Prezidenţiale 2020 | ADEPT | Chişinău 2018 | Găgăuzia 2016 | Prezidenţiale 2016 | Locale 2015 | alegeri.md | avere.md
Un an în urmă, pe data de 7 aprilie 2009 Republica Moldova a îndurat una din cele mai dramatice pagini din istoria sa contemporană. Evenimentele din acea zi sînt cunoscute întregii societăţi moldoveneşti. Înfrîngerea în alegeri democratice a împins liderii politicii ai Partidelor Liberal Democrat şi Liberal spre o aventură criminală, pe calea loviturii de stat. Înaintînd învinuri nefondate în adresa guvernării privind falsificarea alegerilor, ei şi-au scos susţinătorii în Piaţa Marii Adunări Naţionale, consfinţind de fapt acel dezmăţ al violenţei, devastărilor şi vandalizărilor ce au avut loc pe parcursul întregii zile de 7 aprilie. Incendierea şi devastarea clădirilor Parlamentului şi a administraţiei Preşedintelui, arborarea drapelelor României, blocarea violentă a deputaţilor în Parlament, atacul organizat asupra reprezentanţilor organelor de menţinere a ordinii publice — toate acestea sînt crime, martorii cărora este întreaga societate moldovenească.
În acelaşi timp, întreaga societate moldovenească a fost martor a calmului şi reţinerii din partea autorităţilor, care au făcut tot posibilul pentru a preîntîmpina evoluţia provocării criminale, a opoziţiei de atunci, în confruntare naţională cu un sfîrşit imprevizibil. Deşi au fost multiple jertfe în rîndurile poliţiştilor, în virtutea indignării din partea opiniei publice, guvernarea de atunci nu doar că nu a aplicat forţa, dar a întreprins unii paşi îndreptaţi spre atingerea înţelegerii publice, întoarcerea ţării în albia dezvoltării democratice stabile. Dar, după cum se cunoaşte, compromisul propus a fost refuzat de către opoziţie. Mai mult ca atît, liderii ei au încercat să învinuiască guvernarea de organizarea evenimentelor din 7 aprilie. Astăzi este evident, că această logică diabolică, bazată pe laşitate, cruzime şi iresponsabilitate, a fost doar un prolog în acea politică cu care se va confrunta de curînd întregul popor al Republicii Moldova.
A trecut un an. În rezultatul alegerilor din 29 iulie 2009 opoziţia a devenit guvernare, iar organizatorii pogromurilor din 7 aprilie conduc ţara. În intervalul de timp ce s-a scurs ei nu doar că nu au prezentat nici un argument privind necorectitudinea alegerilor, dar au ridicat tragedia naţională din 7 aprilie la nivel de sărbătoare, au ridicat pogromul pînă la piedestalul revoluţiei. Măştile au fost aruncate. Lovitura de stat continuă. Toţi văd ce anume agită actualul regim în evenimentele din 7 aprilie, ce anume îi inspiră şi cine anume le provoacă furia. Pe de o parte, noi vedem intoleranţă şi represalii faţă de cei care au apărat democraţia şi ordinea constituţională, iar pe de altă parte, eroizarea celor care au devastat Parlamentul, care au comis acte de violenţă în centrul capitalei moldoveneşti. În acest fel, pierzînd vigilenţa şi crezînd în propria atotputernicie, liderii actualului regim şi-au recunoscut complicitatea în organizarea acelor evenimente. Însăşi istoria a finalizat investigarea dosarului 7 aprilie. Societatea vede adevăraţii organizatori ai pogromurilor, iar lipsa regretelor din partea lor îi lipseşte pentru totdeauna în faţa legii de circumstanţele atenuante.
În condiţiile create, Partidul Comuniştilor consideră că doar eşecul partidului devastatorilor la alegerile anticipate va putea întoarce ţara în albia dezvoltării civilizate democratice, doar voinţa politică a majorităţii societăţii moldoveneşti este capabilă să oprească vandalii, care au preluat cîrma statalităţii noastre. Actualul regim a făcut totul pentru a se lipsi de susţinători în persoana tuturor celora care le este scumpă democraţia, Constituţia şi statalitatea moldovenească. Timpul devastatorilor este pe sfîrşite. Vine timpul unificării hotărîtoare a toturor cetăţenilor ţării — în numele libertăţii, viitorului european, dreptăţii.
Sursa: www.pcrm.md