Problema securităţii alimentare a ţărilor noastre este una foarte importantă, chiar şi în condiţiile când unele state înregistrează rezultate economice demne de invidiat. Sunt unele aspecte sensibile, care plasează această problemă pe orice agendă guvernamentală pe termen scurt, mediu şi lung.

Este evident că securitatea alimentară este deseori ameninţată de impactul politicilor agricole cu obiective îndoielnice, producţiile agricole instabile, randamente reduse, conjuncturi nefavorabile pe pieţele produselor agricole şi agroalimentare, intemperii naturale, inputuri necalitative sau scumpe, tehnologii depăşite şi multe altele. Pe lângă aceasta, trebuie să înţelegem că, chiar în condiţiile unei suprasaturări a pieţelor agroalimentare cu produse alimentare nu toată populaţia are acces la acestea, în special, din cauza veniturilor mici şi a puterii de cumpărare reduse. Aici, avem multe semne de întrebare, iar răspunsurile pot fi găsite în aria legată de dezvoltarea economică a fiecărui stat.

Au statele noastre capacităţi de a asigura securitatea alimentară şi de a riposta în situaţiile de criză? Sigur, că au capacităţi şi instrumentarul necesar să controleze orice situaţie de criză. Asta, în cazul când dimensiunea securităţii alimentare nu este folosită în scopuri politice pentru a perturba securitatea economică a unei ţări.

Ca exemplu, Republica Moldova, o ţară mică, cu o economie preponderent agrară, a fost ţinta mai multor ameninţări în adresa securităţii naţionale prin filierele securităţii alimentare şi energetice.

Securitatea alimentară a Moldovei a fost pusă în pericol de mai multe ori, şi nu din cauza insuficienţei alimentelor, care, de obicei, este compensată prin comerţul internaţional. Dar, prin imixtiuni politice externe şi, pe alocuri, interne în procesele fireşti din economia naţională se fac ravagii, care pot fi catalogate ca o diversiune în adresa securităţii alimentare. Aş aduce, câteva exemple. Interdicţiile impuse de instituţiile din Federaţia Rusă, Rospotrebnadzor şi Roselihoznadzor în anii 2005–2007, la exportul în această ţară a producţiei vegetale, animaliere şi a băuturilor alcoolice au distrus mii de companii din R. Moldova, care au lăsat fără venituri zeci de mii, sau sute de oameni. Ca precizare, pănă în anul 2005, cea mai mare parte a exporturilor moldoveneşti aveau ca destinaţie piaţa Rusiei, iar peste 40% din populaţia ţării era ocupată în activităţi economice din agricultură şi industria alimentară. Aluzii la revenirea la astfel de practici sunt auzite şi acum. Chiar, ieri, unul din conducătorii instituţiilor amintite, Ghenadie Onişcenco, a avertizat, că Rusia ar putea să interzică exporturile moldoveneşti de băuturi alcoolice. Sunt cazuri, când imixtiunile politice din exterior sunt acompaniate şi din interior de guvernele domestice, prin impunerea unor bariere non-tarifare la export, prin politici agricole alogice, prin birocraţie şi corupţie. În Moldova în câteva rânduri au fost restricţionate sau interzise exporturile de cereale (2004–2006, 2011) şi sunt monopolizate exporturile de produse vegetale. În aceste condiţii, este greu de imaginat cum se descurcă fermierii şi populaţia rurală.

La fel, securitatea energetică a ţării a fost şi este ameninţată şi în prezent. În câteva rânduri, s-a ajuns şi la sistarea livrării gazelor în R. Moldova. Ca urmare, mai multe entităţi economice şi-au sistat activitatea, iar o parte considerabilă a consumatorilor casnici au rămas fără gaze naturale în perioada rece a anilor. O ameninţare mare constituie şi preţurile exagerate a gazelor livrate de către concernul Gazprom R. Moldova, practicile de şantaj utilizate de partea rusă, dar şi dependenţa totală a R. Moldova de livrările de resurse energetice din Federaţia Rusă. Chiar şi acum o zi în urmă, unul din emisarii Moscovei, Dmitri Rogozin, şi-a permis la Chişinău să vină cu avertizări, că Republica Moldova ar putea să se confrunte cu probleme mari în plină iarnă, din lipsa resurselor energetice, care, de obicei, sunt furnizate de Rusia.

Şi, în final, pentru statele din Uniunea Europeană este foarte important să asigure securitatea alimentară în perspectivă, pe termen mediu şi lung, nu numai pe teritoriile statelor UE, dar să se asigure că aceasta nu este ameninţată în întreaga Europă şi nu numai. O parte din măsurile şi instrumentele necesare sunt prevăzute de strategia Europa 2020. Realizarea şi utilizarea acestora ar permite să fie eliminate toate obstacolele existente, care au fost analizate foarte bine la acest panel. Şi încă un moment important, UE este un actor foarte important pentru statele nemembre ale Uniunii Europene, în vederea asigurării securităţii internaţionale pe continent. Şi experienţa, expertiza şi suportul sub diferite forme al acesteia, ar fi un ajutor şi sprijin enorm pentru ţările noastre.

La dezbaterile pe marginea problemelor legate de Securitatea Alimentară în Europa de la Forumul Economic din Krynica au participat Magnus Kindbom, Secretar de Stat-Ministerul Afacerilor rurale din Suedia, Marek Sawicki, deputat in Parlamentul Poloniei, Zsolt Feldman, Secretar de Stat-Ministerul Dezvoltării Rurale din Ungaria, Gabriela Dragan, director general la Institutul European Roman, Veaceslav Holodcov, Institutul de cercetări strategice din Rusia.

Sursa: www.padm.md

 

© 2001–2018 Asociaţia pentru Democraţie Participativă “ADEPT”
Tel./Fax: (373 22) 21-29-92, e-mail:
Reproducerea materialelor se permite doar cu menţionarea sursei

Facebook | Twitter | RSS

Creat de NeoNet