Stimaţi colegi,

Astăzi, în cadrul Comitetului Parlamentar pentru Cooperare RM — UE, noua deputaţilor Parlamentului European şi Parlamentului Republicii Moldova ne este nevoie de un dialog deschis şi sincer, cel puţin aşa cred eu. Numai aşa, deschis şi onest, putem da o notă obiectivă situaţiei politice ce persistă la moment în Republica Moldova.

Dintr-o parte, în ultimii doi ani Republica Moldova prin Alianţa de guvernare a primit un credit de încredere din partea structurilor europene de suta la suta, ba chiar şi mai mult. Aceasta se are în vedere prin, investirea în activitatea fiecărui minister al guvernului nostru a “consultanţilor de nivel înalt” din partea UE. Se are in vedere alocarea creditelor enorme, granturilor şi diferitor ajutoare financiare Guvernului Republicii Moldova, inclusiv în ultimele zile ale campaniei electorale la alegerile anticipate din noiembrie 2010. Acestea sunt vizitele conducătorilor şi funcţionarilor europeni, declaraţiile cărora în mod absolut şi fără echivoc chemau şi cheamă actuala putere să prelungească aşa spusele “reforme progresive”. Şi în sfîrşit, în practica europeană şi slăngul politic al alianţei de guvernare, foarte bine şi-a găsit locul fraza despre Moldova, ca “ţară de succes”.

Din altă parte, creşterea continuă a susţinerii politice a alianţei de guvernare din partea Uniunii Europene, este direct proportionala scaderii drastice a încrederii cetăţenilor Republicii Moldova în ideea integrării europene. În caz, dacă reprezentanţii Alianţei de guvernare în timpul discuţiilor sincere de astăzi vor uita să informeze deputaţii Parlamentului European referitor la rezultatele ultimului sondaj al opiniei publice discutat de toată societatea, permiteţi-mi să mă expun puţin la acest subiect. Numărul cetăţenilor moldoveni, care cred, că ţara noastră se mişcă în direcţie de dezvoltare gresită, a atins cifra de 83,5%, cu 19% mai mult decît în luna mai anul curent. Iar numărul cetăţenilor, ce susţin perspectivele europene ale ţării noastre s-a micşorat în jumătate de an cu 15% si a atins nivelul critic din ultimii ani — 47%. Vreau să vă atrag atenţia, că acest indicator în ultimii 4 ani a fost la un nivel destul de înalt şi stabil. Şi să ne aducem totodată aminte, că în luna noiembrie 2007 ideea aderării Republicii Moldova la Uniunea Europeană era susţinută de 70% de populatie.

Cineva chiar acum, în grabă, poate să-mi reproşeze — că, rezultatele date sunt legate de criza economică din UE, şi nimic mai mult. Anume cei, care vor aduce doar acest argument, de facto vor recunoaste lipsa autorităţii personale între cetăţenii ţării. Întrucît Uniunea Europeană în discursul politic al liderilor şi reprezentaţilor puterii actuale este redata în calitate de bun absolut, la care noi tindem în ritmuri asa rapide, ca reprezentaţii alianţei deja organizează competiţii — cine va promite cele mai rapide termene de circulaţie fără vize şi de semnare a acordului de asociere. Apropo, cer scuze de la domnul ministru Leancă, dar promisiunea dumnealui referitor la regimul fără vize cu UE pînă la sfîrşitul anului 2012 nu va cistiga premiul cel mare in acesta competitie — în septembrie 2009 unul din liderii Alianţei, pe atunci Preşedinte interimar, Mihai Ghimpu, a promis semnarea Acordului de asociere spre sfîrşitul anului 2009.

Răspunsul complex la întrebarea — de ce cetăţenii Republicii Moldova s-au dezamăgit în ideea integrării europene — noi o să-l obţinem, dacă vom dori, după cum am menţionat anterior, să avem un dialog sincer şi deschis referitor la situaţia politică din ţară în ultimii doi ani.

E timpul ca sincer să recunoaştem — în Moldova în ultimii doi ani au fost înmormîntate principiile şi valorile democratice. Liderii alianţei oficial au recunoscut repartizarea pe principii politice a funcţiilor de preşedinte ale Curţii Supreme de Justiţie, Consiliului Coordonator al Audiovizualului, Curţii de Conturi, Serviciului de Informaţii şi Securitate, Serviciului Vamal, Procuraturii Generale, Centrului pentru combaterea coruptiei si crimelor economice.

