Stimaţi Deputaţi, onorată asistenţă!

Pentru mine este o mare onoare ca, după patru ani, să mă prezint iarăşi în faţa Parlamentului în calitate de candidat pentru funcţia de şef al statului. Vă voi spune din capul locului că, după mine, faptul că sînt propus a doua oară pentru această funcţie nu este ceva de ordin strict personal, ci exclusiv un rezultat al politicii promovate în ultimii patru ani, politică orientată spre asigurarea stabilizării social-economică, a continuităţii şi a consecvenţei în apărarea intereselor strategice ale statului.

Cred că veţi fi de acord cu mine că stabilitatea, creşterea economică şi politica socială justă au constituit acele condiţii esenţiale, în cadrul cărora instituţiile democratice, responsabile şi eficiente, se pot manifesta din plin. Aceste condiţii constituie temelia ce permite realizarea celor mai îndrăzneţe planuri şi speranţe ale poporului nostru, ele au devenit un suport pentru acea avansare decisivă a noastră, pentru care ne-am pregătit cu atîta perseverenţă în anii precedenţi. Şi iată că acum putem afirma cu toată certitudinea că perioada mobilizării economice şi sociale s-a încheiat şi că ea s-a încheiat cu succes. Astăzi, “patul lui Procust” al intereselor naţionale, al principiilor suveranităţii şi integrităţii teritoriale, un “pat” care odinioară nu era prea comod pentru toţi, nu mai pare o samavolnicie sau o utopie, ci este acceptat cu înţelegere de către cea mai mare parte a societăţii. Acum, cînd am ajuns să ne simţim cu adevărat un stat, o ţară şi un popor, ne stă în puteri să ne stabilim noi sarcini, să atingem obiective ambiţioase, înainte de toate aşa obiective cum sînt integrarea europeană, modernizarea social-economică şi democraţia dezvoltată.

Aşadar, în ce constă acel program naţional, care trebuie să servească drept bază pentru realizarea anume a acestor sarcini? Şi care sînt acele angajamente pe care trebuie să şi le asume eventualul Preşedinte al ţării vizavi de aceste planuri atît de cutezătoare?

În primul rînd, trebuie subliniat în mod special faptul că integrarea europeană trebuie privită nu ca un slogan politic oarecare, de conjunctură, ci ca un proces ireversibil, consecvent şi firesc. Planul de Acţiuni Republica Moldova — Uniunea Europeană este doar partea vizibilă a acestui proces. Munca pe care urmează să o înfăptuim este mult mai mare. Toate transformările trebuie privite prin prisma corespunderii lor atît standardelor de la Copenhaga, cît şi spiritului valorilor europene. Anume în acest sens trebuie să fie reformat sistemul nostru judecătoresc, să fie înfăptuită demilitarizarea şi depolitizarea în continuare a organelor de ocrotire a ordinii de drept şi a serviciilor speciale. În acelaşi context se înscrie şi formarea unor mass-media deschise, responsabile şi dinamice. Trebuie create condiţii pentru ca mijloacele publice de informare în masă de toate nivelurile — de la cele naţionale pînă la cele locale — să fie surse competente de informaţii, aflate în serviciul tuturor segmentelor politice, civile şi etnoculturale ale societăţii. Numai supremaţia legii, transparenţa şi accesibilitatea instituţiilor democratice, independenţa instanţelor de judecată şi executarea obligatorie a hotărîrilor judecătoreşti, informarea competentă a cetăţenilor despre procesele ce au loc în ţară pot constitui o garanţie, constantă şi sigură, că nu ne vom abate de la calea aleasă. Sînt sigur că noi am ajuns deja anume la o atare conştientizare a răspunderii ce ne revine pentru respectarea tuturor acestor condiţii fundamentale, atît de importante, înainte de toate pentru asigurarea creşterii sociale şi a celei economice. Sînt convins că anume pentru Moldova, care nu dispune de importante resurse de materii prime, democraţia este cea mai bună modalitate de a pune în valoare potenţialul nostru uman, care este destul de mare, de a le cultiva cetăţenilor sentimentul de încredere în propria ţară şi în viitorul ei.

