partide.md

|||

PCRM / 24 martie 2003

Înainte de toate, doresc să adresez un salut cordial tuturor participanţilor la prima şedinţă a Mesei Rotunde, în noua sa componenţă. Cred că toţi cei prezenţi vor fi de acord cu mine că întîlnirea de astăzi a devenit posibilă numai datorită recomandărilor productive şi deosebit de oportune ale domnului Walter Schwimmer, secretarul general al Consiliului Europei, şi, desigur, eforturilor diplomatice excepţionale ale domnului Jorgen Grunnet, reprezentantul special al secretarului general al Consiliului Europei în Moldova.

Care este principalul scop al Mesei Rotunde în Moldova?

Răspunsul este simplu. Oricine şi oricum ar încerca să interpreteze sensul şi scopurile Mesei Rotunde, este absolut evident că ea nu poate şi nici nu trebuie să devină un club de dezbateri interminabile şi sterile. Masa Rotundă, de asemenea, nu poate şi nici nu trebuie să devină o alternativă pentru Parlament. Ea este, înainte de toate, o formă civilizată, corectă de identificare şi realizare a unui compromis între putere şi opoziţie în procesul transpunerii în viaţă a ultimei rezoluţii a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei. Încă o dată îi mulţumesc domnului Walter Schwimmer, secretarul general al Consiliului Europei, vă mulţumesc şi dumneavoastră, domnule Grunnet, pentru faptul că anume dumneavoastră aţi ştiut să găsiţi mecanismul corespunzător pentru soluţionarea acestei sarcini de mare răspundere. Sper că vom reuşi să-i facem faţă.

Ţin să recunosc că pentru noi, toţi cei care ne aflăm la putere, ultimii un an şi jumătate au constituit o perioadă de încercare destul de serioasă. Unor încercări nu mai puţin serioase au fost supuse şi instituţiile democratice care funcţionează în ţară. Anume în această perioadă, pentru prima dată în toţi anii de existenţă a statului nostru independent, ele au fost testate sub aspectul fiabilităţii şi funcţionalităţii. Pentru prima dată, după scurgerea mai multor ani, unele noţiuni abstracte şi doar declarate au fost asimilate de către putere şi au început să se materializeze în mecanisme de adoptare a unor decizii bine cumpănite şi responsabile. S-au întreprins încercări de a ne atrage în vîltoarea unei confruntări sîngeroase, de a fi împinşi spre acţiuni stereotipe şi agresive; noi însă am testat democraţia, cum se spune, “pe viu”, şi, aplicînd-o în practică, am depăşit criza politică fără consecinţe dramatice. Ţara a ieşit din criză nu numai fără să-şi piardă simţul propriei demnităţi, dar şi consolidîndu-şi autoritatea pe arena internaţională. Într-un anumit sens, noi am trecut printr-o “stabilizare de catifea” şi anume de aceea ne aflăm astăzi împreună cu dumneavoastră la această masă.

Voi recunoaşte sincer că mie, ca preşedinte, nu mi-a fost deloc uşor să urmez această cale. Manifestaţiile şi dezordinile cu caracter de masă nu creează niciodată condiţii favorabile adoptării unor hotărîri de stat dintre cele mai înţelepte. Mi-a fost foarte greu să nu recurg la măsurile pe care le folosesc, absolut legal, mulţi dintre colegii mei din alte state. Nu mai spun de faptul că partidului de guvernămînt i-a fost foarte greu să accepte rezoluţiile Adunării Parlamentare a Consiliului Europei nu ca pe un ultimatum necondiţionat, ci ca pe nişte recomandări venite din partea unui aliat credincios, care doreşte binele şi prosperarea ţării noastre. Judecaţi şi singuri. Iurie Roşca, prezent şi el aici, şi adepţii săi ne-au cerut să facem ceea ce, de fapt, n-au făcut ei înşişi aflîndu-se timp de mai mulţi ani la putere. Este vorba şi de înregistrarea Mitropoliei Basarabiei, şi de înfiinţarea unei televiziuni publice, precum şi de multe alte revendicări, a căror satisfacere era monitorizată de Consiliul Europei. Ni s-a propus, de fapt, să achităm costul “oalelor sparte” de puterea precedentă. Într-o atare situaţie, cum să nu te ambiţionezi, să nu te simţi ofensat?

Noi, însă, n-am ezitat deloc. Chiar dacă şi s-au comis unele neajunsuri, noi am mers pe calea executării necondiţionate a rezoluţiilor Adunării Parlamentare. Noi n-am început să ne tîrguim, ci am mers în întîmpinarea tuturor alegătorilor. Am făcut ceea ce, la timpul respectiv, nu au putut sau nu au vrut să facă pentru electoratul lor nici Roşca şi nici Braghiş. Noi am înregistrat Mitropolia Basarabiei, am mers în întîmpinarea întregii societăţi şi am reorganizat Teleradiocompania de Stat, instituind, pentru prima dată în zona de est a Europei şi în întreg spaţiul postsovietic, o televiziune publică. De asemenea, în urma discuţiilor şi conlucrării Parlamentului nostru cu Consiliul Europei, au fost elaborate Legea privind administraţia publică locală, cît şi multe alte proiecte de legi. În Consiliul Europei s-a bucurat de un sprijin larg ideea implementării unui curs modern de istorie, din care ar fi eliminate complexele psihologice şi recidivele patologice de pe timpurile lui Antonescu.

