Stimate Domnule Preşedinte interimar,

La 26 ianuarie 2012, V-am adresat o srisoare deschisă prin care am solicitat să întreprindeţi toate măsurile legale în vederea iniţierii procedurii de dizolvare a Parlamentului de legislatura a XIX-a dat fiind eşuarea procedurii de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova.

Tot atunci, am intervenit cu solicitarea să nu agravaţi crima de uzurpare a puterii de stat fiind direct responsabil, ca unica persoană în drept să dizolve Parlamentul.

Situaţia actuală din legislativ, blocajul şi haosul care domină acest organ, confirmă pierderea totală a legitimităţii iar orice tentativă de a reveni la alegerea şefului statului va constitui o sfidare flagrantă a Constituţiei.

Pînă în prezent, interpelarea mea anterioară a rămas fără reacţie, ceea ce mă face să vin repetat cu un demers în acest sens şi din numele a zecilor de mii de protestatari din toata ţara, cer să reveniţi în cîmpul legalităţii şi să iniţiaţi, neîntîrziat, procedura de dizolvare a Parlamentului urmată de stabilirea datei alegerilor parlamentare anticipate.

În cazul în care întîmpinaţi dificultăţi la stabilirea circumstanţelor care justifică dizolvarea Parlamentului şi confirmarea uzurpării, în vederea alimentării pozitive acestui proces cognitiv, Vă remit, anexat, cîteva analize succinte la aceste subiecte.

Cu stimă,
Vladimir VORONIN

Circumstanţe care justifică dizolvarea Parlamentului

La 28 noiembrie 2010 s-au desfăşurat alegeri parlamentare anticipate.

La 28 decembrie 2010 s-a desfăşurat şedinţa de constituire a Parlamentului nou ales.

Conform interpretării logice şi spiritului Constituţiei, luînd ca bază şi analogia art. 90 din Legea Supremă, Parlamentul nou ales urma să iniţieze procedura de alegere a şefului statului în termen de maxim 2 luni, adică pînă la 28 februarie 2011.

Curtea Constituţională, prin decizia sa din 8 februarie 2011 a emis o adresă Parlamentului prin care a indicat ca pînă la 8 mai să fie modificată legislaţia prin stabilirea unui termen concret de organizare a alegerilor prezidenţiale.

Parlamentul a refuzat să execute adresa Curţii Constituţionale şi nu a stabilit data limită de alegere a Preşedintelui RM.

Conform art. 90 din Constituţie, Parlamentul nu poate fi dizolvat mai des decît o dată pe an de la ultima dizolvare.

La 28 septembrie 2011 a expirat un an de la ultima dizolvare a Parlamentului.

Deja, de la acest moment, au apărut circumstanţe de dizolvare ale Parlamentului, dat fiind că a fost sfidată obligaţiunea de bază de a organiza alegeri prezidenţiale.

La 18 noiembrie 2011 Parlamentul a anulat abuziv procedura de alegere a şefului statului din motivul lipsei de candidaţi. Astfel, a fost încălcată grav Constituţia prin întreruperea acestui proces constituţional, fără nici un temei legal.

La 16 decembrie 2011 tentativa de alegere a şefului statului a eşuat.

La 15 ianuarie 2012, Parlamentul, în baza deciziei Curţii Constituţionale a anulat procedura de alegere Preşedintelui din 16 decembrie şi 15 ianuarie 2012.

În pofida faptului că Parlamentul era obligat să termine procesul de alegere a şefului statului, acesta a fost întrerupt, repetat, în mod abuziv şi cu grava sfidare a Legii Supreme.

Articolul 2 din Constituţie statuează că suveranitatea naţională aparţine poporului Republicii Moldova, care o exercită în mod direct şi prin organele sale reprezentative, în formele stabilite de Constituţie. Potrivit art.60 din Constituţie, Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului Republicii Moldova. Odată cu învestirea sa Parlamentul are obligaţia de a forma organele statale pentru a asigura principiul separaţiei puterilor, consacrat de art.6 din Constituţie.

Una din obligaţiile fundamentale ale Parlamentului constituie alegerea Preşedintelui Republicii Moldova.