Prin aceasta, alianţa de guvernare a preluat sub controlul său totul — şi sistemul judecătoresc, şi controlul asupra mass-media, şi desfăşurarea campaniilor electorale împreună cu numărarea voturilor, şi funcţiile de control asupra lor însuşi, chiar şi controlul asupra organelor de urmărire, inclusiv penală. Semnăturile şi înţelegerile verbale referitor la repartizarea sferelor de influenţă în stat, au creat alianţa de guvernare în Moldova.

E timpul să recunoaştem foarte prompt, că ideea integrării în Uniunea Europeană se realizează în Moldova, doar în vorbe. Deoarece, pînă la momentul actual, timp de doi ani de zile, în Parlament aşa şi nu a parvenit pachetul de legi ce ţin de integrarea europeană. Însă, cînd solicităm acest plan de acţiuni — ca toată lumea să ştie, cînd şi ce legi vor fi adoptate de Parlament în conformitate cu legislaţia comunitară — pe noi încearcă să ne ducă în eroare. Ne spun, că planul de acţiuni privind liberalizarea regimului de vize — asta şi este principalul şi unicul plan de acţiuni. Dar noi cu domniile voastre ştim, că planul de liberalizare a regimului de vize nu poate înlocui planul de armonizare a legislaţiei moldoveneşti cu cea a UE. Ca urmare, cine din cei prezenţi ştie sau cunoaşte, cîte şi care legi de model european a adoptat Parlamentul în doi ani — patru, şase, dar poate zece? Sau, numai Strategia de reformare a justitiei? Document care apropo a fost iniţiat de către alinţa numai după declaraţia severă a dlui Schuebel că “luna de miere între UE şi Moldova s -a încheiat”.

Trebuie de spus lucrurilor pe nume, în Republica Moldova pe parcursul ultimilor doi ani suntem martorii schimbărilor permanente a regulilor de joc în timpul jocului. Aceasta se referă la introducerea modificărilor în Codul electoral, chiar în ajunul alegerilor parlamentare, şi tentative de modificare a Legii privind alegerea Preşedintelui Republicii Moldova, chiar şi a celui mai important şi sensibil document din stat — CONSTITUŢIA REPUBLICII MOLDOVA. Pe 18 noiembrie curent, în ziua alegerii Preşedintelui ţării, majoritatea parlamentară de fapt a votat pentru uzurparea puterii în stat, adoptînd decizia de începere din nou a procedurii de alegere a şefului statului.

Aceste ultime evenimente definitiv au pus punctele pe i. Nealegerea şefului statului — nu este o criză constituţională, cum încercă să o prezinte unii factori de decizii, inclusiv şi cei din exterior.

Nealegerea preşedintelui — este o criză politică cu caracter de sistem. Oare, Constituţia a încurcat alianţa să-şi înregistreze candidatul la funcţia de preşedinte pînă la 14 noiembrie, mai ales, că ei deja deţin 62 de voturi? Partidul Comuniştilor şi Preşedintele PCRM demult vorbesc, că sursa crizei de sistem în stat, constă nu în faptul nealegerii Preşedintelui statului, ci invers — preşedintele nu este ales, din cauza aflării la guvernare a forţelor politice incapabile din toate punctele de vedere.

Stimaţi colegi,

Conform art. 3 din hotărîrea Conferinţei instituţiilor interne ale Parlamentului European din 21 septembrie 2006, una din scopurile delegaţiilor Parlamentului European este promovarea în ţările-parteneri a valorilor de bază a Uniunii Europene şi anume — principiile libertăţii, democraţiei, respectării drepturilor omului şi libertăţilor de bază, cît şi supremaţia legii. Fracţiunea PCRM îndeamnă participanţii acestui dialog, precum şi participanţii multor discuţii de acest gen în diferite structuri ale UE, să atragă în sfîrşit atenţia la fărădelegile şi uzurparea puterii în stat ce au loc în Republica Moldova sub sloganul integrării europene. Dacă aceasta nu se va întîmpla, există mare probabilitatea, că unicul segment de legătură între UE şi RM vor rămîne acţiunile de protest în masă întru apărarea drepturilor sociale şi adevăratelor principii şi valori democratice.

Sursa: www.pcrm.md

 

© 2001–2018 Asociaţia pentru Democraţie Participativă “ADEPT”
Tel./Fax: (373 22) 21-29-92, e-mail:
Reproducerea materialelor se permite doar cu menţionarea sursei

Facebook | Twitter | RSS

Creat de NeoNet