Alegerile parlamentare din 2021 în Republica Moldova - alegeri.md
 Partide→Declaraţii→PAD

Alocuţiunea deputatului Mihai Godea, în cadrul dezbaterii raportului de activitate a Guvernului pentru anul 2011, rostită la 27 aprilie 2012

|versiune pentru tipar||
PAD / 27 aprilie 2012
Partidul Acţiunea Democratică

Stimaţi colegi, Înţeleg că prin refuzul de a accepta propunerea noastră firească de a adopta o Hotărîre a Parlamentului pe marginea raportului privind activitatea executivului în anul 2011, doriţi continuarea practicii anterioare, cînd în Republica “Parlamentară” Moldova decide altcineva decît Parlamentul ţării — organul reprezentativ suprem al poporului şi singura autoritate legislativă a statului.

Şi nu ştiu cît timp deputaţii vor considera normal ca audierile executivului să fie: atunci cînd doreşte executivul, la temele pe care le doreşte executivul şi cu deciziile pe care le solicită executivul. Dacă unii nu sunt de acord ori nu le este clar despre ce le vorbesc — le recomand să recitească Hotărîrea Parlamentului nr.197 din 13.10.2011 cu privire la activitatea unor autorităţi ale statului şi vor avea toate argumentele, vor înţelege cum se decid conjunctural lucrurile în sistemul nostru de guvernare “parlamentară”.

Este primul raport al Guvernului AIE prezentat în faţa Parlamentului şi include, contrar titlului, activitatea din septembrie 2009 încoace. Nu este cel mai prost raport, mai ales la nivelul optimismului exprimat. Dacă, însă, vom analiza onest lucrurile, în substanţa lor, — optimismul se va reduce subit, iar gustul amar de pe urma ruinării speranţelor va lua locul entuziasmului exaltat. Nu-mi propun să citesc lecţii de morală. Se pare că e mult prea tîrziu… Voi trece în revistă cîteva din priorităţile de guvernare şi voi atenţiona ce s-a realizat cu adevărat — mai bine spus, ce nu s-a realizat.

  1. Prima prioritate — adoptarea unei noi Constituţii. S-a spus deja — prin menţinerea şi promovarea acestei prevederi din programul de guvernare, putem considera că avem un Guvern orientat împotriva actualei Constituţii. Credeam că Guvernul înţelege absurditatea formulării respective din programul de guvernare, însă vedem că insistă şi ne promite că noua Constituţie va apărea în cadrul “unei etape de reformă a justiţiei”. Ori s-a schimbat ceva în teoria dreptului constituţional, ori există o teorie nouă de construcţie statală, cînd Constituţia se modelează după o reformă ramurală, de organizare şi procedură judecătorească. Sperăm că e o simplă eroare şi o glumă scăpată neintenţionat în raportul Guvernului.

  2. Protecţia drepturilor omului. Chiar dacă au fost întreprinse anumite acţiuni formale sau de reglementare, situaţia în domeniu rămîne gravă, apar fenomene noi ori se agravează altele, deosebit de periculoase: intoleranţa capătă proporţii îngrijorătoare; se agravează starea de insecuritate socială. Nu a dispărut tortura şi maltratarea, situaţia din instituţiile de detenţie demonstrează noi şi noi probleme. Dacă mai reamintim eşecul total al investigării cazurilor de încălcare masivă a drepturilor omului după 7 aprilie 2009 — numai nu optimism putem să emanăm.

  3. Consolidarea sistemului naţional de integritate şi de luptă împotriva corupţiei. Timp de 2 ani, satisfacţia faţă de măsurile de combatere a corupţiei a scăzut de la 14% în noiembrie 2009 la 7% în noiembrie 2011, deşi corupţia (mita) rămîne a fi percepută printre principalele probleme care afectează viaţa cetăţeanului. Rapoartele de evaluare externă arată creşterea nivelului de percepţie a corupţiei, Moldova coborând în topurile respective. Ştim foarte bine — lupta cu corupţia reprezintă în primul rînd “o luptă cu sine”, este o luptă foarte grea şi autorităţile eşuează în acest lucru. Doar două exemple, despre priorităţi asumate inclusiv pe plan extern:

    • reforma CCCEC;
    • crearea Comisiei naţionale de integritate şi consolidarea mecanismului de verificare a declaraţiilor de averi, venituri şi interese.

    Acum câteva zile s-a refuzat numirea unui judecător pentru că nu a prezentat declaraţia de avere a rudelor. Dar dacă vă întreb acum unde sunt declaraţiile de interese ale demnitarilor, începînd cu Preşedintele ţării şi pînă la un funcţionar local, cine verifică aceste declaraţii şi constată lipsa de interese sau omisiunile în declaraţii? Veţi strânge din umeri şi veţi găsi scuze. Trebuie să-i dau dreptate primului ministru care spunea că, citez: “arătatul mîinilor este un «priom» al funcionarului care nu vrea să facă nimic”.

  4. Reforma justiţiei. Da, există în sfîrşit o Strategie de reformă, parcă a fost adoptat şi un plan de implementare dar … unde-i Planul!? Intrăm în luna mai, acuş e jumătate de an — cînd se vor implementa acţiunile, unde sunt resursele financiare necesare pentru reformă complexă şi eficientă? Percepţiile şi încrederea populaţiei în instituţiile justiţiei a scăzut enorm, dar în mare parte acest fapt este cauzat de exponenţii puterii politice. Şi nu mai puteţi spune că justiţia e independentă, nu avem pîrghii, e instabilitate politică etc…

  5. Ordine publică, securitate şi apărare. Nici nu ştiu dacă e cazul să pomenim aceste cuvinte, e suficient să ne aducem aminte de atentatele cu explozii, omoruri în plină stradă, evadarea în plină zi a unor învinuiţi de atentate la securitatea ţării, vînzarea dubioasă a armamentului şi lipsa capacităţilor de apărare a spaţiului aerian. Cum s-ar spune — no coment.

