Prin prezenta, din numele Partidului Comuniştilor din Republica Moldova venim să întemeiem şi să argumentăm juridic poziţia PCRM referitor la situaţia creată după desfăşurarea turului doi al alegerilor pentru funcţia de primar general al mun. Chişinău.

Pentru prima dată în istoria Republicii Moldova, alegerile locale s-au desfăşurat cu atîtea grave încălcări de substanţă, adică nu numai încălcări ale legislaţiei electorale, ci şi cu violarea drepturilor fundamendale ale omului prevăzute în Legea Supremă — exercitarea votului în mod secret şi liber exprimat.

Pentru prima dată în istoria statului, cu încălcarea tuturor recomandărilor europene, legislaţia electorală a fost modificată în interes exclusiv politic după începerea propriu zisă a campaniei electorale. Mai grav decît atît, a fost modificarea absolut ilegală a procedurii de votare între turul I şi II de scrutin prin eliminarea draperiilor de la intrarea în cabina de vot, fapt ce a generat nedumerirea alegătorilor care s-au arătat nevoiţi să-şi exercite dreptul de vot sub o presiune şi inlfuenţă maximă fără respectarea principiului votului secret şi liber exprimat.

Pentru prima dată în istoria Republicii Moldova, organele electorale au demonstrat un dispreţ atît de vădit faţă de puterea judecătorească, refuzînd să execute decizia irevocabilă a Curţii Supreme de Justiţie care a anulat decizia CEC de eliminare a draperiilor ca fiind ilegală.

Pentru prima dată în istoria Republicii Moldova, lupta pentru menţinerea cu orice preţ la putere a ajuns la aşa un nivel, încît se încearcă de a îngenunchea întregul sistem judecătoresc prin nişte medote criminale şi banditeşti, cu presiuni şi chiar ameninţări de răfuială fizică nu numai faţă de judecători, ci chiar faţă de membrii familiilor.

Stimaţi guvernanţi, felicitări! La acest capitol puteţi să vă mîndriţi că va-ţi alăturat metodelor inchiyiţiilor medievale.

PCRM a contestat alegerile primarului din mun. Chişinău şi pe lîngă argumentul de bază cu privire la violarea sceretului votului a depus şi peste 1500 de file de contestaţii, plîngeri ale observatorilor şi alegătorilor, precum şi alte porbe. Cu părere de rău, instanţa de fond nu s-a încumetat să dea citirii măcar unei plîngeri, în spatele căreia stă soarta cel puţin a unui alegător minţit, a unui cetăţean, drepturile căruia au fost călcate în picioare de actuala guvernare.

Totodată, PCRM salută verticalitatea şi imparţialitatea judecătorilor de la Curtea de Apel Bender, care au dat dovadă de profesionalism şi au apreciat corect temeiurile de fapt şi de drept ale cerinţelor noastre şi au adoptat o decizie legală şi cu adevărat motivată din toate punctele de vedere, o decizie definitvă şi irevocabilă care poate deveni istorică şi un precedent pentru întregul sistem judecătoresc din ţară.

Anularea turului doi al alegerilor pentru funcţia de primar al or. Căuşeni a demonstrat faptul că respectarea dreptului la un vot secret şi liber exprimat nu este doar un principiu scris pe hîrtie, ci stare de fapt care nu poate fi ignorată.

În acest context, instanţele judecătoreşti din Republica Moldova, care nu ar fi acestea nu au o altă cale decît să anuleze turul doi pentru alegerile primarului mun. Chişinău dat fiind că dosarele sînt analogice şi identice.

Ignorarea precedentului judecătoresc de la Căuşeni va duce la violarea Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, Convenţiei Europene pentru apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, Convenţiei privind standardele alegerilor democratice, drepturilor şi libertăţilor electorale în statele membre ale Comunităţii Statelor Independente, Liniilor Directoare privind alegerile din Codul bunelor practici în materia electorală, adoptate de către Comisia de la Veneţia, art. 38 şi 54 din Constituţia Republicii Moldova, Codul electoral etc.

