatului Sergei Magnitsky de către sistemului corupt al judecătorilor şi procurorilor din Rusia ca răspuns la tentativele acestui avocat de a proteja victimele fărădelegilor şi de a lupta pentru întoarcerea proprietăţilor furate.

3. Lista lui Magnitsky a devenit o formă publică de nominalizare a procurorilor, judecătorilor şi complicilor acestora în crimele comise în cadrul atacurile raider din Rusia. Mai jos aducem o listă similară pentru cazurile atacurilor raider din Moldova din 2010 şi 2011, pe care comunitatea internaţională trebuie să-i cunoască tot aşa cum acum îi cunoaşte pe “colegii lor criminali” din Rusia:

   1. Mihai Poalelungi
   2. Valeriu Zubco
   3. Viorel Chetraru
   4. Bogdan Zumbreanu
   5. Viorel Morari
   6. Ion Muruianu
   7. Aurel Colenco
   8. Petru Ursache
   9. Natalia Moldovanu
   10. Ghenadie Nicolaev
   11. Oleg Sternioală
   12. Adrian Popenco
   13. Lilian Rudei
   14. Viorel Radeţchi
   15. Ion Pleşca
   16. Alexandru Şpac
   17. Xenofon Ulianovschi
   18. Tudor Micu
   19. Ghenadie Lîsîi
   20. Gheorghe Iovu
   21. Vasile Grib
   22. Natalia Simciuc
   23. Ghenadie Plămădeală
   24. Serghei Namaşco
   25. Victor Orîndaş
   26. Natalia Plugari
   27. Alexandru Rotari
   28. Nicolae Chitoroagă
   29. Corneliu Bratunov
   30. Marcel Tumuruc
   31. Maria Moraru
   32. Dorin Dulghieru
   33. Garri Bivol
   34. Anatolie Galben
   35. Ghenadie Morozan
   36. Vitalie Galeru
   37. Oleg Melniciuc
   38. Mihail Ciugureanu
   39. Anatolie Doga
   40. Andrei Harghel

   Cel care are numărul zero în listă de mai sus, adică, capul de necontestat al listei, este chiar Vladimir Plahotniuc-Ulinici, vicepreşedinte al Consiliului naţional pentru reforma organelor de ocrotire a normelor de drept.

4. Suntem convinşi că şi persoanele nominalizate mai sus, “eroii Moldovei”, vor ajunge în atenţia Congresului SUA şi a instituţiilor europene pentru a li se aplica măsuri similare celor din lista lui Magnitsky. Un grup de vreo 40 de criminali din judecătoria Buiucani, Curtea de Apel, Curtea Supremă de Justiţie, Procuratura Anticorupţie şi Procuratura Generală, CCCEC/CNA, sunt personal responsabili pentru distrugerea mediului de afaceri din Moldova, pentru mii de condamnări la CEDO şi sume enorme de despăgubiri plătite din bugetul Republicii Moldova, pentru mii de familii nenorocite numai pentru faptul că au reuşit să aibă o afacere profitabilă sau un imobil, care i-a plăcut raiderului.

5. Cum să explicăm străinilor că în Moldova un grup de judecători şi procurori, la o saună sau la un “Nobil Club”, se pot înţelege să vă înhaţe orice afacere sau proprietate, ce-i nimereşte în ochii unui “plahotniuc” sau i-ar plăcea acestuia, fabricându-vă şi dosare penale pentru a vă închide gura? Cum să explicăm străinilor că anume persoanele sus-puse, cu epoleţi şi împuterniciri să investigheze şi să lupte cu criminalii, sunt cei mai mari criminali în Moldova?

6. Vă amintim că încă în august-septembrie 2010 peste 20 de victime ale atacurilor raider din perioada precedentă, reprezentând diverse domenii din economia Moldovei, crezând naiv că AIE va contracara fărădelegile regimului precedent, au ieşit public în conferinţele Antimafiei şi au mărturisit deschis despre modul, în care au fost persecutaţi, terorizaţi, hărţuiţi şi chiar închişi la închisoare doar pentru a le lua proprietăţile. Însă participanţii la acele conferinţe au greşit amarnic crezând în promisiunile AIE, deoarece AIE se angajase plenar să apere raiderul, nu dreptatea, iar cele mai de amploare atacuri raiderul au fost realizate anume în perioada AIE. După cum vă amintiţi, toţi participanţii la conferinţele Antimafie au indicat asupra lui Vladimir Plahotniuc (Ulinici) ca organizator al atacurilor asupra lor şi ca beneficiar al proprietăţilor furate de la ei. Toţi ei au remarcat aceleaşi instrumente şi scheme folosite contra lor — dintâi CCCEC în frunte cu Zumbreanu efectua un control, în cadrul căruia se deschidea un dosar penal pe viitoarea victimă a atacului; apoi acest dosar se transmitea Procuraturii Anticorupţie (Morari) sau Procuraturii Generale (Zubco); de unde mai departe era transmis judecătoriei Buiucani (Sternioală). Dacă victima nu era frântă de o asemenea teroare NKVD-istă, atunci dosarele mergeau mai departe la Curtea de Apel (Pleşca) şi Curtea Supremă de Justiţie (Muruianu/Poalelungi) spre condamnarea definitivă a celui, care se împotrivea ilegalităţilor şi fărădelegilor. Astfel, proprietatea nimerea la Plahotniuc, iar proprietarii legali — la dubă.

