1. Titlul VI din Constituţie reglementează expres procedura de revizuire a Legii Supreme. Art. 141 prevede expres cine poate iniţia revizuirea Constituţiei. Art 142 prevede limitele revizuirii. Art. 143 din Constituţie prevede cum se adoptă o lege constituţională.

   Astfel, revizuirea Legii Supreme se efectuează doar prin Parlament, cu votul a două treimi din deputaţii aleşi. O altă procedură decît votarea prin Parlament nu este prevăzută.

2. Prin Hotărîrea Curţii Constituţionale nr. 57 din 3 noiembrie 1999 privind intepretarea art. 75, art. 141 şi 143 din Constituţie, Curtea Constituţională a constatat că modificarea unor dispoziţii ale Constituţiei eludînd prevederile art. 141–143 din Constituţie, ar constitui o încălcare gravă a Legii Supreme.

   Curtea a stabilit că Constituţia poate fi modificată doar prin Parlament.

3. Argumentele precum că art. 75 din Cosntituţie acordă posibilitate de a desfăşura referendumul este combătut de aceeaşi decizie a Curţii Constituţionale care a reţinut că dispoziţiile art. 75 alin. (2) din Constituţie, conform cărora hotărîrile adoptate potrivit rezultatelor referendumului republican au putere juridică supremă, nu afectează procedura de revizuire a Constituţiei, stabilită de art. 141–143 din Constituţie, şi nu prevăd posibilitatea modificării unor dispoziţii ale Constituţiei aprobate de Parlament prin orice altă modalitate decît cea prevăzută de aceste articole.

   Astfel, referirea doar la art. 75 din Constituţie pentru a permite referendumul este una total deplasată şi nu poate fi luată în calcul. Atenţie la art. 1 alin. (3) din Legea Supremă potrivit căreia Republica Moldova este un stat de drept. Art. 75 din Constituţie nu poate fi aplicat făcînd abstracţie de titlul VI din Legea Supremă.

4. Prin hotărîrea Curţii Constituţionale nr. 17 din 20 septembrie 2011, prin care a fost interpretat suplimentar art. 78 din Constituţie, Curtea a stabilit că modificarea majorităţii necesare pentru alegerea Preşedintelui ţării se poate efectua doar prin lege constituţională, care trebuie să se încadreze în ordinea constituţională existentă, respectîndu-se procedura prevăzută de Titlul VI din Legea Supremă.

   Deja, după desfăşurarea aşa-zisului referendum constituţional din 5 septembrie 2010, Curtea Constituţională şi-a reiterat poziţia potrivit căreia Constituţia poate fi modificată doar prin Parlament. Aceasta este cea mai recentă jurisprudenţă a Curţii care nu poate fi ignorată.

5. Dacă tot ne integrăm în Comunitatea Europeană atunci să luăm act de recomandările structurilor Consiliului Europei.

   Codul bunelor practici în materie electorală, adoptat de Comisia de la Veneţia la 18–19 ocotmbrie 2002 CDL-AD(2002)023 prevede un şir de recomandări printre care:

   • Stabilitatea dreptului este un element important al credibilităţii procesului electoral şi este esenţială pentru consolidarea democraţiei. Prin urmare, modificarea frecventă a normelor sau caracterul lor complex pot dezorienta alegătorul. Alegătorul poate conchide, în mod corect sau incorect, că dreptul electoral este doar un instrument cu care operează cei care sunt la putere şi că votul alegătorului nu mai este elementul esenţial care decide rezultatul scrutinului.
   • Trebuie de evitat modificarea frecventă a legislaţiei electorale sau cu puţin timp (mai puţin de un an) înainte de alegeri. Chiar în absenţa unei intenţii de manipulare, modificările vor fi considerate ca dictate de interesele iminente ale partidului politic.

   Principiul desprins de Comisia de la Veneţia este clar — inadmisibilitatea schimbării regulilor de joc înainte sau în timpul jocului.