Aplicarea neuniformă a practicii judiciare va intra în contradicţie nu numai cu normele menţionate mai sus, dar şi cu întreaga jurisprudenţă a CEDO, în special cauzele: Beian vs România, Păduraru vs România, Zielinski şi Pradal & Gonzalez şi alţii vs Franţa, Sovtransavto Holding vs Ucraina, Schwarzkopf şi Taussik vs Republica Cehă, Tudor Tudor vs România, Broniowski vs Polonia, Sovtransavto Holding vs Ucraina, Christine Goodwin vs Regatul Unit, Vilho Eskelinen şi altii vs Finlanda, Mamatkulov şi Askarov vs Turcia, ş.a.

Repere asupra principiului votului secret prin prisma normelor intenaţionale şi constatările Curţii de Apel Bender referitor la cazul Căuşeni.

Declaraţia Universală a drepturilor omului adoptată şi proclamată de Adunarea Generală a O.N.U. prin Rezoluţia 217 A (III) din 10 decembrie 1948, recunoaşte rolul unor alegeri deschise şi transparente în asigurarea dreptului fundamental al omului de a participa la guvernare. Art. 21 al acestui act internaţional statuează că voinţa poporului trebuie să fie exprimată prin alegeri oneste, urmînd o procedură echivalentă care să asigure libertatea votului.

Organizarea unor alegeri democratice este garantată şi de art. 3 al Primului Protocol adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale. Conform art. 18 al. al. (3) şi (4) Cod electoral, hotărîrile Comisiei Electorale Centrale, adoptate în limitele competenţei acesteia, sînt acte administrative cu caracter individual sau normativ, executorii pentru organele electorale inferioare, pentru autorităţile publice, întreprinderi, instituţii şi organizaţii, pentru persoanele cu funcţii de răspundere, partide, alte organizaţii social-politice şi organele acestora, precum şi pentru toţi cetăţenii.

Curtea Supremă de Justiţie a menţionat că Hotărîrea Comisiei Electorale Centrale nr. 294 din 14 iunie 2011 este un act care conţine nişte reglementări, adresate birourilor electorale ale secţiilor de votare privind organizarea procesului de votare pentru turul doi de scrutin şi votării repetate din 19 iunie 2011. Comisia Electorală Centrală a indicat cum să procedeze birourile electorale în vederea realizării dreptului la vot a alegătorilor. Astfel, reglementările invocate în hotărîre de către Comisia Electorală Centrală urmează a fi guvernate de prevederile legale în domeniul respectiv, şi nicidecum nu pot conţine nişte reglementări mai restrînse faţă de drepturile alegătorilor prevăzute de lege, reieşind din considerentele ce succed.

Conform prevederilor art. 38 al Constituţiei Republicii Moldova, este garantat dreptul la vot a cetăţenilor prin sufragiu universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, iar art. 6 Cod electoral prevede expres că votarea la alegeri este secretă, excluzîndu-se astfel posibilitatea influenţării voinţei alegătorului. Art. 52 Cod electoral este întitulat “Organizarea votării”, adică se referă la acele acţiuni ce urmează a fi exercitate de organele abilitate cu dreptul de a organiza şi efectua procedura votării alegătorilor, în scopul asigurării realizării drepturilor alegătorilor la vot, respectiv şi prin sufragiu secret. Potrivit art. 52 al. (1) Cod electoral, votarea se efectuează în localuri special amenajate cu mese la care se eliberează buletinele de vot, cu cabine sau camere pentru vot secret şi cu urne de vot. Urnele se instalează în aşa fel încît alegătorul, pentru a se apropia de ele, să traverseze neapărat cabina sau camera pentru vot secret. Această normă juridică conţine dispoziţii instituite de legiuitor ce ţin de procedura votării cu cabine sau camere pentru vot secret.

