Stimaţi reprezentanţi ai mass-media,

Această conferinţă de presă este de totalizare. Astăzi aşi vrea nu doar să-mi prezint punctul de vedere vizavi de sezonul politic încheiat, dar şi să abordez nişte probleme mai largi.

Puţin mai mult de o lună a rămas pîna la aniversarea a 20 de ani de la declararea independenţei Republicii Moldova. Acest moment deja reprezintă un motiv serios pentru a depăşi actuala ordine de zi. Pe de alta parte, în ultimele luni s-a evidenţiat hotarul obiectiv în dezvoltarea statalităţii noastre. Hotarul acesta nu mai poate fi depăşit prin metodele vechi cu care ne-a obisnuit procesul politic din Moldova. Faptul că această etapă a coincis cu aniversarea statului este doar o coincidenţă simbolică şi, în felul ei, dramatică.

Ce am în vedere?

Analizînd toate evenimentele din ultimul timp, concluzionăm — Republica Moldova nu mai este un stat democratic. Anticipez reacţia unor oponenţi, care vor pune accent pe două lucruri. Amintiţi-vă, cică de cei opt ani în care aţi fost la guvernare — de tip autoritar, totalitar, etc. Nu intenţionez să transform conferinţa de presă într-o polemică virtuală cu astfel de comentarii. Remarc doar că, indiferent de atitudinea faţă de Partidul Comuniştilor — de la sceptică pînă la duşmanoasă — PCRM a venit la guvernare şi a plecat în mod democratic, fără a-şi bate joc de legislaţie şi Constituţie, fără a lichida instituţii mediatice, fără a ataca în instanţele de judecată rezultatele alegerilor locale în care majoritatea a obţinut opoziţia de atunci, fără a falsifica alegerile, fără a cumpară voturile alegătorilor, fără a închide opoziţia în cuşcă în Piaţa Marii Adunări Naţionale, fără a organiza referendumuri dubioase.

Accentuez: anume Partidul Comuniştilor în anul 2002 a iniţiat procesul de integrare a Republicii Moldova în Europa. În corespundere cu principiile internationalismului, deschiderii integraţionale, precum şi de modernizare a ţării.

Revenind la dreptul comuniştilor de a-şi exprima îngrijorarea vizavi de starea instituţiilor democratice, trebuie de menţionat două momente istorice cunoscute.

Atît în Europa, cît şi în Asia anume comuniştii au jucat rolul principal în instaurarea guvernărilor democratice. Aşa a fost pe timpul rezistenţei italiene şi franceze, şi în perioada imediat următoare, după cel de-al doilea Război Mondial. Aşa a fost pe timpul căderii dictaturii lui Franco în Spania. Aşa a fost în Grecia, în timpul luptei cu dictatura “coloneilor negri”, aşa a fost în Portugalia în timpul revoluţiei garoafelor, aşa a fost în Chili după plecarea lui Pinocet. Anume comuniştii erau forţa capabilă să lupte pentru democraţie, chiar şi în cazurile cînd în calitate de oponenţi erau cei mai obişnuiţi şi primitivi fascişti.

Dacă e să vorbim de alte exemple, despre alt fel de comunişti, despre altă experienţă, atunci întrebările trebuie să fie adresate nu Partidului Comuniştilor, ci partidelor care guvernează astăzi în Republica Moldova, mai bine zis Alianţei pentru Integrare Europeană şi ideologilor acesteia, care constituite în proporţie de 70% foşti membri ai PCUS. Vîrsta medie a comuniştilor moldoveni de astăzi constituie 40 de ani.

Iar acum, permiteţi-mi să discut mai pe larg despre democraţie şi, bineînţeles, despre suveranietate.

Primul aspect.

Ce vede astăzi cetăţeanul simplu? Poate el oare să-şi considere Ţara democratică? Poate oare el să pună mîna pe inima şi să spună că în Ţara noastră, cel puţin la nivel formal, este recunoscută supremaţia legii? Adică cînd într-un cîmp legislativ stabil şi previzibil se întîmplă procese politice instabile. Cum s-a întîmplat în 2009, atunci cînd Partidul Comuniştilor, fără a efectua vre-o modificare în legislaţie, s-a pomenit în opoziţie. Astăzi aceasta pare a fi imposibil.

