Stimaţi Deputaţi,
Stimaţi Reprezentanţi ai Corpului Diplomatic şi ai Presei,

Permiteţi-mi să aduc mulţumiri pentru onoarea de a fi ales în funcţia de Preşedinte al Parlamentului Republicii Moldova. Înţeleg că, aflîndu-mă în acest post, eu sînt dator ca, în executarea înaltelor obligaţii ce îmi revin, să fac totul pentru ca activitatea întregului nostru for legislativ să fie una intensă, promptă, coerentă, pentru ca fiecare deputat din Parlamentul nou-ales să simtă că este auzit şi solicitat.

Stimaţi Deputaţi,

Astăzi, marcăm începutul unui nou ciclu de patru ani de activitate legislativă. Întreaga societate moldovenească, fără excepţie, îşi pune unele şi aceleaşi întrebări: Cît de viabil va fi acest Parlament? Vor fi oare deputaţii din fracţiunile parlamentare în stare să se debaraseze de sindromul aprofundării recentei crize politice? Vor găsi în sine forţe pentru a începe activitatea legislativă de rutină, în numele intereselor alegătorilor lor?

Cu toate acestea, am convingerea că noi toţi vom fi la înălţimea încrederii pe care ne-a acordat-o societatea la 5 aprilie, încredere datorită căreia am obţinut mandatul de ales al poporului. De aceea, chiar dacă, din punct de vedere ideologic şi valoric, contradicţiile dintre deputaţii prezenţi în această sală ar fi de neînvins, eu sînt convins ca noi conştientizăm faptul că avem o misiune comună unică — cea de a rămîne devotaţi electoratului nostru, de a lupta pentru interesele lui. Anume pe această bază este necesară şi realmente posibilă conjugarea eforturilor tuturor deputaţilor, indiferent de apartenenţa de partid şi de calitatea de membru al unei sau altei fracţiuni. Consider că misiunea mea principală în calitate de Preşedinte al Parlamentului este asigurarea unei asemenea conjugări.

Angajamentele preelectorale ale celor patru formaţiuni politice, care au acces în Parlament, trebuie să ne servească drept un fel de “foaie de parcurs” pe această cale. În linii mari, ele se aseamănă. Şi anume pentru această asemănare au votat alegătorii — pentru muncă, salarii şi pensii decente, pentru posibilitatea de a-şi creşte cu succes copiii şi de a-i proteja pe oamenii de vîrsta a treia, pentru posibilitatea de a beneficia în deplină măsură de drepturile lor civile, de a trăi într-o ţară modernă, dezvoltată din punct de vedere economic, într-o ţară unită şi independentă, care dispune de principalele libertăţi europene. De aceea, trasînd programul de activitate a Parlamentului pentru următorii patru ani, propun ca la baza acestuia să fie puse anume aceste obiective unificatoare, care să consolideze atît societatea noastră, cît şi Legislativul.

Ce este primordial în acest sens?

In primul rînd, se are în vedere activitatea legislativă. Priorităţile ei sînt dictate de sarcinile la zi şi de provocările timpului. Acum, de exemplu, nu mai este suficient să continuăm pur şi simplu acele tendinţe pozitive atestate în trecutul apropiat. Ţinînd seama de toate problemele complicate pe care le generează criza financiară globală, noi trebuie să acordăm atenţie maximă garanţiilor şi condiţiilor legislative pentru sporirea eficienţei, stabilităţii şi competitivităţii economiei noastre, a vitalităţii ei ca parte componentă armonioasă a sistemului economic european — pe de o parte, şi a spaţiului economic comun al CSI — pe de altă parte. Şi sub acest aspect societatea aşteaptă decizii precise, corecte şi cumpătate, care să contribuie la neutralizarea efectelor negative ale crizei globale asupra sistemului social din Moldova.

În al doilea rînd. În condiţiile unei conjuncturi economice extrem de complicate, urmează să activizăm procesul de edificare a statului social. Bineînţeles că acum nu este timpul cel mai potrivit pentru a anunţa asemenea obiective. Dar, oricît de grele ar fi condiţiile pentru asigurarea economică a acestui curs, noi toţi trebuie să ţinem minte că în afară de resursele sale sociale Republica Moldova nu are alte avantaje vizibile şi semnificative. De aceea, chiar şi în condiţii de depresiune, este important să continuăm şi să intensificăm activitatea legislativă în vederea accentuării continue a orientării sociale a bugetelor de stat anuale şi a planurilor de dezvoltare regională, a elaborării şi realizării unor programe sociale de importanţă majoră, precum şi a acordării de sprijin sistemic şi eficient categoriilor defavorizate ale populaţiei. Fără această politică, noi nu vom putea depăşi tendinţele negative existente.

În al treilea rînd. Recenta criză politică din ţară a convins întreaga societate moldovenească că divizarea, escaladarea criticii reciproce este o cale ce duce în impas, o cale spre pierderea suveranităţii, o cale spre catastrofă. Pe de altă parte, în virtutea unor cauze istorice, geopolitice şi de altă natură, societatea moldovenească a fost şi rămîne diferită, nedorind să fie previzibilă şi omogenă. Unicul remediu terapeutic capabil să canalizeze această diversitate pe un făgaş constructiv este perfecţionarea şi fortificarea continuă a sistemului nostru democratic, axat pe ţelul nobil de consolidare a suveranităţii şi statalităţii Republicii Moldova. În acest sens, priorităţile majore vor fi sporirea consecventă a rolului societăţii civile în formarea şi perfecţionarea cadrului juridic, asigurarea legislativă a respectării stricte a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, garantarea prin lege a independenţei şi transparenţei sistemului judecătoresc, a libertăţii reale a mijloacelor de informare în masă.