Din jurisprudenţa Curţii Constituţionale anterioare s-a reţinut că, indiferent de circumstanţele care au determinat desfăşurarea alegerilor parlamentare (expirarea mandatului sau dizolvarea), Parlamentul, intrînd în exerciţiul funcţiei, are obligaţia de a se subordona Constituţiei şi, pentru asigurarea continuităţii puterii prezidenţiale, de a desfăşura alegerea şefului statului în conformitate cu prevederile art.78 din Constituţie.

Totodată, conform avizelor anterioare ale Curţii neparticiparea la alegerea şefului statului, blocarea sau obstrucţionarea alegerilor reprezintă circumstanţe de dizolvare a Parlamentului.

Astfel, Curtea Constituţională urmează să constate circumstanţele de dizolvare a Parlamentului din următoarele considerente:

1. După expirarea mai mult de un an de la alegeri, Preşedintele RM nu este ales;

2. Parlamentul obstrucţionează alegerea şefului statului prin:

   • neexecutarea adresei Curţii din februarie 2011 privind termenul de alegere;
   • întreruperea procesului de alegere şi tergiversarea intenţionată.

3. Practica anterioară a Curţii Constituţională permite dizolvarea Parlamentului chiar dacă nu au fost consumate toate tentativele de alegere dacă acestea sunt blocate de vreo forţă politică.

Pentru ca Curtea să dea un astfel de aviz Preşedintele interimar urmează să semneze un demers în acest sens.

Tărăgănarea, din partea şefului interimar al statului iniţierii procesului de dizolvare a Parlamentului va agrava şi mai mult crima de uzurpare a puterii de stat.

Argumente ce atestă uzurparea puterii de stat în Republica Moldova de către Ghimpu, Lupu şi Filat

Conform dicţionarului explicativ, a UZURPA înseamnă a pune mîna prin viclenie, cu sila pe un bun, pe un titlu al cuiva; a obţine (ceva) prin înşelătorie, pe nedrept.

Articolul 2 din Constituţie care reglementează “Suveranitatea şi puterea de stat” prevede:

“(1) Suveranitatea naţională aparţine poporului Republicii Moldova, care o exercită în mod direct şi prin organele sale reprezentative, în formele stabilite de Constituţie.

(2) Nici o persoană particulară, nici o parte din popor, nici un grup social, nici un partid politic sau o altă formaţiune obştească nu poate exercita puterea de stat în nume propriu. Uzurparea puterii de stat constituie cea mai gravă crimă împotriva poporului.”

Să realizăm o derulare cronologică a evenimentelor, pentru a demonstra cum Alianţa pentru Integrare Europeană a realizat uzurparea puterii de stat în Republica Moldova.

Totul a început în anul 2009. Imediat după accederea la putere, Alianţa pentru integrare europeană a întreprins primii paşi în sensul uzurpării puterii în stat, subordonînd intereselor exclusiv politice, practic, toată legislaţia naţională. Scopul aşa-numitei Alianţe a fost de a tergiversa alegerea Preşedintelui Republicii Moldova şi de a menţine cît mai mult timp puterea de stat, fie, chiar, şi prin metode nelegitime.

Astfel, alianţa de guvernare a modificat Legea nr.1234 din 22 septembrie 2000 “Cu privire la procedura de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova” şi Codul Electoral, adoptat prin Legea nr.1381-XIII din 21.11.97.

Este cunoscut faptul că, prin Hotărîrea Parlamentului № 54-XVIII din 3 noiembrie 2009, în conformitate cu articolul 2 al Legii № 1234-XIV din 22 septembrie 2000, Parlamentul a stabilit data alegerilor Preşedintelui Republicii Moldova pe 10 noiembrie 2009. Însă, candidatura lui Marian Lupu la funcţia de şef al statului, înaintată de către alianţa de guvernare, nu a întrunit numărul necesar de voturi ale deputaţilor în Parlament.

Ulterior, prin Hotărîrea № 74-XVIII din 27 noiembrie 2009, Parlamentul a stabilit data alegerilor repetate ale Preşedintelui Republicii Moldova pentru 7 decembrie 2009. Nici în cadrul alegerilor repetate Preşedintele Republicii Moldova n-a fost ales, ceea ce trebuia să conducă la consecinţele prevăzute de alin.(5) al articolului 78 din Constituţia Republicii Moldova — dizolvarea Parlamentului şi numirea datei alegerilor anticipate.