Astfel, art. 5 întitulat “Votarea secretă” din Convenţia privind standardele alegerilor democratice, drepturilor şi libertăţilor electorale în statele membre ale Comunităţii Statelor Independente, semnată la Chişinău la 07 octombrie 2002, ratificată de Parlamentul Republicii Moldova prin Legea pentru ratificarea Convenţiei privind standardele alegerilor democratice, drepturilor şi libertăţilor electorale în statele membre ale Comunităţii Statelor Independente nr. 267-XV din 16 iunie 2004, statuează expres:

1. Respectarea principiului votului secret presupune excluderea influenţării voinţei alegătorilor, asigurarea condiţiilor legale pentru alegerile libere.
2. Dreptul cetăţeanului la votul secret nu poate fi limitat.
3. Alegerile au loc în baza procedurii votului secret.
4. Organele electorale asigură respectarea condiţiilor prevăzute de constituţie, lege şi alte acte juridice, care exclud posibilitatea exercitării controlului sau monitorizării procesului de completare a buletinului de vot de către alegător în încăperea pentru vot secret, comiterii acţiunilor, care încalcă secretul exprimării voinţei alegătorului.

Totodată, acest principiu este înserat şi în pct. 4 lit. a) din Linii Directoare privind alegerile din Codul bunelor practici în materia electorală, adoptate de către Comisia de la Veneţia în cadrul celei de-a 51-a sesiuni plenare (Veneţia, 5–6 iulie 2002), conform căruia regulile care vizează votul secret sînt că secretul votului nu este numai un drept dar şi o obligaţie, a cărei nerespectare trebuie să fie sancţionată prin anularea oricărui buletin de vot al cărui conţinut a fost divulgat. Prevederi analogice sunt stipulate şi în pct. 53 din “Raportul explicativ” din Codul bunelor practici în materie electorală, adoptat de Comisia de la Veneţia în cadrul celei de-a 52-a sesiuni plenare (Veneţia, 18–19 octombrie 2002) potrivit cărora secretul votului este un aspect al libertăţii de vot, care are drept scop protecţia alegătorilor împotriva oricărui fel de presiune cu care se pot confrunta în cazul în care alte persoane află despre candidaturile votate. Principiul confidenţialităţii trebuie aplicat la întreaga procedură şi în special la etapa votării. Secretul votului constituie nu numai un drept al alegătorului dar şi o obligaţie de a respecta dreptul celorlalţi. Votarea trebuie să fie individuală. Orice formă de control a unui alegător asupra votului altui alegător trebuie, de asemenea, interzisă. Violarea secretului votului trebuie sancţionată, la fel ca şi încălcarea altor aspecte ale libertăţii de a vota.

Conform art. 54 al. (2), al. (4) din Constituţia Republicii Moldova, exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrîngeri decît celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sînt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei. Restrîngerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.

Colegiul civil şi de contencios administrative al Curţii de Apel Bender a conchis că în condiţiile în care la data desfăşurării alegerilor locale pentru turul II la funcţia de primar al or. Căuşeni, Hotărîrea Comisiei Electorale Centrale nr. 294 din 14 iunie 2011, era deja anulată, Consiliul Electoral de Cicrumscripţie Raional nr. 10 Căuşeni a ignorat totalmente prevederile legale constituţionale, naţionale şi internaţionale enunţate mai sus. Instanţa de recurs a reţinut că organizarea turului II a alegerilor locale din 19.06.2011 pentru funcţia de primar al or. Căuşeni în condiţiile indicate în Hotărîrea Comisiei Electorale Centrale nr. 294 din 14 iunie 2011 nu are nici un suport legal, constituind o intimidare şi limitare a drepturilor alegătorilor faţă de reglementările exprese ce se conţin în legea organică şi anume a prevederilor unui vot secret. Prin aceasta nu s-a urmărit respectarea dreptului alegătorului, drept protejat constituţional şi internaţional, de a alege prin vot secret, scopul acesteia fiind ca alegătorii să voteze supravegheaţi de alte persoane, fiind frustaţi şi influenţaţi psihic.