În al doilea rînd, calea integrării europene reclamă din partea noastră acţiuni hotărîte şi precise în scopul obţinerii unor succese economice şi sociale evidente. Noi trebuie să mergem spre Uniunea Europeană nu ca nişte “rude sărmane”, ci ca un popor care a reuşit să învingă sărăcia şi să înregistreze indici economici înalţi. Strategia de Creştere Economică şi Reducere a Sărăciei, susţinută de instituţiile financiare internaţionale, este, fără doar şi poate, principalul nostru reper pe această cale. Este, însă, important nu numai să formulăm corect scopurile pe care ni le-am propus. Nu mai puţin important este să punem la punct mecanismele şi metodele de realizare a acestor scopuri. Continuarea şi intensificarea reformelor de tip nou constituie principala condiţie pentru asigurarea progresului social şi celui economic. Iar aceasta înseamnă că viitorul Guvern trebuie să reducă drastic proporţiile intervenţiilor administrative în sfera economică, să promoveze o serie de iniţiative legislative complexe, de felul deja cunoscutei iniţiative “Ghilotina”, să stabilească reguli cît mai simple pentru desfăşurarea activităţii economice, reguli bazate pe transparenţă, pe competitivitate şi pe excluderea implicării administrative părtinitoare în această activitate.

Însă doar bunele intenţii nu sînt suficiente. De bune intenţii nu am dus lipsă nici în anii precedenţi. Se impune reformarea radicală, sistemică, a aparatului de stat, bazată pe trei principii fundamentale: pe stabilirea unui “prag” anticorupţional al salarizării funcţionarilor, pe reducerea considerabilă a numărului acestora şi a atribuţiilor lor ce ţin de acordarea sau neacordarea de aprobări, pe angajarea cadrelor în organele puterii executive pe bază de concurs. Numai în acest caz noi vom ajunge să avem o putere executivă modernă, competentă şi dinamică, care se va situa în avangarda acestor reforme.

Noi trebuie să conştientizăm clar faptul că este de neadmis dezvoltarea în continuare a ţării noastre în calitate de rezervaţie agrară, în timp ce ţările vecine sînt ţări dezvoltate sub aspect industrial şi tehnologic. În următorii patru ani noi trebuie să creăm toate condiţiile pentru ca societatea noastră să se transforme într-o societate cu economie postindustrială, în care cea mai mare parte a Produsului Intern Brut se va forma pe seama sferei ştiinţei şi tehnologiilor avansate, care îşi vor găsi aplicare în agricultură şi industrie, pe seama dezvoltării corespunzătoare a sferei serviciilor în turism şi comerţ şi pe seama creării de producţii noi, moderne, ecologice. Consider necesar ca aceste procese să fie stimulate prin instituirea unor regimuri speciale, de înregistrare şi fiscal, pentru agenţii economici, precum şi prin anunţarea unei amnistii fiscale pentru toţi agenţii care îşi desfăşoară activitatea pe piaţă. Noi trebuie să descătuşăm energiile, hărnicia şi spiritul de iniţiativă ale poporului nostru. Anume toate acestea vor constitui baza a ceea ce se obişnuieşte a considera atmosferă de afaceri pozitivă sau climat investiţional favorabil. Aceasta, fără doar şi poate, va crea posibilităţi pentru creşterea corespunzătoare a veniturilor poporului şi pentru sporirea nivelului protecţiei sociale de care va putea beneficia acesta. Anume un atare efect social se urmăreşte prin programul complex “Satul Moldovenesc”, care are menirea să modernizeze relaţiile economice la sat şi să creeze o infrastructură social-culturală modernă. Între oraşele şi satele moldoveneşti trebuie să se afle drumuri moderne, dar nu disproporţii economice şi sociale. Sînt convins că numai sporirea permanentă a cheltuielilor sociale ale statului, mai exact spus, numai investiţiile masive în învăţămînt, în ştiinţă, în ocrotirea sănătăţii şi în cultură pot servi drept bază pentru realizarea unei străpungeri economice postindustriale în Moldova, pot schimba în mod cardinal “landşaftul” mediului de afaceri de la noi. Este o situaţie care se întîlneşte extrem de rar, cînd scopurile liberalizării economice şi cele ale dezvoltării umane coincid. Şi noi nu trebuie să neglijăm un asemenea concurs de împrejurări, care se întîlneşte deosebit de rar şi care este foarte productiv.

