Stimaţi membri ai Academiei de Ştiinţe şi colaboratori ai instituţiilor ştiinţifice,

Pe parcursul ultimilor ani de cîteva ori mi-am amînat întîlnirea cu dumneavoastră. Decizia privind această întîlnire, deşi ea are loc în ajunul alegerilor locale, o să mă strădui să nu fac agitaţie. Nu ştiu dacă sînt astăzi un oaspete dorit sau nu, dar cu cîţiva ani în urmă mi-aţi conferit titlul de Doctor Honoris Causa, iar în 2006 Institutul Comunităţii Europene, mi-a înmînat medalia “de aur” pentru contribuţia personală în promovaera reformelor în ştiinţă. Atunci, ca şi acum, aceste distincţii le percep ca o apreciere a activităţii tuturor celor care împreună cu mine, cu adevărat au tins să producă schimbări principiale a locului pe care îl ocupă ştiinţa în societatea moldovenească. Într-o măsură oarecare, aceste distincţii îmi permit să sper la o discuţie cu dumneavoastră ca cu colegi.

Aşa dar, în 2004 împreună cu dumneavoastră am elaborat şi adoptat Codul cu privire la Inovaţii şi Ştiinţă. Impactul enorm pozitiv, organizatoric, ştiinţific, financiar al adoptării acestei legi îl cunoaştem cu toţii foarte bine. Nu aş vrea să aduc aici careva cifre, dar dacă la cineva vor apărea întrebări, atunci dl Gheorghe Duca posedă toată informaţia factologică. În acest contecxt aşi dori să menţionez că odată cu adoptarea şi implementarea Codului finanţarea ştiinţei moldoveneşti s-a majorat de 14 ori, s-a majorat considerabil numărul de referinţe la lucrările ştiinţifice ale savanţilor moldoveni şi au apărut zeci de reviste ştiinţifice noi. Este foarte important şi faptul că modelul relaţiilor dintre ştiinţă şi instituţiile guvernamentale, elaborat şi implementat în Moldova, a devenit un model recunoscut pe plan internaţional, pe care UNESCO îl recomandă spre studiere şi implementare în calitate de experienţă unicală.

Dar nu vreau să îmi amintesc despre realizările noastre din trecut, în primul rînd, deoarece ele s-au dovedit a fi prea uşor reversibile. Odată cu plecarea comuniştilor de la guvernare, ne-am pomenit cu toţii într-o situaţie cînd nici ştiinţa, nici Academia de Ştiinţă din nou nu mai sînt utile nimănui. Eu înţeleg de ce Corina Fusu şi alţii, nu ar avea nevoie de Academia de Ştiinţe, pentru că Academia ei se află la Bucureşti. Dar sincer vorbind, nici de cum nu pot înţelege poziţia Dumneavoasreă, a savanţilor şi colaboratorilor Academiei de Ştiinţe. Noi am format un mecanism unical de autogestiune a ştiinţei moldoveneşti — Asambleea. Însăşi Academia de Ştiinţe reprezintă un institut al societăţii civile, iar societatea moldovenească a contat foarte mult pe faptul că Academia de Ştiinţe va deveni un bastion al rezistenţei împotriva obscurantismului, care a năvălit peste pămîntul moldovenesc încă în anii 90. Toţi au crezut că anume aici, unde după cum se consideră, este concentrat intelectul şi conştiinţa civică a naţiunii, se va da dovadă de bărbăţie adevărată şi gîndire independentă. Dar, din păcate, Academia de Ştiinţe a fost prima care a cedat în faţa duşmanilor deschişi ai ştiinţei, Academiei de Ştiinţe şi a întregii ţări. Stimaţi, Academicieni, vi se promite lichidarea totală, sînteţi lipsiţi de finanţare, iar voi din ce în ce mai entusiasmat susţineţi acest agresiv regim, puneţi semnătura sub documentele de ponegrire a aşa-numitului regim de ocupaţie sovietică, cereţi interzicerea Partidului Comuniştilor.

Noi, comuniştii nu avem nevoie de susţinerea dumneavoastră. Noi şi fără de ea ne isprăvim bine. Toţi au vrut să vadă cum voi apăraţi în primul rînd ştiinţa, casa dumneavoastră, libertatea dumneavoastră intelectuală de atacurile incărturarilor şi bădăranilor. Dar nimeni nu a văzut şi nu vede acest lucru. Societatea vede doar linguşire şi dorinţa de a obţine neapărat indulgenţă din partea regimului prin lansarea de declaraţii anticomuniste zgomotoase.