Însă, necătînd la cele două tentative eşuate de alegere a şefului statului din noiembrie şi decembrie 2009, încălcînd grav Constituţia Republicii Moldova, Ghimpu, Lupu şi Filat utilizează toate resursele puterii de stat pentru tergiversarea alegerii Preşedintelui Republicii Moldova, iar Parlamentul de legislatura a XVIII-a şi-a continuat activitatea pînă pe 28 septembrie 2010.

Cei trei lideri ai alianţei “s-au acoperit” cu aşa-numitul acord al alianţei, în care unicul candidat la funcţia de şef al statului era Marian Lupu. În repetate rînduri, membrii alianţei au propus candidatura lui Lupu la şefia statului, cunoscînd din start că nu vor vota pentru ea.

Fiind în imposibilitate de a modifica articolul 78 din Constituţie, din cauza lipsei celor 67 de voturi ale deputaţilor, membrii alianţei recurg la modificarea Legii № 1234-XIV din 22 septembrie 2000 “Cu privire la procedura de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova”. Ca urmare, deputaţii din AIE au stabilit că în cursul unui an, Parlamentul poate fi dizolvat o singură dată. Următoarea dizolvare a Parlamentului va avea loc într-un termen rezonabil, după expirarea unui an de la data ultimei dizolvări.

Totodată, fiind conştienţi că alegerile anticipate sunt inevitabile, Ghimpu, Lupu şi Filat se pregăteau, totuşi, de alegeri. Astfel, prin adoptarea Legii № 119 din 18 iunie 2010, alianţa a modificat normele Codului electoral. În regim prioritar a fost modificată componenţa Comisiei Electorale Centrale, ceea ce a condus la pierderea de către opoziţia parlamentară a majorităţii în cadrul acestui important organ electoral.

De asemenea, s-a stabilit formarea secţiilor de votare în afara teritoriului ambasadelor şi consulatelor Republicii Moldova peste hotare, precum şi s-a consacrat dreptul biroului electoral de a decide prelungirea cu două ore a timpului de votare, pentru a permite alegătorilor ce stau la coadă să-şi realizeze dreptul la vot.

Adică, Ghimpu, Lupu şi Filat au consacrat legislativ atribuţii de o legitimitate îndoielnică, pentru a falsifica rezultatele votării.

Considerabil au fost modificate normele Codului electoral referitoare la metodele de numărare şi repartizare a mandatelor obţinute de concurenţii electorali la alegeri. Deci, alianţa de guvernare a modificat regulile jocului în timpul jocului, ceea ce contravine valorilor democratice şi europene.

În acest context, Biroul OSCE pentru Instituţii Democratice şi Drepturile Omului, în Raportul nr.1 interimar al observării alegerilor în Republica Moldova pentru perioada 21–31 octombrie 2010 a indicat că, în septembrie au fost adoptate amendamente discutabile/dubioase la Codul electoral. Modalitatea de repartizare a mandatelor a fost modificată în aşa fel, încît partidele mici pot obţine prioritate. Modificarea Codului electoral în ajunul alegerilor contravine Recomandărilor Comisiei de la Veneţia. Aceste modificări trezesc o îngrijorare deosebită dacă au fost adoptate fără un larg consens şi pot oferi prioritate unor concurenţi electorali.

Au suferit modificări şi normele codului electoral ce reglementau organizarea referendumului. Pînă la adoptarea Legii № 119, conform articolului 171 din Codul electoral, Comisia Electorală Centrală avea dreptul de a recunoaşte nevalabil referendumul republican dacă la el au participat mai puţin de trei cincimi (3/5) din numărul persoanelor înscrise în liste. Alianţa pentru integrare europeană a redus acest prag pînă la o treime (1/3).

În acelaşi context a fost modificat şi articolul 168 din codul Electoral. Anterior acest articol prevedea că hotărîrea se consideră adoptată prin referendum republican dacă pentru ea au votat majoritatea cetăţenilor care au participat la referendum. În cazul în care referendumului se supune o lege constituţională, aceasta se consideră aprobată dacă pentru ea au votat cel puţin jumătate din numărul total al persoanelor înscrise în listele electorale.