Instanţa a considerat că prin organizarea turului II a alegerilor locale din 19.06.2011 pentru funcţia de primar al or. Căuşeni în condiţiile indicate în Hotărîrea Comisiei Electorale Centrale nr. 294 din 14 iunie 2011 s-a îngrădit dreptul alegătorilor la votul secret protejat constituţional de art. 38 al. (1) din Constituţia Republicii Moldova şi art. 21 a Declaraţiei Universale a drepturilor omului din 10 decembrie 1948 (la care a aderat Republica Moldova prin Hotărîrea Parlamentului nr. 217-XII din 28 iulie 1990), de art. 25 din Pactul internaţional din 16 decembrie 1996 cu privire la drepturile civile şi politice (ratificat prin Hotărîrea Parlamentului Republicii Moldova nr. 217-XII din 28 iulie 1990), art. 5 din Convenţia privind standardele alegerilor democratice, drepturilor şi libertăţilor electorale în statele membre ale Comunităţii Statelor Independente, art. art. 6, 52 Cod electoral, potrivit cărora orice cetăţean are dreptul şi posibilitatea, fără restricţii nerezonabile, de a alege şi a fi ales, în cadrul unor alegeri periodice, oneste, cu sufragiu universal şi egal şi cu scrutin secret, asigurînd exprimarea liberă a voinţei alegătorilor.

Luînd act de jurisprudenţa CEDO este necesar de remarcat cauza Mathineu-Mohin contra Belgiei, în care Curtea a explicat că prevederile art. 3 din Protocolul nr. 1 la Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale se referă la condiţiile care să asigure libera exprimare a opiniei poporului, la obligaţia pozitivă de a organiza alegeri democratice, în lipsa oricăror limitări care ar putea să ştirbească esenţa drepturilor în aşa măsură încît să le lipsească de eficacitate, fiind necesar ca ele să urmărească un scop legitim într-o manieră proporţională.

Instanţa de recurs a constatat că Consiliul Electoral de Cicrumscripţie Raional nr. 10 Căuşeni nu numai că a dispus schimbarea regulilor de votare în timpul petrecerii scrutinului, lucru care nu este admisibil într-o societate democratică, bazată pe drept, dar şi a dat suficient temei alegătorilor să perceapă justificat că cabinele de vot au devenit parţial transparente şi prin urmare să creadă că există posibilitatea reală de a fi monitorizat modul de alegere a candidaţilor din buletinul de vot.

În consecinţă Colegiul civil şi de contencios administrativ al Curţii de Apel Bender a concluzionat că Consiliul Electoral de Cicrumscripţie Raional nr. 10 Căuşeni a ştirbit esenţa drepturilor alegătorilor din or. Căuşeni la votul secret, a lipsit acest drept de eficacitate şi nu a urmărit un scop legitim într-o manieră proporţională pentru turul doi de scrutin şi votării repetate din 19 iunie 2011 din or. Căuşeni.

Importanţa precedentului de la Căuşeni pentru Chişinău şi necesitatea aplicării uniforme a practicii judiciare

Precedentul judiciar de la Căuşeni urmeză a fi aplicat uniform pe întreg teritoriul Republicii Moldova în caz contrar statul riscă a fi condamnat serios de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Justiţia trebuie să fie un factor esenţial de echilibru şi stabilitate socială în statul de drept, fiind necesară abordarea omogenă a cauzelor similare, cu consecinţa sporirii eficienţei actului de justiţie şi de asigurare a compatibilităţii practicii moldoveneşti cu practica Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Asigurarea caracterului unitar al practicii judecătoreşti, este impus şi de principiul constituţional al egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a justiţiei, or acest principiu ar fi grav afectat dacă în aplicarea legii în două cauze analogice, soluţiile instanţelor judecătoreşti ar fi diferite şi chiar contradictorii.