Este incredibil, dar aceasta se întîmplă anume aici, în Academia de Ştiinţe. Este foarte rău că anume în Academia de Ştiinţe se formează un focar al pasivităţii intelectuale, al smereniei sufleteşti şi îngenuncherii, că anume aici se creează o atmosferă de spiritualitate secundară şi o lipsă vădită de originalitate. Nu ştiu din ce motiv, dar anume în mediul savanţilor este primit să te mîndreşti cu faptul că Moldova este “un al doilea stat românesc”. Al doilea! Anume aici, în Academie se încearcă a se uita de sensul adevărat al adresării poetice a lui Mateevici, exprimat în versurile imnului nostru. Fără nici un pic de românofobie, vreau să vă întreb de unde a apărut noţiunea falsă de “limba noastră cea română”? De ce toată energia dumneavoastră este îndreptată spre oprimarea în sufletele şi inimile poporului nostru a aspiraţiilor lui spre originalitate, a orientării spre o inovare culturală. De ce această aspiraţie trebuie să fie neapărat tixită în şabloanele bucureştene, care au apărut cu 400 de ani mai tîrziu decît noţiunile de limba moldovenească şi popor moldovenesc. De unde vine această dorinţă de a transforma în provinciale tot ce a permis poporului nostru să aducă o contribuţie enormă la istoria comună europeană. În nici unul din manualele de istorie moldoveneşti nu poţi găsi informaţii despre faptul că prima carte în slavonă a fost tipărită în Moldova în 1508. Oare aceasta nu ar reprezenta un motiv pentru mîndrie? Desigur că da. Prima universitate de tip european în Europa de Est a fost fondată de pămînteanul nostru Petru Movilă. Oare ne mîndrim noi cu acest fapt? Da. Se mîndresc cu aceasta în Academia de Ştiinţe? Tăcere. Eu nu mai vorbesc de Cantemir, despre care şi-au amintit la noi doar atîta timp cît comuniştii au fost la putere, de parcă Cantemir ar fi fost membru al PCRM, dar nu un gospodar al Moldovei, membru al Academiei de Ştiinţe din Berlin şi un bun prieten al lui Petru I. Atîta timp, stimaţi colegi, cît ne vom gîndi că cuvîntul inovare, originalitate şi independenţa de gîndire poate fi aplicat doar în fizică, atîta timp nu vom avea o ştiinţă şi Academie de Ştiinţe veritabile. Atîta timp, cît însăşi ştiinţa şi savanţii nu îşi vor apăra cu bărbăţie idealurile patriotice şi ştiinţifice, atîta timp acordarea asistenţei pentru şiinţă de către politicieni, este un lucru inutil.

Repet, că astăzi Academia de Ştiinţe se află în pragul lichidării şi dispariţiei. Din nou, în pragul lichidării se află şi ştiinţa moldovenească. Doar idioţii în astfel de situaţie ar putea să spună: ei şi ce, vom trăi şi fără ştiinţă. Este cunoscut faptul că ştiinţa, nivelul ei de dezvoltare, determină nivelul de educare a ţării, standardul intelectual al naţiunii şi respectiv, calitatea posibilei dezvoltări soial-economice pe viitor. Partidul nostru şi fracţiunea din parlament vor continua să lupte nu doar pentru păstrarea unui status-quo al Academiei de Ştiinţe. Noi vom lupta şi pentru sporirea considerabilă a rolului cunoştinţei ştiiţifice veritabile în societatea noastră, pentru transfertul de tehnologii, pentru un climat inovaţional nou. Dar, stimaţi prieteni savanţi, în această luptă noi nu intenţionăm să confundăm interesele ştiinţei cu interesele şefilor din domeniul ştiinţific, interesele ştiinţei şi interesele rectorilor care poartă fulare de partid. Cine dintre dumneavoastră este gata să intre în această luptă împreuna cu noi, implicaţi-vă. Sînteţi oameni deştepţi şi ştiţi cum să o faceţi. Iar cei care intenţionează şi în continuare să transforme această clădire într-un oficiu al trădării naţionale şi al trădării viitorului ţării trebuie, desigur să continuie să susţină şi să se închine în faţa actualului regim anticonstituţional şi antistatal.

Sursa: www.pcrm.md

 

© 2001–2018 Asociaţia pentru Democraţie Participativă “ADEPT”
Tel./Fax: (373 22) 21-29-92, e-mail:
Reproducerea materialelor se permite doar cu menţionarea sursei

Facebook | Twitter | RSS

Creat de NeoNet