AIE a stabilit majoritatea din numărul total al persoanelor înscrise în listele electorale doar pentru cazurile de supunere referendumului a unei legi constituţionale, care prevede modificarea dispoziţiilor privind caracterul suveran, independent şi unitar al statului, precum şi a dispoziţiilor referitoare la neutralitatea permanentă a statului.

Adică, AIE a făcut tot posibilul pentru a crea criza politică, iar apoi, mimînd căutarea soluţiilor pentru depăşirea crizei, pe 7 iulie 2010 deputaţii din AIE votează pentru petrecerea unui referendum constituţional şi supune referendumului proiectul de Lege pentru modificarea articolului 78 din Constituţia Republicii Moldova, exprimat prin întrebarea: “Sînteţi pentru modificarea Constituţiei care să permită alegerea Preşedintelui Republicii Moldova de către întreg poporul?”

Toate aceste acţiuni au fost din timp planificate pentru tergiversarea intenţionată a alegerilor prezidenţiale.

Dar, cu era de aşteptat, cetăţenii Republicii Moldova au apreciat critic situaţia politică din ţară şi nu s-au prezentat la referendumul din 5 septembrie 2010, ceea ce a dus la invalidarea rezultatelor acestuia.

De aceea, pe 28 septembrie 2010 Preşedintele interimar la Republicii Moldova a anunţat dizolvarea Parlamentului şi a stabilit data alegerilor parlamentare anticipate pentru 28 noiembrie 2010.

După alegerile anticipate din 28 noiembriei 2010, Ghimpu, Lupu şi Filat din nou formează Alianţa pentru integrare europeană, dar de această dată acţionează mult mai hotărît şi ilegal.

Iată cîteva etape ale uzurpării puterii în stat de către regimul de guvernare.

1. Anexa secretă a Acordului de constituire a Alianţei pentru Integrare Europeană

Este primul pas al liderilor celor trei partide din componenţa Alianţei în procesul de uzurpare a puterii de stat.

Prin acest acord anticonstituţional Ghimpu, Lupu şi Filat, pornind de la interese înguste de partid, meschine şi dubioase, au repartizat în mod abuziv şi ilegal funcţiile de conducere în Procuratura Generală, Serviciul de Informaţii şi Securitate, instanţele judecătoreşti, precum şi în unicul organ de jurisdicţie constituţională — Curtea Constituţională. Prin însăşi esenţa şi atribuţiile lor funcţionale aceste organe trebuie să fie independente, neangajate politic, să asigure legalitatea, ordinea de drept şi să apere ordinea constituţională în Republica Moldova.

Articolul 6 din Constituţia ţării noastre statuează că în Republica Moldova puterea legislativă, executivă şi judecătorească sînt separate şi colaborează în exercitarea prerogativelor ce le revin, potrivit prevederilor Constituţiei.

Subordonarea politică a puterii judecătoreşti şi a unicului organ al jurisdicţiei constituţionale este o încălcare gravă a principiilor fundamentale ale statului de drept, o subminare evidentă a suveranităţii naţionale şi un element constitutiv al infracţiunii de uzurpare a puterii în stat.

Odată cu instalarea slugilor docile ale celor trei partide politice în funcţiile de conducere a organelor de ocrotire a normelor de drept menţionate mai sus s-au încălcat grav prevederile articolelor 2, 6, 7, 116, 134 al Constituţiei Republicii Moldova şi au continuat acţiunile intenţionate de uzurpare a puterii de stat.

Ca exemplu, odată cu accederea în funcţia de preşedinte al Curţii Constituţionale, Alexandru Tănase face tot posibilul pentru ca organul de jurisdicţie constituţională să realizeze eliminarea abuzivă din Hotărîrea Curţii Constituţionale din 20 septembrie 2011 a constatării că după 28 septembrie 2011 Parlamentul trebuie dizolvat, indiferent dacă a organizat sau nu alegeri prezidenţiale în termen de un an de la ultima dizolvare.

