Dragi concetăţeni!

Cu doar două decenii în urmă statalitatea multiseculară moldovenească, restabilită în componenţa URSS pe 2 august 1940, s-a pomenit în faţă unei încercări fără precedent — încercarea cu independenţa. Şi acum, în ajunul acestei zile memorabile întreaga societate moldovenească îşi pune în mod destul de previzibil întrebări esenţiale şi deloc retorice: care sînt realizările acestor ani, care sînt pierderile, ar fi putut ţara şi poporul alege alte metode şi căi de dezvoltare independentă? Şi desigur, la toţi este principala întrebare: s-a realizat oare însăşi independenţa moldovenească?

În virtutea faptului că actuala guvernare face activ pregătiri petru o serbare pompoasă a acestul jubileu, este necesar a recunoaşte un fapt destul de trist şi tragic — toţi aceşti douăzeci de ani de dezvoltare ca stat au fost perioada polemicii crîncene dintre susţinătorii independenţei moldoveneşti şi acei care au văzut şi continuă să vadă Moldova în componenţa altui stat. Anume această polemică şi această luptă, cu mare regret, rămîne a fi principala ordine de zi a dezvoltării noastre. Nu mai există un alt caz printre fostele republici din Uniunea Sovietică. Şi aceasta este cea mai ruşinoasă parte a biografiei statalitaţii noastre. Şi anume în aceste zile jubeliare trebuie să ne amintim, că bazele acestei logici distrugătoare au fost puse anume douăzeci de ani în urmă, cînd guvernarea moldovenească de atunci în declaraţia sa memorabilă a declarat despre independenţa de stat a Republicii Moldova doar faţă de URSS, trasînd în mod evident intenţia de restabilire a României Mari, demonstrînd în mod deschis indiferenţă absolută faţă de un proiect veritabil, ambiţios, de succes a Republicii Moldova independente.

Independenţa noastră, în aşa fel, din primele zile, de la primii paşi desinestătători pe cele mai complicate şi riscante curbe ale istoriei, a început de la trădarea a însăşi independenţei şi prin toată practica de conducere, guvernările de atunci doar demonstrau în mod evident aceasta, convingînd societatea noastră în fiecare zi că Republica Moldova este doar o construcţie temporară, care nu are şi nici nu poate avea o perspectivă de lungă durată. În faţa unei alegeri unicale şi responsabile, în toate timpurile în care se cerea de la popor unitate, consolidare şi răbdare, guvernarea au mers pe cu totul o altă cale. Cu un entuziasm şi indiferenţă a unor adevăraţi uzurpatori, ei cu o viteză nemaipomenită au destrămat pe bucăţi industria naţională, transformînd în metal uzat moştenirea industrială de înaltă performanţă din perioada sovietică, cu o cruzime nemaipomenită ei au distrus sfera agrară, aruncînd în urmă pentru secole nivelul ei de dezvoltare, ei au distrus instituţiile de cercetare, au închis bibliotecile şi casele de cultură. Şi în sfîrşit, ei au privat poporul moldovenesc de dreptul la propriul nume, propria limbă şi cultură, şi au declanşat un groaznic măcel pe Nistru. Către sfîrşitul primului deceniu de independenţă, Republica Moldova a ajuns cu pensii de şapte dolari, salarii de 15 dolari, cu o datorie externă gigantică, scădere a economiei cu 65 %, cu o corupţie nemaipomenită şi o criminalitate atotputernică, fără scopuri clare în relaţiile cu Europa şi Federaţia Rusă.

Deja este clar, că dacă nu ar fi fost următorii opt ani, atunci Republica Moldova demult nu mai era pe carta istorică a Europei. În orice atitudine, chiar şi cea mai critică, faţă de această perioadă, nu pot fi negate realizările evidente ale poporului moldovenesc în aceşti ani. În această perioadă bugetul statului a crescut de cinci ori, volumul investiţiilor străine de şase ori, rezervele Băncii Naţionale de şapte ori, pensia a crescut de şapte ori, iar salariul mediu pe economie s-a majorat de opt ori. În aceşti ani în Republica Moldova au fost construiţi zeci de kilometri de cale ferată, gazificarea satelor şi oraşelor a fost realizată în proporţie de 94 %, construit un port la Dunai. A fost lichidată complet crima organizată, Republica Moldova a ieşit din izolarea internaţională, semnînd Tratatul de bază privind parteneriatul strategic cu Rusia şi pentru prima dată a declarat calea spre integrare europeană şi modernizare. Astăzi deja este evident că aceştea au fost nu doar opt ani de răgaz şi stabilitate. Aceştea au fost ani de creştere economică şi socială ascendentă, ani în care au dispărut conflictele interetnice şi xenofobia, cînd consolidarea şi unitatea a fost principiul de bază al existenţei şi dezvoltării, a fost esenţa politicii de stat. Anume aceşti ani au format în ţara noastră convingerea că independenţa moldovenească nu este un sunet gol, dar că aceasta este realitatea, un fapt, este o realizare naţională de valoare. Anume în aceşti ani în ţara noastră a apărut un cetăţean-statalist puternic, activ şi cu iniţiativă, alegător-patriot, pentru care independenţa noastră moldovenească este cea mai importantă valoare, care nu a căzut din cer în august 1991 ca un cadou împovărător de la URSS-ul destrămat, dar obţinută prin propria muncă, sudoare, propria inteligenţă şi creativitate.

Anume acest alegător-statalist rămîne principalul pilon şi garant al independenţei noastre şi în ultimii doi ani, cînd pe pogromuri, minciună şi falsificări, la guvernare din nou au ajuns cei pentru care Republica Moldova este doar o greşeală temporară. Şi este extrem de important ca acum într-o grea luptă politică, care se duce între o guvernare neputincioasă şi opoziţie principială, apare deja o altă nouă ordine de zi. Esenţa ei constă în faptul că lupta pentru independeţa Republicii Moldova este în primul rînd lupta pentru echitatea socială, pacea interetnică şi consolidare, lupta pentru democraţie şi supremaţia legii, lupta pentru consolidarea libertăţilor europene şi economie naţională dezvoltată. Şi majoritatea societăţii moldoveneşti deja a conştientizat că Republica Moldova poate fi independentă doar în cazul în care va fi un stat al garanţiilor sociale, educaţiei, ocrotirii sănătăţii şi ştiinţei dezvoltate, dacă va fi statul în care oamenii de toate naţionalităţile văd perspectiva comună.

Partidul Comuniştilor este convins că anume o asemenea Republică Moldova este necesară concetăţenilor noştri, că anume o asemenea Moldovă în cel mai scurt timp va obţine milioane de cetăţeni.

Partidul Comuniştilor felicită toţi cetăţenii ţării noastre cu aniversarea a douăzeci de ani de independenţă de stat şi crede că idealurile binelui, echităţii şi păcii vor triumfa din nou pe pămîntul nostru strămoşesc.

Sursa: www.pcrm.md

 

© 2001–2018 Asociaţia pentru Democraţie Participativă “ADEPT”
Tel./Fax: (373 22) 21-29-92, e-mail:
Reproducerea materialelor se permite doar cu menţionarea sursei

Facebook | Twitter | RSS

Creat de NeoNet