Noi am ajuns la concluzia că este deosebit de important nu pur şi simplu să interacţionăm, la modul conjuncturist, cu Consiliul Europei, ci să muncim efectiv, pe bază de parteneriat, cu colegii de la Strasbourg. Noi am ajuns şi la o altă concluzie, şi anume că pentru orice putere este extrem de avantajos să-şi extindă cercul adepţilor săi, să depăşească cadrul intereselor celor care au votat în timpul alegerilor pentru partidul de guvernămînt. Probabil că anume acesta şi este sensul unei guvernări responsabile şi democratice.

Consider că azi este deosebit de important faptul că acest punct de vedere a devenit un principiu şi o normă pentru practica politică a acelei majorităţi care se află la putere. De altfel, este foarte straniu faptul că un principiu atît de simplu şi atît de evident n-a stat niciodată la baza actului de guvernare al partidelor politice, care se consideră democratice. Însă este clar, mai clar nici că se poate, că nu certurile şi intrigile, nu reproşurile reciproce şi redistribuirea portofoliilor ministeriale pot asigura succesul, ci o largă coalizare a forţelor care nu sînt indiferente faţă de soarta Patriei noastre Moldova.

Astfel, traversînd etapa “stabilizării de catifea”, noi obţinem avantaje din consolidarea societăţii şi din parteneriatul cu instituţiile internaţionale, pregătim terenul pentru acele reforme care, în sfîrşit, îi vor aduce ţării noastre succesul mult aşteptat.

Astăzi, ţara noastră se află în pragul unor mari schimbări. Pot spune şi fac acest lucru cu multă satisfacţie, că aceste schimbări vor fi în bine. Fiecare zi de muncă grea şi tenace contribuie la definirea chipului unei Moldove noi, unei Moldove în care nu va mai exista samavolnicie cinică şi neruşinată faţă de propriul popor, în care oamenii vor înceta să se mai simtă drept obiect al unor experimente periculoase, cu consecinţe imprevizibile.

Ţin să subliniez încă o dată faptul că noi vom face totul pentru ca Moldova să nu rămînă la periferia Europei moderne. Am ales ferm calea integrării europene, ea fiind pentru noi, înainte de toate, calea integrării într-un spaţiu previzibil, în care domnesc legea şi echitatea socială, calea modernizării ţării şi a unor transformări interne pozitive.

Totodată, vreau să adaug că pentru ca această cale să nu se mai asocieze cu o lozincă lipsită de sens, deja compromisă în mare măsură, noi trebuie să unim ţara, s-o unim însă pe baza unor principii şi valori care vor face imposibilă repetarea evenimentelor sîngeroase de acum zece ani, pe baza principiilor care se raportează la moştenirea spirituală şi politică a Europei moderne. Noi sîntem datori să eradicăm aşa fenomene dezonorante cum sînt mizeria şi corupţia, noi trebuie să redăm societăţii sentimentul siguranţei şi încrederea în propriile forţe. Doar aşa îi vom putea prezenta Europei nu numai bunele noastre intenţii, dar şi chipul nostru european.

Nu cred că cei prezenţi aici sînt de acord întru totul cu cele spuse de mine. De asemenea, nu sînt sigur că pentru unii dintre dumneavoastră Masa Rotundă de astăzi constituie cel mai dorit deznodămînt al crizei politice, care, într-o anumită măsură, s-a atenuat. Nădăjduiesc, însă, că experienţa confruntării prin care am trecut a învăţat opoziţia să fie mai puţin totalitaristă şi mai puţin ambiţioasă, să se gîndească mai mult la alegătorii săi, decît la privilegiile pierdute şi la eventualele funcţii publice. Consider că opoziţia este capabilă să tragă concluzii juste şi că ea nu va întîrzia să demonstreze acest lucru întregii societăţi moldoveneşti.

Urez activitate fructuoasă tuturor participanţilor la Masa Rotundă. Sînt sigur că toate partidele şi toate formaţiunile politice din ţara noastră sînt în stare să ajungă şi la un compromis cu puterea, şi să găsească teren pentru a conlucra cu ea. Sîntem disponibili pentru aceasta, dar cu o singură condiţie obligatorie: toate compromisurile noastre trebuie să contribuie la consolidarea şi la prosperarea statului moldovenesc, precum şi la dezvoltarea instituţiilor democratice.