  6. Politici economice şi mediul de afaceri. Progresele sunt foarte modeste în eliminarea practicilor represive asupra comunităţii de afaceri, în eliminarea birocraţiei şi corupţiei. Măsurile drastice (şi neghioabe pe alocuri) prevăzute în noua politică fiscală pentru anul 2012, erorile elementare admise la întocmirea şi aprobarea acesteia nu vor motiva business-ul să iasă din umbră şi cu siguranţă, vor speria potenţialii investitori. O treime din PIB-ul Republicii Moldova este neoficial, o mare parte a economiei ţării este în afara vizorului autorităţilor fiscale şi de control, inclusiv din cauza acestor autorităţi şi a politicilor aplicate de stat. Iar creşterea economică modestă înregistrată în 2011 a fost acompaniată de infracţiuni şi măceluri economice de proporţii, dar şi de restricţii impuse agenţilor economici.

  7. Politici agroindustriale. În raport se menţionează, că Guvernul, prin politicile promovate are drept scop creşterea anuală a productivităţii la hectar cu circa 7% în perioada 2011–2014 şi mărirea volumului de produse agricole exportate din ţară. Această concluzie din raportul Guvernului denotă faptul, că situaţia din agricultură este o enigmă, chiar pentru Guvern. Şi nu e cazul să ne mirăm — la un an de la efectuarea recensamîntului agricol pentru care au fost alocaţi bani grei — nu sunt făcute publice rezultatele finale (probabil de frică să nu uimim lumea cu dotările ţăranilor noştri). Ştim cu toţii, agricultura moldoveneasca e ca în ţările lumii a treia, randamentele rămîn la discreţia hazardurilor naturale, productivitatea culturilor agricole de bază chiar în acest an se va reduce drastic.

    Eficientizarea sistemului de subvenţionare a agriculturii trenează, există mari discrepanţe la alocarea subvenţiilor în profil teritorial, reglementările sunt birocratizate, există semnale privitoare la cazurile de corupţie şi deturnare de fonduri. Diminuarea rolului şi a controlului Parlamentului în procesul de aprobare a măsurilor destinate subvenţionării şi a rigorilor în acordarea subvenţiilor este un pas înapoi şi nu contribuie la eficientizarea sistemului de subvenţionare.

  8. Politici de sănătate. O serie de medicamente au devenit un lux pentru moldoveni, din cauza dispariţiei acestora din farmacii sau din cauza preţurilor exorbitante (am ajuns să vedem cum moldovenii pleacă în Transnistria pentru a procura medicamentele care lipsesc în partea dreaptă a Nistrului). Sistemul nostru de sănătate rămîne el însăşi grav bolnav şi corupt, mii de maturi şi sute de copii sînt diagnosticaţi cu tuberculoză (atingem primul loc în Europa la aceasta maladie “a săracilor”), copiii şi maturii mor pe paturile spitalelor din cauza medicamentelor necalitative, a erorilor medicale sau a neglijenţei criminale. Iar Ministerul Sănătăţii este preocupat de construcţii şi afaceri, de promovarea propriei imagini.

  9. Politica externă. Nu există o linie strategică clară, acţiunile de politică externă sînt haotice sau reactive, partenerii — atît cei din Est, cît şi cei din Vest — sînt derutaţi de lipsa unor poziţii bine determinate. Apreciem satisfacerea rapidă a solicitării legitime de rechemare a ambasadorului Neguţa, dar cît ne va costa eroarea diplomatică şi oare toţi ambasadorii au tras concluziile cuvenite!? Fortificarea sistemului diplomatic este şi în continuare o prioritate, iar modul de desemnare a reprezentaţilor ţării trebuie scos de sub tutela partajării politice şi a relaţiilor clientelare, procesul de selectare şi desemnare a diplomaţilor trebuie să fie transparent şi participativ. Cît despre progresele în sfera integrării europene, liberalizării comerţului şi a vizelor: — recent ne-aţi lămurit clar: anul 2012 devine finele anului 2013, iar pînă atunci probabil … ori împăratul moare, ori măgarul, ori vin alegerile…

Astfel, nu ne rămîne decît să constatăm că Republica Moldova a mai trăit încă un an “fără Integrare Europeană, Libertate, Democraţie şi Bunăstare”. Dacă vom merge tot aşa — aceleaşi constatări le vom face. Iată de ce am propus să adoptăm o hotărîre şi să trasăm priorităţi, iată de ce este necesară monitorizarea implementării planului de guvernare şi aplicarea tuturor pîrghiilor parlamentare de eficientizare a activităţii executivului. Nu e tîrziu nici acum, lucrurile se rezolvă simplu, dar trebuie să aveţi tăria şi voinţa necesară să acţionaţi. Pentru că Fiecare zi contează!

Sursa: www.padm.md

Mihai Godea: Parlamentul trebuie să impulsioneze Guvernul în realizarea reformelor A fost constituită organizaţia teritorială Sângerei a Partidului Acţiunea Democratică