Dar, poate că principalul instrument de transformare a vieţii politice polarizate într-o atmosferă creativă de colaborare a tuturor forţelor intelectuale şi politice din ţară ar fi intensificarea cursului spre integrarea europeană. În acest context aş vrea să subliniez încă o dată un aspect principial. Atîta timp cît întreaga clasă politică din Moldova va percepe integrarea europeană drept opţiune geopolitică, noi vom continua să batem pasul pe loc, pierzînd prietenii din Est şi dezorientînd propriii cetăţeni. Integrarea europeană nu este o cale spre Occident, aceasta este o cale în ascensiune, spre culmile acelor standarde democratice, sociale şi economice, care aduc ţara la o nouă înălţime a libertăţilor democratice generale şi sociale. Şi noi nu vom putea urca pe această pantă abruptă dacă nu vom soluţiona principala noastră problemă de politică internă — unificarea Moldovei. De aceea, reglementarea echitabilă a problemei transnistrene este principalul nostru examen pe care îl vom susţine şi la capacitatea de a soluţiona problemele de integrare europeană, nu mai puţin complexe. Putem noi oare să trasăm obiectivul unirii Moldovei cu Europa fără a uni societatea noastră, fără a demonstra întregii lumi că Moldova este capabilă să fie o societate integră, un stat integru?

Cea de a patra direcţie majoră a activităţii Parlamentului o constituie controlul asupra respectării legislaţiei în vigoare. Anume aplicarea legislaţiei este călcîiul lui Ahile al democraţiei moldoveneşti. Trebuie să recunoaşteţi că cele mai bune legi, cele bine gîndite şi profesionist elaborate nu fac nici două parale, dacă ele nu sînt executate. Însă la noi acest fenomen se întîlneşte la tot pasul. Anume această situaţie trezeşte în permanenţă îngrijorarea alegătorilor noştri, provoacă critica justă din partea partenerilor noştri politici de peste hotare.

Cred că problema constă în faptul că, deşi Parlamentul este abilitat să exercite funcţia de control asupra executării legislaţiei, mecanismul exercitării reale a acestui control nu este bine pus la punct. Îndeosebi, dacă se au în vedere obligaţiile concrete, drepturile şi responsabilitatea legislatorului — atît la nivelul comisiilor parlamentare permanente, cît şi la nivelul deputaţilor de rînd. Consider că a sosit momentul să schimbăm această situaţie, să instituim un control regulat şi, principalul, un control efectiv al structurilor parlamentare asupra respectării legislaţiei în vigoare de către organele puterii executive de toate nivelurile.

Sub acest aspect, este necesară, fără îndoială, şi o reacţie a societăţii. Doar în procesul de aplicare nemijlocită, doar în practică se scoate în evidenţă adevărata calitate a actelor noastre legislative. Mai concret, calitatea lor se constată după aprecierile date de oamenii care au simţit pe propria piele efectele vreunei legi.

De aici rezultă cea de-a cincea direcţie majoră a activităţii noastre parlamentare — legătura strînsă cu alegătorii, care, bineînţeles, nu constă numai în a verifica împreună cu ei calitatea activităţii noastre legislative. Mult mai important este altceva — îndeplinirea angajamentelor pe care noi ni le-am asumat înainte de alegeri. Exprimîndu-ne la figurat, aceasta este plata pentru mandatul de încredere pe care poporul ni l-a înmînat. Echipa politică pe care am onoarea să o reprezint şi-a creat deja un mecanism de reacţie informală din partea alegătorilor: întîlnirile care au loc pretutindeni, nu din cînd în cînd, ci în regim permanent, cu dări de seamă serioase şi responsabile ale deputaţilor privind executarea programului nostru preelectoral, realizarea însărcinărilor şi propunerilor cetăţenilor. Un asemenea mod de abordare aşteaptă cu certitudine alegătorii şi de la alte formaţiuni parlamentare, indiferent de coloratura stindardelor lor politice.

Stimaţi Deputaţi,

Toţi alegătorii speră mult că organul nostru legislativ va desfăşura o activitate bine organizată şi constructivă. Doresc sincer ca această speranţă să se realizeze. Şi ea se va realiza numaidecît dacă majoritatea parlamentară şi opoziţia parlamentară se vor asculta şi se vor auzi reciproc. A venit timpul să demontăm baricadele politice de pînă la alegeri, a venit timpul să construim poduri politice. Am convingerea că doar asemenea poduri pot fi poduri spre viitor. Spre viitorul unei Moldove europene prospere.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Sursa: www.pcrm.md

 

© 2001–2018 Asociaţia pentru Democraţie Participativă “ADEPT”
Tel./Fax: (373 22) 21-29-92, e-mail:
Reproducerea materialelor se permite doar cu menţionarea sursei

Facebook | Twitter | RSS

Creat de NeoNet