Altfel, după cum a afirmat domnul Dumitru Pulbere, fostul Preşedinte al Curţii Constituţionale, Parlamentul îşi pierde legitimitatea. Anume pentru această declaraţie Ghimpu, Lupu şi Filat l-au demis din funcţie pe Dumitru Pulbere, pentru că le încurca planurile de uzurpare a puterii de stat, adică, menţinerea ilegală la putere prin blocarea procedurii de dizolvare a Parlamentului şi prin refuzul de a convoca alegerile anticipate.

2. Încălcarea termenelor constituţionale de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova

Potrivit articolului 60 din Constituţia Republicii Moldova, Parlamentul este organul suprem reprezentativ al poporului ţării noaste. Corespunzător, odată cu investirea sa, Parlamentul are obligaţia de a forma organele statale pentru a asigura principiul separaţiei puterilor în stat, consacrat de articolul 6 din Constituţie. Una din obligaţiile fundamentale ale Parlamentului, expres prevăzută în Constituţie, este alegerea şefului statului în conformitate cu prevederile articolului 78 din Constituţie.

Deci, următorul pas a lui Ghimpu, Lupu şi Filat în procesul de uzurpare a puterii în stat a fost tergiversarea şi chiar blocarea procedurii de alegere a şefului statului. Metodele au fost diverse, începînd cu refuzul ilegal de a fixa data alegerii preşedintelui ţării, pînă la multiplele eschivări de la executarea normelor constituţionale şi legale. De fapt, liderii celor trei partide din AIE ştiau că candidatul “aproape veşnic” — Marian Lupu, nu se bucură de susţinerea a cel puţin 61 de deputaţi în Parlament şi, totuşi, ocolind normele constituţionale, ei recurg la metode ilegale şi dubioase pentru menţinerea acestui provizorat. De fapt, prin nenumăratele declaraţii în presă Ghimpu, Lupu şi Filat au recunoscut că provizoratul îl vor menţine cu orice preţ, pentru a evita declanşarea alegerilor anticipate.

Practica şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale demonstrează că, indiferent de circumstanţele care au determinat desfăşurarea alegerilor parlamentare — expirarea mandatului sau dizolvarea, Parlamentul, intrînd în exerciţiul funcţiei, are obligaţia de a se subordona Constituţiei şi de a desfăşura alegerea şefului statului în conformitate cu prevederile art.78 din Constituţie, pentru asigurarea continuităţii puterii prezidenţiale.

Astfel, pe 28 septembrie 2010 a fost dizolvat Parlamentul de legislatura XVIII-a din motivul nealegerii şefului statului, fiind numită data alegerilor parlamentare anticipate pentru data de 28 noiembrie 2010.

Pe 28 decembrie 2010 a avut loc şedinţa de constituire a Parlamentului nou ales, de legislatura a XIX-a. După formarea organelor de lucru, conform prevederilor art.90 din Constituţie, Parlamentul nou ales trebuia să iniţieze procedura de alegere a şefului statului în termen de maxim 2 luni, adică pînă pe 28 februarie 2011. Prin Hotărîrea nr.2 din 08.02.2011 “Pentru interpretarea art.90 alin.(4) din Constituţia Republicii Moldova”, Curtea Constituţională a refuzat să se pronunţe asupra aplicabilităţii termenului de 2 luni prevăzut de alin.(4) al art.90, motivînd prin faptul că nu-şi poate atribui competenţele organului legislativ.

Totuşi, Curtea Constituţională a emis Parlamentului o adresă, indicînd termenul de trei luni pentru ca organul legislativ să execute hotărîrea nr.2 din 08.02.2011 şi să stabilească data limită de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova.

Pînă pe data de 8 mai 2011 Parlamentul era obligat să modifice legislaţia şi să stabilească termenul concret de alegere a şefului statului.

Însă, deputaţii din Alianţa pentru Integrare Europeană au refuzat să execute adresa Curţii Constituţionale, continuînd uzurparea puterii de stat şi menţinerea ilegală la putere. Or, art.140 din Constituţie prevede foarte clar că hotărîrile Curţii Constituţionale sînt definitive şi nu pot fi atacate. Corespunzător, ele sunt obligatorii spre executare pentru toate autorităţile publice din ţara noastră.