Astfel, potrivit art. 16 alin. (2) din Constituţia Republicii Moldova, toţi cetăţenii Republicii Moldova sînt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială, iar conform art. 22 alin. (1) din Codul de procedură civilă, justiţia în pricinile civile se înfăptuieşte pe principiul egalităţii tuturor persoanelor, independent de cetăţenie, rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere, origine socială, serviciu, domiciliu, loc de naştere, precum şi al egalităţii tuturor organizaţiilor, indiferent de tipul de proprietate şi forma de organizare juridică, subordonare, sediu şi de alte circumstanţe.

Practica neunitară, este sancţionată explicit prin dispozitivul deciziei pronunţate în cauza Beian vs România. Astfel, Curtea europeană a statuat că, divergenţele de jurisprudenţă s-au datorat instanţei supreme a României, iar faptul că aceste divergente existau chiar la nivelul acestei instanţe, este contrar principiului siguranţei raporturilor civile care reprezintă unul din elementele fundamentale ale statului de drept.

De asemenea, în cauza Păduraru vs România, Curtea europeană a statuat că divergenţele de jurisprudenţă constituie, prin natura lor, consecinţa inerentă oricărui sistem judiciar ce se sprijină pe un ansamblu de instanţe de fond cu autoritate asupra circumscripţiei lor teritoriale şi că rolul unei instanţe supreme este tocmai acela de a regla divergenţele de jurisprudenţă (Zielinski şi Pradal & Gonzalez şi alţii vs Franţa, nr. 24.846/94, § 59, CEDO 1999-VII). Totuşi, în speţă, trebuie menţionat că nici măcar Curtea Supremă de Justiţie nu avea o jurisprudenţă unitară asupra chestiunilor de drept aflate în discuţie. Curtea consideră că, în lipsa unui mecanism care să asigure coerenţa practicii instanţelor naţionale, asemenea divergenţe profunde de jurisprudenţă, ce persistă în timp sînt de natură să dea naştere unei incertitudini permanente (mutatis mutandis, Sovtransavto Holding vs Ucraina, § 97) şi să diminueze încrederea publicului în sistemul judiciar, care reprezintă una dintre componentele fundamentale ale statului de drept.

Jurisprudenţa divergentă, profundă şi persistentă în timp, cu consecinţa afectării principiului siguranţei juridice, definit ca unul dintre elementele fundamentale ale statului de drept, este sancţionată şi prin decizia în cauzele: Schwarzkopf şi Taussik vs Republica Cehă, Tudor Tudor vs România, Broniowski vs Polonia, Sovtransavto Holding vs Ucraina, Christine Goodwin vs Regatul Unit, Vilho Eskelinen şi altii vs Finlanda, Mamatkulov şi Askarov vs Turcia, ş.a.

În asemenea cazuri, Curtea europeană respinge categoric argumentul Guvernelor statelor contractante precum că instanţelor de judecată le revine sarcina de a interpreta dreptul intern, menţionînd că practica judiciară neunitară este contrară principiului siguranţei publice.

Soluţiile juridice ale instanţei de judecată trebuie să determine, văzînd precedentele judiciare ca izvoare interpretative, practică unitară.

Gravitatea implicaţiilor juridice, în aplicarea şi interpretarea neunitară a legii, decurge şi din caracterul aproape iremediabil al hotărîrii judecătoreşti care urmează a fi pronunţată de către instanţa de judecată, precum şi din însuşi mecanismul concret al practicii neconsecvente, or părţile avînd aceeaşi situaţie juridică nu trebuie să primească soluţionări contradictorii.

Interpretarea corectă şi unitară a legii, previne o practică judecătorească neunitară precum şi dreptul părţilor la un proces echitabil.

De altfel, literatura juridică apreciază practica judiciară ca fiind izvor secundar de drept — aceasta în ceea ce priveşte hotărîrile judecătoreşti care au intrat în puterea lucrului judecat.