7. Pe timpul primelor conferinţe “Antimafie” propaganda lui Plahotniuc a încercat să bruieze mărturisirile victimelor atacurilor raider prin absurdităţi de genul “nu aveţi probe” aşa, de parcă aceşti martori vii şi documentele prezentate de ei nu sunt “probe”. Culmea cinismului organelor represive ale statului a fost atins atunci când procurorii aserviţi raiderului, în loc să intenteze dosare penale hoţului şi criminalului, au intentat dosare martorilor de la conferinţele publice, transformându-i din victime în acuzaţi şi condamnaţi. Aşa “sistemul” (criminalii cu epoleţi) se răfuiesc cu cei, care încearcă să-i demaşte în conferinţe publice.

8. Între timp au continuat să parvină şi probe imbatabile din străinătate, însă nici acestea nu au determinat Procuratura sau CNA-ul să pornească anchete penale contra raiderului. Şi asta pe fundalul cântecului vechi al mediei subordonate raiderului Plahotniuc (şi aceasta acaparată prin aceleaşi metode de atacuri raider) precum că nu există “probe”. Aici rămâne să clarificăm definitiv cum stau lucrurile în Moldova: dacă deciziile Înaltelor Curţi din Londra şi Edinburgh nu sunt “probe” în atacurile raider (?); dacă Monitorul Oficial al României nu este “probă” în multiplele identităţi (?); dacă Green Note-ul Interpol nu este “probă” în asocierea la grupuri criminale organizate (?); atunci la sigur PROBLEMA este cu “ochii” procurorilor, şi nu cu “probele”!

9. Revenind la lista lui Magnitsky şi atacurile raider “importate” din Rusia, vrem să amintim şi de similitudinile atacurilor raider din Moldova, care au fost un copy-and-paste pentru criminalii din Moldova, autointitulaţi şi drept “oligarhi”.

   Ca şi în Rusia, procurorii şi justiţia, desemnată să protejeze drepturilor cetăţenilor şi a proprietăţii acestora, a fost cea care a atacat cetăţenii, i-a deposedat de proprietăţi şi i-a închis în temniţă ca să nu mai poată face declaraţii publice. După cum se cunoaşte, pătimiţii principali care au suferit în urma atacurilor raider din 2010 şi 2011 au fost Victor Ţopa şi Viorel Ţopa, foştii co-acţionari ai lui Plahotniuc în instituţiile atacare de către acest raider. Ca şi în cazul lui Magnitsky, procuratura şi justiţia subordonată lui Plahotniuc s-a grăbit să-i condamne la ani grei de puşcărie. Toată diferenţa constă doar în faptul că Victor Ţopa şi Viorel Ţopa au reuşit să evadeze din Moldova pentru a continua lupta, iar Magnitsky nu a reuşit şi a fost asasinat la închisoare cu puţin timp după ce a nimerit acolo. Cazurile atacurilor raider din 2010 şi 2011 şi ale condamnărilor abuzive ale acestor atacuri sunt depuse la CEDO, determinând inevitabil noi condamnări ale Moldovei de către Înalta Curte de la Strasbourg. Din păcate, pentru jafurile şi crimele unui individ va plăti întreaga Moldovă, întregul ei popor, deoarece CEDO condamnă nu criminalul, ci statul, care îi permite să-şi realizeze nepedepsit fărădelegile.

   Aşadar, lista Magnitsky-Plahotniuc, pe care am publicat-o mai sus, este una deosebit de importantă pentru a înţelege cu adevărat ce se întâmplă la ora actuală în Republica Moldova. Evident că aceasta poate şi va fi completată, însă cei incluşi in ea reprezintă fără nicio îndoială capul de lance al grupării criminale conduse de Plahotniuc-Ulinici.

10. Nimeni nu se prea întreabă în Moldova cum, tam-nisam şi peste noapte, Plahotniuc-Ulinici a devenit proprietarul televiziunilor, băncilor, companiilor de asigurări, hotelurilor, altor companii importante? Nimeni nu se prea întreabă ce-i cu tăcerea complicitară de peste 3 ani de zile a organelor Procuraturii sau CNA, chiar şi după ce au fost sesizate în cel mai direct mod de victimele jafurilor enumerate mai sus? De asemenea, nimeni nu se prea întreabă cine va plăti despăgubirile enorme, impuse de CEDO pentru aceste jafuri fără precedent, şi dacă nu cumva aceste sume uriaşe vor fi din buzunarul fiecăruia din noi, al poporului, care a tolerat fărădelegile sau a preferat să se facă că plouă după ce a aflat despre atacurile raider? Nimeni nu se prea întreabă de ce lumea civilizată numeşte “hoţi” şi “criminali” pe cei, care în Moldova se numesc “oligarhi” şi “politicieni controversaţi”.

Sursa: www.antimafie.md

 

© 2001–2018 Asociaţia pentru Democraţie Participativă “ADEPT”
Tel./Fax: (373 22) 21-29-92, e-mail:
Reproducerea materialelor se permite doar cu menţionarea sursei

Facebook | Twitter | RSS

Creat de NeoNet