Foarte important de menţionat că, în Hotărîrea nr.2 din 24.01.2012 cu privire la aprobarea Raportului privind exercitarea jurisdicţiei constituţionale în anul 2011 Curtea Constituţională indică că, din motive inexplicabile, autorităţile statului — Guvernul Republicii Moldova şi Parlamentul Republicii Moldova, care sînt responsabile de eliminarea lacunelor semnalate şi aducerea actelor normative în concordanţă cu prevederile constituţionale, n-au executat adresele şi hotărîrile Curţii Constituţionale. Deci, în anul 2010 organele publice conduse de actuala guvernare n-au executat patru adrese şi trei hotărîri, iar în anul 2011 de către Alianţa pentru Integrare Europeană n-au fost executate nouă adrese şi cinci hotărîri ale Curţii Constituţionale. O astfel de subminare a jurisdicţiei constituţionale nu s-a întîmplat de la începutul activităţii Curţii Constituţionale (1994–1995) pînă în anul 2010. Iată încă un element al uzurpării puterii de stat — neexecutarea intenţionată, cu rea-voinţă a hotărîrilor Curţii Constituţionale, pentru a se eschiva de la desfăşurarea procedurii de alegere a şefului statului şi a menţine ilegal puterea în stat.

Deci, pe 28 septembrie 2011 a expirat termenul de un an de la ultima dizolvare a Parlamentului, pe 28 noiembrie 2011 a expirat un an de la ultimele alegeri parlamentare, iar pe 28 decembrie 2011 a expirat un an de la şedinţa de constituire a Parlamentului de legislatura a XIX-ea.

Din cele relatate mai sus, concluzionăm că Alianţa pentru Integrare Europeană a încălcat toate termenele constituţionale/legale pentru alegerea şefului statului şi, respectiv, Parlamentul actual nu mai are legitimitate.

3. Numirea pe 18 noiembrie 2011 a datei alegerilor ordinare a Preşedintelui Republicii Moldova şi neînaintarea de către Alianţa pentru Integrare Europeană a vreunui candidat

Acesta este următorul pas în acţiunile intenţionate ale lui Ghimpu, Lupu şi Filat de uzurpare a puterii de stat.

La insistenţa Partidului Comuniştilor din Republica Moldova de a fi numită data alegerilor ordinare a şefului statului, organul legislativ a fost nevoit să aprobe Hotărîrea nr.199 din 20 octombrie 2011 privind stabilirea datei alegerii Preşedintelui Republicii Moldova. În acest context, Marian Lupu, preşedintele interimar al Republicii Moldova, a declarat de la tribuna Parlamentului că nu doreşte să fie piatra de discordie şi să fie învinuit de uzurparea puterii în stat.

Dar, avînd deja cele 62 de voturi ale deputaţilor necesare pentru alegerea efului statului, Alianţa de guvernare, intenţionat, nu a înregistrat nici un candidat pentru funcţia de preşedinte al ţării. Scopul lor a fost de a anula, în genere, procedura de alegere a şefului statului.

De aceea, invocînd o pretinsă lacună legislativă în Legea 1234-XIV din 22 septembrie 2000 cu privire la procedura de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova, deputaţii din Alianţa pentru Integrare Europeană, în mod abuziv, anulează procedura de alegere a şefului statului din motivul lipsei de candidaţi.

De fapt, articolul 78 din Constituţia Republicii Moldova prevede clar că dacă în cadrul alegerilor ordinare şeful statului nu este ales, se organizează al doilea tur de scrutin, în termen de cel mult 30 de zile de la ultimele alegeri ordinare. Dacă în turul al doilea nici un candidat nu a acumulat votul a trei cincimi din numărul deputaţilor aleşi, se organizează alegeri repetate.

Dacă şi după alegerile repetate Preşedintele Republicii Moldova nu este ales, Preşedintele în exerciţiu dizolvă Parlamentul şi stabileşte data pentru desfăşurarea alegerilor în noul Parlament. Prin anularea ilegală a alegerilor din 18 noiembrie 2011, deputaţii din AIE au continuat uzurparea puterii în stat.