Pentru că sîntem martorii unor evenimente ce contravin bunului simţ. În situaţia unui haos legislativ, cînd regulile de joc se schimbă în timpul jocului, cînd legile sînt schimbate în ajunul fiecărui scrutin, iar rezultatul este unul şi acelaşi — regimul rămîne la guvernare. Cu acest preţ. Şi doar datorită acestui preţ, de fapt, el şi poate să se menţină la guvernare.

Am adus aceste exemple de nenumărate ori. Începînd cu schimbarea sistemică a Codului Electoral în ajunul alegerilor parlamentare şi pînă la multiplele tentative de a anula Constituţia actuală.

Ultimele alegeri locale reprezintă un exemplu clasic al fărădelegilor legislative. Nerecunoasterea dreptului cetăţeanului la secretul votului, demiterea ilegală a preşedintelui interimar al Curţii Supreme de Justiţie, anularea funcţiei de preşedinte al Consiliului Municipal Chisinău, exercitarea unor presiuni fără precedent asupra judecătorilor din Bălţi de către cetăţeanul Ghimpu şi, în final, falsificarea deschisă a rezultatelor alegerilor din Chişinău.

Drept un final corespunzător pentru acest viol al legii — refuzul guvernanţilor de a alege şeful statului, ignorarea totală a normelor constituţionale şi a deciziilor Curţii Constituţionale.

Aceste acţiuni nu au avut analogie în cei 20 de ani ai independenţei moldovenesti.Cum nu a avut analogie nici prietenia regimului de la Chişinău cu preşedintele statului vecin, care a declarat că ar fi repetat ordinul criminalului fascist Antonescu de cotropire a Republicii Moldova. Totul a revenit la punctul iniţial. Putem spune deschis: măştile au fost aruncate. În rezultatul guvernării de doi ani a Alianţei pentru Integrare Europeană astăzi, după 20 de ani de independenţă, în acest colţ al Europei s-a creat o huntă măruntă, dar agresivă şi anti-europeană, care nu recunoaşte drepturile omului, democraţia, libertăţile civile şi propria suveranietate.

Trist, dar fapt: chiar şi în adresarea de ieri a Prim-ministrului Republicii Modova, Vlad Filat au fost date practic aceleaşi aprecieri situaţiei. Unul din pilonii Alianţei protestează cu indignare împotriva însăşi a Alianţei, demostrîndu-şi în mod deschis pesimismul şi scepticismul faţă de perspectivele puterii moldoveneşti.

Al doilea aspect.

În acelaşi timp, în societatea moldovenească, la nivelul conştiinţei în masă, există conştientizarea clară a faptului că lupta pentru modernizarea Moldovei, pentru îmbunatăţirea calităţii vieţii şi a progresului în relaţiile sociale este indispensabilă de lupta pentru democraţie şi libertăţile civice.

Dacă anterior aceste momente făceau parte din agende diferite, astăzi ele reprezintă un scop comun. Nu poate exista Moldova fără democraţie! Nu poate exista un stat social fără democraţie! Nu poate avea Moldova un viitor europeran fără democraţie! Nu pot avea cetăţenii acestui stat un viitor pînă puterea se află în mîinile uzurpatorilor din Alianţă.

Aceste fraze şi lozinci banale astăzi capată o conotaţie specială. Ele adună mii de oameni în marşuri sociale. Dacă anterior unii întrezăreau în aceşti oameni electoratul comunist, astăzi ei recunosc că aceşti oameni sînt adepţii libertăţilor civice şi a suveranităţii.

Da, în trecut se adunau pieţe întregi de protestatari cu lozinca lacrimogena “Vrem în spaţiul Schengen!”, însă anume acum în pieţele noastre poţi auzi, pentru prima dată în istoria Moldovei independente, lozincile “Moldova” şi “Victoria”. Eu cred că anume apariţia şi maturizarea acestui electorat, capabil să protesteze, dar şi capabil să realizeze o perspectivă pozitivă, capabil să apere principiile democratice şi libertăţile fundamentale, reprezintă principalul succes al independenţei moldoveneşti. Acest electorat este garantul faptului că totuşi hunta, care a uzurpat puterea, nu va trece, nu va lăsa rădăcini adînci, nu se va transforma în cartea de vizită a ţării noastre.

