Prezidenţiale 2020 | ADEPT | Chişinău 2018 | Găgăuzia 2016 | Prezidenţiale 2016 | Locale 2015 | alegeri.md | avere.md
Alocuţiunea Preşedintelui PCRM, Vladimir Voronin în cadrul mesei rotunde “Marea victorie în structura valorilor statale ale Republicii Moldova”
|
|
Stimaţi domni!
Cunoaşteţi că eu fac parte din acea categorie de politicieni pentru care ziua de 9 mai 1945 reprezintă o indiscutabilă şi evidentă valoare. Fără nici un fel de, pe de o parte, pe de altă parte. Dar aş dori să evidenţiez de la bun început următorul moment: eu nu vorbesc despre acele valori care în virtutea unei anumite ştafete istorice ne-au fost transmise din timpurile guvernării sovietice. Eu vorbesc în acest caz despre faptul că importanţa acestui eveniment istoric în sine, indiscutabil este caracterul de valoare care a stat la baza formării statului Republica Moldova. Da, anume acel eveniment, care s-ar presupune că divizează societatea moldovenească, care trezeşte complexe discuţii istorice, anume acest eveniment, după părerea mea este factorul consolidării ţării.
De la bun început aş dori să menţionez că principala divizare ideologică în Moldova nu trece pe linia aprecierii perioadei sovietice. Este o abordarea prea primitivă. Principala divizare a valorilor în ţara noastră trece pe alte hotare. Pe de o parte, noi vedem aprecierea istoriei noastre moldoveneşti ca fiind una provincială, plictisitoare, secundare, iar însăşi poporul, ca fiind unul neajutorat şi pasiv. Şi aici apare propria logică: acest popor parcă nu are nici un fel de istorie proprie, statalitatea lui din trecut este una îndoielnică, realizările lui spirituale nu reprezintă un interes. Doar anume conform acestei logici nu a existat acest popor. Şi pentru adepţii acestui punct de vedere, din păcate nu există nu doar 9 mai 1945, nu doar cea de-a 65 Victorie, pentru ei nu există nici cei 650 de ani a Moldovei. Atrageţi atenţia, anul 2009 a fost nu doar anul plecării PCRM de la guvernare. 2009 a fost anul în care noua guvernare a anulat toate acţiunile planificate pentru serbarea jubileului statalităţii noastre multiseculare. Şi aceasta nici măcar nu a dat naştere la nici un fel discomfort printre noii guvernanţi. Ce să mai vorbim despre 9 mai 1945?
Acestei poziţii i se contrapun alte valori. Acestea se bazează pe faptul că poporul moldovenesc în virtutea diferitor încercări, dispune de o soartă istorică unicală. Şi aceasta se exprima şi prin istoria multiseculară a statalităţii, culturii noastre şi prin formarea unui spirit al toleranţei în Moldova, capacitatea de a se opune celor mai diferite încercări. Eu înţeleg că asemenea Moldovă şi asemenea popor moldovenesc nu se înscriu în schemele celora cărora le este ruşine de însăşi numele ţării noastre. Şi orice reamintire despre veritabila Moldovă — fie clopotele mănăstirii Căpriana, memorialele edificate “Şerpeni” şi “Eternitate” sau miile de monumente modeste ridicate în cinstea eroilor moldoveni din timpul Marelui Război pentru Apărarea Patriei — înfurie susţinătorii acestor viziuni. Dar fiţi de acord, în baza unei asemenea ideologii defetiste este imposibil de a te mişca înainte, imposibil de a uni oamenii, imposibil de a construi viitorul. Dar anume ei astăzi guvernează ţara. Oamenii care nu au încredere în propriul popor, nu au încredere în cele mai bune calităţi ale acestuia, în eroii săi.
Sînt profund indignat de faptul că toată această zarvă a regimului de guvernămînt privind participarea sau neparticiparea Moldovei la parada de 9 mai, s-a redus la relaţiile moldo-ruse. Ghimpu a hotărît să nu meargă, iar restul îl conving ca chipurile ar trebui să meargă, caci în caz contrar preţul la gaz va fi majorat. O mai mare nelegiuire este greu de imaginat. Ruşinea acestei istorii constă anume în faptul că prin această zarvă ei au adus o profundă înjosire în primul rînd, poporului Moldovei. Ei au şi introdus poporul în lista celor învinşi în acel război şi în mod neruşinos au şters una din cele mai glorioase pagini din biografia sa. Pagini, pe care sînt înscrise numele a mii de moldoveni, care şi-au dat viaţa pentru libertate, care împreună cu zeci de popoare s-au jertfit în numele libertăţii. Ei ne-au şters din acea familie europeană care pe parcursul a 65 de ani se mîndreşte cu capacităţile sale de a învinge răul, de a învinge nazismul. Din acea familie, care pentru zeci de ani au făcut din moldoveni, ruşi, ucraineni, beloruşi, armeni, cazahi — nu doar fraţi de arme, dar şi de Victorie comună.
Atunci cînd în 2001 am început să colectăm fonduri pentru reparaţia mănăstirii Căpriana cînd, aflîndu-ne în situaţie financiară dificilă, am început să construim memorialul de la Şerpeni, noi ştiam — aceasta este important, în primul rînd, pentru moldoveni. Este necesar anume în astfel de perioade dificile. Noi ştiam că fără a recupera datoriile faţă de trecut, fără a ne demonstra clar nouă înşine că sîntem un popor recunoscător şi sincer, nu puteam merge înainte, spre viitor, spre viitorul european. Este complicat să obţii victorii fără a deţine simboluri veritabile ale victoriei, fără a avea exemple că sîntem capabili cu adevărat să fim mai presus de orice circumstanţe.
Astăzi, în ajunul Marii Victorii, aş vrea să subliniez că măreţia incontestabilă a acestei Sărbători şi a acestei date trebuie să unifice, să consolideze întreaga societate, să o impună să respire adînc, să creadă în forţele proprii. Iar cei care se consideră învinşii acestui război, trebuie să depună steagurile şi să părăsească scena istoriei şi să nu mai dea de ruşine ţara noastră.
Mulţumesc pentru atenţie.
Sursa: www.pcrm.md
