Stimaţi colegi, onorată asistenţă,

Am ajuns la jumătate din mandatul pe care ni l-au oferit cetăţenii ţării la 28 noiembrie 2010, prin urmare este momentul bilanţului.

Unii spun că nu ar trebui să ne uităm în urmă, să mergem hotărât şi asumat înainte. Dar, fără o evaluare a trecutului nu avem viitor şi de aceea, trebuie să ne amintim de eşecurile şi restanţele guvernării. Din păcate, ele sânt prea multe şi ar dura mult timp să le menţionez pe toate. Mă voi opri doar la câteva probleme care, în opinia mea, sunt esenţiale:

În perioada ce s-a scurs de la plecarea comuniştilor noua clasă politică nu a reuşit să demonstreze ţării şi probabil nici lor înşişi, că suntem un stat cu regim parlamentar autentic de guvernare:

• Încrederea pe care o are poporul în organul său reprezentativ suprem este la un nivel mai jos decât era la început de mandat (şi atunci nu era prea înaltă);
• Programul de activitate parlamentară nu a fost respectat, ne-am întrunit când şi cui i-a dat prin cap, au fost adoptate legi propuse pe sub masă, am primit zeci de palme de la Curtea Constituţională, ne-am prefăcut că nu ne doare şi … mergem înainte, pentru că înainte ar putea fi mai bine;
• Eficienţa instituţiilor aflate sub control parlamentar direct nu a sporit deloc, dimpotrivă, în anumite instituţii şi domenii lucrurile au degradat temeinic: SIS, TRM, ANRE, CNPF, CpDOM,;
• Despre eficienţa legilor adoptate de Parlament se fac bancuri, se modifică de trei ori aceeaşi normă, care oricum nu este aplicabilă, dar nu ne stresăm deloc şi ne mândrim cu asta;
• Şi un ultim element: Parlamentul cum a stat cu chirie, aşa şi stă. Pot paria că aşa va fi şi la anul.

Vorbim de ani de zile despre necesitatea reformării Procuraturii, a Centrului pentru Drepturile Omului, dar am “reformat” Baza auto, Cantina şi Direcţia de deservire a Parlamentului, de parcă anume asta i-ar durea cel mai mult pe sutele de mii de cetăţeni ai Republicii Moldova care îşi caută dreptatea.

După trei ani de guvernare pretins democratică nu avem nici un plan de acţiuni pentru reforma administraţiei publice locale, cum au fost împărţiţi banii după criterii şi interese politice sau de grup, aşa şi se împart în continuare, cum au umblat primarii şi comunităţile cu mâna întinsă “la Guvern şi la raion”, aşa şi umblă.

În loc de reformă şi liberalizare economică, previzibilitate a politicilor fiscale, eliminarea barierelor administrative, luptă cu birocraţia, corupţia, cumătrismul şi traficul de influenţă — le impunem oamenilor noi impozite şi taxe, impozitare indirectă, viniete, hărţuire cu controale nejustificate şi multe alte instrumente inchizitorii. Vreţi să scăpaţi de oameni, spuneţi-o pe şleau, cetăţenii demult au înţeles cu cine au de-a face.

Onorat Parlament,

Putem continua. Dar mai bine să ne concentrăm pe ce trebuie de făcut. Şi voi puncta câteva chestiuni care trebuie să intre pe agenda Parlamentului chiar din primele zile:

Cea mai critică situaţie se atestă în agricultură. Este necesară revizuirea în regim de urgenţă a măsurilor de politică fiscală pe anul viitor în privinţa agricultorilor. Guvernul este obligat să acorde sprijin financiar adecvat, nu cei 200 de lei per hectar, care sunt consideraţi o batjocură de către ţărani. Bugetul pentru anul 2013, trebuie să conţină resursele necesare pentru subvenţionare, dar şi mai important — pentru schimbarea situaţiei de sistem.

Politica bugetară şi fiscală se reduce la invenţii perfide prin care se urmăreşte perceperea de noi şi noi taxe de la cei care şi aşa plătesc mult prea mult, în loc să se aplice o nouă viziune orientată spre asigurarea disciplinei bugetare, pe extinderea bazei fiscale, pe combaterea corupţiei şi a infracţionalităţii economice. Ne putem aştepta ca încă după vreo două “tunuri” de 400 mii de euro Ministerul Finanţelor să caute să impoziteze indicatorii de circulaţie şi stâlpii din vie.