Al treilea aspect.

În condiţiile actuale, Partidul Comuniştilor, singurul partid de opoziţie care reprezintă cel puţin o jumătate din societatea moldovenească, nu are prea multe variante de acţiune.

Prima variantă — să alergăm cu steaguri şi lozinci împotriva regimului. De partea acestei variante sînt emoţii, azartul şi sentimentul rănit al demnităţii civice. Şi ce vom obţine ca rezultat? Vom schimba o uzurpare cu alta?

Varianta a doua, sugerată de “binevoitorii” noştri — să efectuăm rapid rebrandingul PCRM, adică să devenim mai puţin cunoscuţi, mai puţin principiali şi responsabili. După aceasta, se pare, se presupune că vom îmbrăca pantalonaşi rozovi, să găsim un motiv plauzibil şi să ne contopim cu acest regim glamuros. Le răspund acestor “binevoitori”: de partea acestei variante se regăsesc doar conformismul şi complexele unui bacan care calculează totul în kilograme de cîrnaţ. Care este finalitatea? Unde sînt schimbările reale pe care le aşteaptă societatea noastră bolnavă?

În situaţia creată, Partidul Comuniştilor anunţă o nouă ordine de zi în lupta politică. Partidul Comuniştilor consideră că scopul de bază pentru Republica Moldova este instaurarea unei democraţii reale, ireversibile şi nu a unei fictive. A unei democraţii, care va fi o garanţie de bază pentru asigurarea securităţii Republicii Moldova în calitate de stat, de societate, de ţară. Noi considerăm că astăzi, după ce instituţiile democratice din Moldova au fost distruse şi vandalizate, sistemul democratic nu mai poate fi construit de sus. El trebuie să fie edificat doar de jos, sprijinindu-se pe consiliile orăşeneşti, săteşti, în care majoritatea este deja sau va fi, în scurt timp, interesată în modernizarea reală a ţării.

El poate fi edificat doar prin concentrarea acestor organe de autoadministrare locală în structuri unitare, legitime şi legale, structuri consolidate de rezistenţa faţă de administraţia centrală. Aceste structuri nu trebuie doar să reziste, ci să administreze, sprijinindu-se pe oferta noastră electorală. Noi trebuie să unificăm aceste reprezentanţe locale, orăşeneşti, raionale, săteşti într-o structură unitară, pe care noi o vom denumi, de exemplu, Congresul Cetăţenilor. Anume în Congresul Cetăţenilor noi vedem alternativa pentru această huntă degradaţională.

Atunci cînd puterea este uzurpată şi manifestă o stare de haos administrativă şi de conflict intern permanent, Partidul Comuniştilor iniţiază crearea unei contra balanţe largi, legitime şi legale acestei guvernări — sub forma unei puteri a poporului, puteri alese şi responsabile.

Noi iniţiem acest proces deschis, fără a ne ascunde, invităm şi reprezentanţi ai societăţii civile, ai partidelor, să se alăture. Noi chemăm la unitate pe toţi cei care au conştientizat în ultimii doi ani că lichidarea democraţiei ameninţă toţi cetăţenii acestui stat, indiferent de simpatiile lor politice.

Astăzi forţele viitorului Congres al Cetăţenilor sînt destul de reprezentative — 30 de oraşe şi consilii orăşeneşti, printre care Bălţi, Soroca, Cahul şi, bineinţeles, Chişinău. În scurt timp, ca rezultat al unei activităţi comune, noi vom edifica o structură mult mai puternică, care va fi mai reprezentativă şi mai legitimă decît această grupuşoară a preşedinţilor interimari.

Sînt convins că prin această acţiune organizată şi consolidată noi vom face un cadou Patriei noastre către aniversarea a 20 de ani de la declararea independenţei şi vom demonstra că Republica Moldova este un stat care aparţine poporului şi nu partidelor, oligarhilor sau corupţionerilor.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Sursa: www.pcrm.md

 

© 2001–2018 Asociaţia pentru Democraţie Participativă “ADEPT”
Tel./Fax: (373 22) 21-29-92, e-mail:
Reproducerea materialelor se permite doar cu menţionarea sursei

Facebook | Twitter | RSS

Creat de NeoNet