Dodon nu este om. Dodon este un generic pentru o specie humanoidă de nevertebrate, care îşi pot schimba forma pentru a se mula sau a se unge pe orice conjunctură socială, politică sau biologică. Astfel, Dodon poate avea orice stare: socială — boschetar la Ciocana, înstărit la Sadova sau milionar cu palat supraetajat la Buiucani; politică — românofil la liceul “Prometeu”, unde îşi educă progeniturile, rusofil la Moscova sau românofob şi găgăuzofil la Comrat; biologică — râmă la Moscova, limbric la Comrat sau păduche la Chişinău.

Prin anii ‘30 ai secolului trecut, Dodonii furau găini împreună cu alţi golani din sat după care, în speranţa că vor face carieră, mergeau şi îi turnau pe complicii lor la postul de jandarmi. Carieră n-au făcut, pentru că autorităţile române nu promovau turnători.

În ‘40 au alergat primii cu buchete mari de flori în întâmpinarea tancurilor ruseşti, după care au mers la “Raiotdel” şi i-au “stucit” de colaboraţionism pe consătenii lor care au avut funcţii de răspundere în instituţiile de stat ale ţării lor — România. Dodonilor nici în acest caz nu le-a mers, pentru că NKVD-ul nu făcea niciodată din “stukacii” — “nacealnici”.

Dodon nu a fost promovat nici de Voronin în calitate de predecesor leninist la şefia Partidului Comuniştilor, pentru că nu toţi cei pe care i-a înlăturat, pedepsit sau urmărit vreo dată bătrânul satrap au fost oameni cumsecade, printre ei au fost şi secături de genul acestei căzături humanoide.

Ultima ispravă a lui Dodon, care a şi provocat această scriere peste limitele unei exprimări elegante, a fost să denigreze natura fiinţei umane prin a sprijini public râgâitura imperială a găgăuzilor din 2 februarie curent. Această manifestare este cea mai umilitoare formă de servilism manifestată vreodată de dodoni şi îşi are rădăcinile într-o mutaţie genetică, produsă la nivel psihologic, în conştiinţa moldovenilor încă pe timpul Imperiului Otoman. În vremurile glorioase ale lui Ştefan cel Mare, dodonii părăseau, sub acoperirea nopţii, dispozitivul Oastei moldoveneşti şi treceau de partea turcilor în speranţă că Sultanul îi va unge Domnitori peste Ţara Moldovei. Nici unul n-a ajuns Domnitor, dar nici bietul Ştefan n-a reuşit să-i tragă pe toţi în ţeapă.

Astăzi, când “sfintele” practici medievale nu mai sunt euroconforme, care ar fi SOLUŢIA? (vorba dodonilor)

Dacă tot au atâtea stări diferite dodonii ăştia, eu zic să-l facem eligibil pentru una dintre ele — Limbric în intestinul gros al Başcanului i-ar sta bine lui Dodon. Limbric într-un intestin burduşit tradiţional cu hrană iute găgăuzească ca să-şi caute loc la aer proaspăt şi să-i ţină mâna ocupată lui Furmuzal pe mâncărime, ori de câte ori, va încerca turcul să bată palma cu rusul pentru vânzări de pământ moldovenesc.

Sursa: www.antimafie.md

 

© 2001–2018 Asociaţia pentru Democraţie Participativă “ADEPT”
Tel./Fax: (373 22) 21-29-92, e-mail:
Reproducerea materialelor se permite doar cu menţionarea sursei

Facebook | Twitter | RSS

Creat de NeoNet