Prezidenţiale 2020 | ADEPT | Chişinău 2018 | Găgăuzia 2016 | Prezidenţiale 2016 | Locale 2015 | alegeri.md | avere.md
Scrisoare deschisă către Curtea Constituţională a Republicii Moldova
|
|
Onorată Curte,
Începînd cu anul 1995, unica autoritate de jurisdicţie constituţională a Republicii Moldova, Curtea Constituţională se află la straja garantării şi respectării Legii Supreme — Constituţia Republicii Molfova.
De-a lungul timpului, nu o singură tentativă a existat de a supune acest organ suprem unor interese politice. Din fericire, Curtea Constituţională a demonstrat verticalitate, exercitîndu-şi onest şi imparţial atribuţiile cei revin şi nu a căzut pradă intereselor de moment care ar fi putut sfida serios autoritatea instituţiei.
În calitatea mea de Preşedinte al Republicii Moldova, timp de opt ani, am avut multe tangenţe cu activitatea Curţii Constituţionale şi în pofida faptului că existau diverse tentaţii de a nu executa, în interes politic, vre-o hotărîre sau decizie a Înaltei Curţi, am spus un ferm NU ignorării statutului dosebit pe care îl poartă această instituţie în orice societate democratică şi am depus toate eforturile ca toate deciziile şi hotărîrile Curţii să fie executate în modul corespunzător, eliminînd, în acest sens, şi toate restanţele anterioare.
În perioada anilor 2001–2002 am fost foarte atenţi la reacţia Curţii Constituţionale atunci cînd era vorba despre concordanţa actelor normative cu prevederile Constituţiei Republicii Moldova. În aşa fel, în anii următori calitatea actelor normative a fost atît de înaltă, încît din sutele şi miile de documente de ordin normativ, Curtea Constituţională a sesizat asupra unor erori, în mediu, doar în 2 sau 3 cazuri pe an.
Totodată, este relevant faptul că doar în anul 2010, fiecare al treilea act normativ sesizat şi examinat în fond a fost declarat neconstituţional şi culmea, pentru prima dată în ultimii zece ani, majoritatea parlamentară ignoră în totalitate deciziile Curţii Constituţionale şi refuză executarea adreselor sale.
Este necesar de aminit cazul adresei Curţii Constituţionale din 8 februarie 2011 prin care s-a dispus ca Parlamentul Republicii Moldova să soluţioneze problema termenului în care trebuie să fie iniţiată procedura de alegere a şefului statului. În pofida faptului că a fost înregistrată şi o iniţiativă legislativă în acest sens, nici pînă astăzi problema nu a fost soluţionată cu toate că termenul limită a fost 8 mai 2011.
La 20 septembrie 2011, Curtea Constituţională va examina sesizarea unor deputaţi prin care s-a solicitat intrepretarea art. 78 din Constituţia Republicii Moldova.
Autorii sesizării au solicitat Curţii să se expună dacă poate fi dizolvat repetat Parlamentul pentru acelaşi motiv — nealegerea şefului statului, dacă se aplică aceeaşi procedură de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova potrivit art. 78 din Constituţie după desfăşurarea alegerilor parlamentare anticipate şi dacă poate Parlamentul dezvolta prin lege organică mecanismul de alegere a şefului statului pentru a nu admite dizolvarea repetată a Parlamentului.
De la bun început, această sesizare sfidează în totalitate nu numai toată practica juridică şi constituţională existentă dar şi bunul simţ.
În istoria Republicii Moldova nu au existat astfel de precedente, cînd pentru a se menţine la putere cu orice preţ, se încearcă de a antrena Înalta Curte într-un joc murdar de modificare a Legii Supreme în Stat printr-o lege inferioară.
Pentru prima dată în istoria statului nostru, se exercită aşa o presiune enormă faţă de unica autoritate constituţională a Republicii Moldova cu scopul de a se menţine la putere chiar şi cu scopul violării flagrante a tuturor principiilor constituţionale, fapt ce reprezintă nu altceva decît o încercare de a uzurpa puterea în stat.
Este necesar de a menţiona expertiza Comisiei de la Veneţia referitor la această problemă care a dat un răspuns tranşant că Parlamentul poate fi dizolvat repetat de cîte ori va fi necesr dacă sînt întrunite condiţiile respective iar prin lege organică poate fi prevăzută doar procedura de alegere a şefului statului şi nu mecanismul constituţional.
Comisia de la Veneţia a tras o concluzie foarte importantă potrivit căreia pentru a depăşi criza politică este necesar de a găsi un candidat de compromis pentru funcţia de Preşedinte.
În acelaşi timp, forul european a remarcat importanţa deosebită a Curţii Constituţionale a Republicii Moldova care este unica autoritate care poate interpreta Legea Supremă.
Este evident că Curtea Constituţională nu poate interpreta Constituţia cu abatere de la sensul exact şi textual al normei constituţionale şi sigur că, Curtea nu poate să extindă sau să adopte alte norme primare în procesul de interpretare. Orice modificare, de facto, a normei constituţionale poate avea loc doar prin procedura stabilită expres de Constituţie.
Sînt ferm convins că Înalta Curte nu va permite să fie antrenată în jocuri politice şi nu va permite o interpretare a Legii Supreme care ar veni în contradicţie cu însăşi Constituţia şi nu va admite modificarea mecanismului de alegere a şefului statului printr-o lege organică. În caz contrar, aceasta va fi o lovitură de nereparat nu numai pentru autoritatea Curţii dar va afecta integritatea Legii Supreme în Stat şi statalitatea Republicii Moldova, permiţînd uzurparea puterii în stat.
Onorată Curte,
Rog ca această scrisoare deschisă să nu fie considerată ca o presiune sau imixtiune în activitatea Înaltei Curţi.
În calitatea mea de deputat al Parlamentului Republicii Moldova în şase legislaturi şi Preşedinte al Republicii Moldova timp de opt ani am considerat imperios necesar sa-mi expun opinia asupra acestei probleme de interes deosebit care poate hotărî soarta de mai departe a democraţiei şi statului de drept în Republica Moldova.
În aşteptarea unei decizii obiective, imparţiale şi în strictă corepsundere cu Constituţia Republicii Moldova, Rog onorata Curte să primească asigurarea înaltei mele consideraţiuni.
Vladimir VORONIN
Sursa: www.pcrm.md