În domeniul social aţi votat cu ochii închişi luarea indemnizaţiilor celor mai săraci oameni din această ţară, dar nu aţi oferit în loc nimic mai bun. E timpul să schimbăm lucrurile în domeniu, e timpul să creăm un sistem de asigurări sociale viabil, sustenabil şi meritoriu, să existe stimulente pentru a plăti impozitele sociale, nu pentru a se eschiva de la ele.

În reforma educaţiei nu se mai poate continua aşa ca în prezent. Se închid şcolile şi grădiniţele şi prin asta se pretinde că se aduce mai multă calitate. Cred că e timpul să examinăm un Cod al educaţiei, să avem reglementări clare privind politicile educaţionale, manageriale şi financiare în învăţământ. Lăsaţi în pace istoria românilor şi studierea limbii române, astea nu-s obiecte de negoţ, e vorba de esenţa noastră, ca neam. Şi nu politizaţi procesul instructiv-educativ prin înrolarea masivă a managerilor din învăţământul preuniversitar în rândurile partidelor aflate la guvernare. Au mai făcut-o şi alţii, dar au ajuns în opoziţie.

Stimaţi colegi,

Suntem martorii unui fenomen unic pe glob — veşnica reformă a justiţiei. Un fel de “perpetuum mobile” în care încap legi, strategii şi planuri de acţiuni în domeniu, dar care nu produce nici un rezultat. Şi asta pentru că nu avem investiţiile necesare care să aducă aceste rezultate. Aşteptăm de ani de zile cu speranţa că ne vor ajuta străinii. Oare nu este clar că trebuie să investim banii proprii, ai ţării, în combaterea corupţiei, în reformele din justiţie şi din organele de drept? Pentru că numai aşa ne va durea cu adevărat inima după ce se întâmplă, numai aşa vom şti să preţuim orice leu alocat şi vom putea să cerem socoteală pentru el.

În problema reformei sistemului politic cred că trebuie să vă amintiţi de promisiunile şi angajamentele electorale în ceea ce ţine de alegerea directă a Preşedintelui ţării, instituirea unui sistem electoral mixt pentru responsabilizarea deputaţilor şi revizuirea mecanismelor finanţării politice, prin asigurarea banilor bugetari, prin transparenţă, control şi răspundere adecvată în domeniul finanţării partidelor politice şi a campaniilor electorale.

Cât priveşte activitatea parlamentară, dacă respectăm alegătorii şi ne respectăm pe noi înşine, trebuie să intrăm în activitate parlamentară normală:

• să avem un program legislativ, complex şi coerent;
• să avem un orar clar stabilit şi previzibil al şedinţelor plenare;
• să respectăm termenele de examinare şi dezbatere a proiectelor de legi, indiferent dacă vin de la majoritatea sau de la opoziţia parlamentară;
• să asigurăm control parlamentar eficient, atât asupra puterii executive, cât şi în domeniile atribuite prin Constituţie şi lege;
• să ne asigurăm că vom avea în sfârşit un sediu al Parlamentului şi că măcar legislatura următoare va activa în condiţii normale, nu de provizorat şi ilegalitate, ca în momentul de faţă.

Şi în final aşi vrea să vă reamintesc angajamentele AIE faţă de PAD în procesul de alegere a şefului statului:

• garantarea neimpozitării indirecte a remitenţelor trimise de moldovenii de peste hotare.
• instituirea Ministerului pentru relaţiile cu Diaspora şi Reintegrarea Migranţilor ;
• elaborarea unui plan pentru demonopolizarea principalelor sfere economice şi încurajarea a noi investitori să intre pe pieţele monopolizate la moment
• asigurarea previzibilităţii politicilor fiscale, comerciale şi vamale şi aprobarea politicilor fiscale pe un termen de cel puţin 3 ani.
• demilitarizarea PG, MAI, CCCEC şi SIS,
• soluţionarea diferendului transnistrean în condiţiile păstrării caracterului unitar al statului.

Realizarea acestor obiective pe termen scurt ar putea elimina blocajele şi ar scoate Republica Moldova din revirimentul totalitar la care asistăm astăzi.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Sursa: www.padm.md

Declaraţii şi comunicate de presă

• AIE şi-a asumat 10 angajamente la solicitarea PAD
  PAD, 15 martie 2012

 

© 2001–2018 Asociaţia pentru Democraţie Participativă “ADEPT”
Tel./Fax: (373 22) 21-29-92, e-mail:
Reproducerea materialelor se permite doar cu menţionarea sursei

Facebook | Twitter | RSS

Creat de NeoNet