În al treilea rînd, integrarea europeană pentru ţara noastră este de neconceput fără realizarea integrităţii teritoriale şi fără asigurarea unei concordii interetnice durabile. Noi am mers mult timp spre aceasta, prin încercări, prin greşeli, prin excese de optimism, pînă cînd am conştientizat întreaga complexitate şi întreaga amploare a acestei sarcini. Astăzi noi înţelegem că statutul regiunii transnistrene nu poate fi elaborat în urma procesului de negocieri cu cei care au uzurpat puterea la Tiraspol, care se sprijină pe forţa armată brutală, care sfidează în mod făţiş cele mai elementare norme democratice. Izbăvirea locuitorilor Transnistriei de samavolnicia de factură medievală trebuie să aibă loc numai prin susţinerea energică a procesului de democratizare a acestei regiuni, prin eliminarea situaţiei în care locuitorii Transnistriei au ajuns ostaticii unor jocuri geopolitice artificiale şi absurde. Pentru noi, este important ca Federaţia Rusă să-şi evacueze şi contingentul său militar, şi muniţiile. Şi aceasta în nici un caz pentru ca locul militarilor ruşi să fie ocupat de către persoane în uniforme de camuflaj venite din alte ţări. Noi considerăm orice formă de prezenţă militară în regiune drept un anacronism, o absurditate, care nu are nimic în comun cu reglementarea transnistreană. În situaţia actuală, cînd mii de tineri din Transnistria îşi fac studiile în instituţiile de învăţămînt superior din Chişinău, cînd locuitori ai Tiraspolului şi Benderului vin zilnic la lucru la Chişinău, toate aceste construcţii militare despărţitoare par nişte decoruri învechite şi de prost gust. Noi sîntem ferm convinşi că sprijinul univoc al SUA şi al Uniunii Europene, precum şi al vecinilor noştri, Ucraina şi România, ne vor permite să soluţionăm această problemă. Noi credem că potenţialul relaţiilor bilaterale dintre Moldova şi Federaţia Rusă va permite să fie soluţionată în cel mai corect mod şi în cel mai scurt timp această problemă, spre a ne concentra pe acele aspecte ale parteneriatului nostru care sînt mai productive. Noi sperăm că mecanismele de drept internaţional ale OSCE şi ale Consiliului Europei vor contribui la sporirea eficienţei eforturilor comunităţii internaţionale în vederea soluţionării problemei transnistrene. Pentru Moldova, calea spre Europa înseamnă o cale pe care înaintează, ţinîndu-se strîns de mîini, fără suspiciuni, fără reproşuri şi fără bănuieli reciproce, şi Chişinăul, şi Comratul, şi Tiraspolul. Aceasta este calea pe care, împreună, ca o familie unită, trebuie să meargă toate naţionalităţile din ţara noastră, toate limbile, toate confesiunile şi numeroasele culturi, unice în felul lor, din Patria noastră. Sînt convins că numai în aceste condiţii nouă ne este dat să ajungem pînă la porţile ospitaliere, larg deschise, ale Uniunii Europene şi să ne ocupăm locul pe care îl merităm la masa naţiunilor europene.

Stimaţi Deputaţi,

Fiecare cuvînt spus astăzi de către mine îl percep ca pe un imperativ, ca pe un angajament. Însă raţiunea puterii prezidenţiale anume şi constă în a fi un garant al realizării spiritului şi literei promisiunilor făcute poporului. S-ar putea, însă, să aibă dreptate cei cărora le trezeşte anumite suspiciuni politizarea excesivă a funcţiei de şef al statului, apartenenţa Preşedintelui la un partid politic concret şi care consideră că anume aceasta îl împiedică pe Preşedinte să poarte răspundere în faţa întregii societăţi. Este o teză discutabilă, deoarece nici partidele politice, în ultima instanţă, nu luptă pentru propriile interese, ci pentru cele publice. Eu, însă, sînt gata să discut această problemă, pentru ca, împreună cu Dumneavoastră, să operăm modificările necesare în legislaţie, conform cărora funcţia de Preşedinte va fi incompatibilă cu apartenenţa la un partid sau altul. Sînt convins că voi fi înţeles corect şi de către tovarăşii mei de partid şi că, oricît de discutabil ar fi acest mod de abordare a problemei, cîştigurile vor fi mai mari decît pierderile. Nici un cetăţean al ţării noastre nu trebuie să aibă impedimente de ordin politic sau moral pentru ca în ziua inaugurării să-şi poată spune: “Acesta este Preşedintele meu! Acesta este Preşedintele ţării mele!”

Astăzi, hotărîrea definitivă cu privire la realizarea sau nerealizarea tuturor acţiunilor pe care consider că trebuie să le întreprindem în numele Patriei noastre — Republica Moldova urmează s-o luaţi Dumneavoastră, stimaţi deputaţi!

Vă mulţumesc pentru atenţie.

 

© 2001–2018 Asociaţia pentru Democraţie Participativă “ADEPT”
Tel./Fax: (373 22) 21-29-92, e-mail:
Reproducerea materialelor se permite doar cu menţionarea sursei

Facebook | Twitter | RSS

Creat de NeoNet