6. Codul bunelor practici în materie de referendum, adoptat de Comisia de la Veneţia la 19 martie 2007 CDL-AD(2007)008 prevede un şir de recomandări printre care:

   • Efectele referendumului, decizional sau consultativ, trebuie să fie precizate expres în Constituţie sau prin lege.
   • Este preferabil ca un referendum asupra chestiunilor de principiu sau altor propuneri formulate generic să aibă caracter consultativ. Dacă are însă caracter decizional, trebuie să existe norme care să prevadă în mod expres procedura ulterioară.

   Comisia de la Veneţia atrage atenţia asupra unui principiu şi standard european potrivit căruia nu poate fi modificată Constituţia prin referendum dacă nu este prevăzut un asemenea mecanism.

7. Opinia generală a Comisiei de la Veneţia CDL-AD(2010)001 din 19 ianuarie 2010 referitor la amendarea Constituţiilor a făcut unele concluzii certe după cum urmează:

   • Comisia de la Veneţia este de părerea că existenţa unor proceduri rigide pentru revizuirea Constituţiei este un principiu important al constituţionalismului democratic, care încurajează stabilitatea politică, eficienţa, legitimitatea calitatea procesului decizional, precum şi protecţia drepturilor şi intereselor non-majorităţii;
   • Comisia consideră că principala arenă pentru procedurile de modificare constituţională ar trebui să fie Parlamentul naţional, ca şi instituţie cea mai în măsură să dezbată şi să ia în considerare astfel de probleme;
   • Recurgerea la un referendum popular pentru a decide cu privire la modificarea Constituţiei trebuie să se limiteze doar la acele sisteme politice în care acest lucru este cerut însăşi de Constituţie, care se aplică în conformitate cu procedura stabilită şi nu ar trebui să fie utilizat ca un instrument pentru evitarea procedurilor parlamentare sau să submineze principiile democratice fundamentale şi drepturile de bază ale oamenilor.

   Concluzia generală pentu toate statele Consiliului Eurpei. Nu poate fi amendată Legea Supremă prin referendum dacă nu este prevăzut.

8. Potrivit pct. 74 din Opinia Comisiei de la Veneţia CDL-AD(2010)014 din 7 iunie 2010, modificarea Constituţiei prin referendum contravine prevederilor Legii Supreme a Republicii Moldova.

   Comisia de la Veneţia s-a referit concret la cazul Republicii Moldova şi a conchis că potrivit Constituţiei Republicii Moldova, Legea Supremă nu poate fi revizuită prin referendum.

9. Conform pct. 42 din Opinia Comisiei de la Veneţia CDL-AD(2011)014 din 20 iunie 2011, amendarea art. 78 din Constituţie urmează să se desfăşoare potrivit procedurii prevăzute de tiltul VI din Constituţie, adică prin Parlamentul Republicii Moldova.

   Reiterarea aceleeaşi concluzii în unul din ultimele documente. În Republica Moldova nu există posibilitatea desfăşurării referendumului constituţional.

10. Art. 174 din Codul electoral al Republicii Moldova nu permite desfăşurarea unui referendum repetat în aceeaşi problemă mai devreme de doi ani.

    Astfel, chiar dacă să admitem, prin absurd, că ar fi permis organizarea unui asemenea referendum, oricum mai devreme de 5 septembrie 2012, plebiscit pe aceeaşi problemă (procedura de alegere a şefului statului) nu poate avea loc.

Concluzie

Dacă autorităţile ar lua în calcul cel puţin unul din aceste argumente, atunci desfăşurarea unui referendum constituţional ar fi fost declarat inadmisibil din start.

Dacă autorităţile vor ignora cel puţin unul din aceste argumente şi vor admite un astfel de referendum, atunci va fi flagrant încălcată Constituţia Republicii Moldova iar uzurparea puterii de stat va fi finalizată.

Ce va fi dacă autorităţile statului vor ignora şi vor încălca toate aceste zece argumente? Răspunsul Vă aparţine…

Sergiu SÎRBU

Sursa: www.pcrm.md

 

© 2001–2018 Asociaţia pentru Democraţie Participativă “ADEPT”
Tel./Fax: (373 22) 21-29-92, e-mail:
Reproducerea materialelor se permite doar cu menţionarea sursei

Facebook | Twitter | RSS

Creat de NeoNet