Principiul supunerii judecătorului numai faţă de lege, nu are şi nu poate să aibă semnificaţia aplicării diferite şi chiar contradictorii a aceleiaşi dispoziţii legale, în funcţie exclusiv de subiectivitatea interpretării atribuită şi aparţinînd unor judecători diferiţi. O asemenea concepţie, ar duce la consacrarea, chiar pe temeiul independenţei judecătorilor, a unor soluţii care ar putea reprezenta o încălcare a legii, ceea ce este inadmisibil, întrucît legea fiind aceeaşi, aplicarea ei nu poate fi diferită, iar intima convingere a judecătorului, nu poate justifica o asemenea consecinţă.

Asigurarea caracterului unitar al practicii judecătoreşti, este astfel impusă, în caz contrar principiul egalităţii şi justei interpretării, ar fi grav afectat, dacă în aplicarea unei şi aceleiaşi norme de drept unor situaţii similare, soluţiile instanţelor judecătoreşti ar fi diferite şi implicit contradictorii şi neunitare.

Efectele incertitudinii jurisprudenţiale, nu trebuie să afecteze interesele reclamanţilor în sensul privării acestora de la posibilitatea obţinerii beneficiului drepturilor sale în cauza dată.

Astfel, apreciem că trebuiesc eliminate erorile, în calificarea şi soluţiile juridice în cauzele date, acţiunile introductive fiind identice, trebuie să primească o aplicare şi soluţii unitare din punct de vedere legal şi implicit judecătoresc din partea aceleiaşi instanţe — Curţile de Apel şi Curtea Supremă de Justiţie a Republicii Moldova.

Înlăturarea divergenţelor de jurisprudenţă neuniformă, determină în mod evident ordinea juridică atît de necesară şi aclamată, asigurarea coerenţei practicilor judiciare, precum şi înlăturarea de incertitudine şi consecinţe juridice diferite, în cauze similare.

Asigurarea interpretării unitare a legii, sancţionează practica judiciară neunitară, care în mod regretabil poate submina autoritatea Curţilor de Apel sau Curţii Supreme de Justiţie şi încalcă principiul constituţional al egalităţii în drepturi.

Totodată, siguranţa raporturilor juridice civile, înlătură insecuritatea juridică şi determină inclusiv în prezenta cauză, speranţa legitimă a soluţiei favorabile, aceasta şi ca o recunoaştere a previzibilităţii soluţiei instanţei de recurs, văzînd practica judiciară anterioară pronunţată, într-o cauză similară — anularea alegerilor primarului or. Căuşeni.

Practica unitară, văzînd cauzele civile identice şi din punct de vedere al temeiului apariţiei litigiilor, cererilor şi pretenţiilor astfel evidenţiate, trebuie să înlăture incertitudinea juridică, fiind determinat astfel dreptul şi obligaţia corelativă, la o interpretare unitară a legii, dedus din art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Or practica Curţii europene pronunţată în materia necesităţii instituirii obligativităţii practicii unitare şi a valorificării legitimei speranţe în recunoaşterea dreptului material şi/sau subiectiv reclamat este obligatorie şi relevantă.

Luînd act de cele expuse, considăm că alegerile repetate pentru funcţia de primar general al mun. Chişinău sînt inevitabile, iar instanţele de judecată urmează să demonstreze că sînt cu adevărat independente, imparţiale şi se supun numai legii.

Orice presiune asupra sistemului judecătoresc din partea actualei guvernări va fi considerat drept un atac direct asupra Constituţiei, asupra poporului Republicii Moldova cu toate consecinţele de rigoare.

Deputaţii PCRM
Sergiu SÎRBU
Artur REŞETNICOV

Sursa: www.pcrm.md

 

© 2001–2018 Asociaţia pentru Democraţie Participativă “ADEPT”
Tel./Fax: (373 22) 21-29-92, e-mail:
Reproducerea materialelor se permite doar cu menţionarea sursei

Facebook | Twitter | RSS

Creat de NeoNet