Important de menţionat că, conform avizelor anterioare ale Curţii, neparticiparea la alegerea şefului statului, blocarea sau obstrucţionarea alegerilor reprezintă circumstanţe de dizolvare a Parlamentului (Avizul nr.4 din 26 decembrie 2000).

4. Fixarea pe data de 16 decembrie 2011 a datei alegerilor repetate a Preşedintelui Republicii Moldova şi solicitarea ilegală a lui Marian Lupu, preşedinte interimar al Republicii Moldova, de a arăta în public buletinul de vot după ieşirea din cabina de votare

La această etapă procesul de uzurpare a puterii de stat ia amploare.

Conform prevederilor Constituţionale, Preşedintele ţării este garantul respectării Constituţiei Republicii Moldova. Însă, Marian Lupu, care deţine acum interimatul, încălcînd grav prevederile constituţionale, pe un ton imperativ cere tuturor deputaţilor să arate buletinele de vot la ieşirea din cabină înainte de aruncarea lui în urna de vot.

Cunoscînd foarte bine că demonstrarea în public a buletinelor de vot poate duce la declararea nevalabilităţii procedurii de alegere a şefului statului, deputaţii din Alianţa pentru Integrare Europeană şi cei din grupul Abramciuc, recurg totuşi la această demonstraţie publică a buletinelor de vot şi o fac cu bună ştiinţă. O demonstrează faptul că pe 15 decembrie 2011, adică în ajunul votării, reprezentanţii Partidului Liberal Democrat au atenţionat în cadrul Comisiei speciale pentru legerea preşedintelui că şefului statului este ales de către Parlament prin vot secret, garantat de Constituţie. În acest context, PLDM şi PCRM au respins solicitarea lui Marian Lupu ca deputaţii să arate buletinul la ieşirea din cabina de vot.

Deci, în seara de 15 decembrie 2011 Tudor Deliu şi ceilalţi membri ai PLDM recunosc că votul trebuie să fie secret, iar a doua zi toţi ca unul demonstrează buletinul de vot.

Ba mai mult, pe 6 ianuarie 2012, într-o conferinţă de presă, deputatul Tudor Deliu, membru al Fracţiunii PLDM, preşedintele Comisiei speciale pentru alegerea şefului statului declara: “Scrutinul prezidenţial din 16 decembrie ar putea fi invalidat de către Curtea Constituţională pe motivul încălcării articolului 78 din Constituţie cu privire la votul secret”.

Deci, era un scenariu de uzurpare a puterii în stat, pregătit bine din timp. La acest scenariu a participat activ şi deputatul Mihai Godea, unicul deputat care pe 16 decembrie 2011 n-a demonstrat în public buletinul de vot.

5. Decizia Curţii Constituţionale din 12 ianuarie 2012 şi intenţia lui Ghimpu, Lupu şi Filat de a de a desfăşura un referendum constituţional

Ulterior farsei din 16 decembrie 2011, ca urmare a sesizării deputatului în Parlament, Mihai Godea, Cutrea Constituţională adoptă hotărîrea nr.1 din 12 ianuarie 2012.

În această hotărîre Curtea Constituţională spune că, avînd în vedere normele constituţionale şi practica sa anterioară, Curtea reiterează imposibilitatea derogării de la caracterul secret al votului pentru alegerea Preşedintelui, deoarece acesta derivă dintr-o normă constituţională imperativă. Curtea a constat că la desfăşurarea procedurii de alegere a Preşedintelui din 16 decembrie 2011 au fost încălcate în mod flagrant normele articolului 78 şi, implicit, ale articolelor 1 şi 2 din Constituţie. Astfel, Hotărîrea Parlamentului nr.266 din 23 decembrie 2011 cu privire la rezultatele alegerilor ordinare pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova şi, implicit, Hotărîrea Parlamentului nr.287 din 28 decembrie 2011 privind stabilirea datei alegerii repetate a Preşedintelui Republicii Moldova urmează a fi declarate neconstituţionale.

Este vădit că anulînd procedura din 16 decembrie pentru alegerea şefului statului, Curtea Constituţională şi-a depăşit competenţa. Ca urmare, şi procedura din 15 ianuarie 2012 a fost anulată.

Anunţarea de către liderii AIE a intenţiei de petrecere a unui referendum constituţional cu scopul evitării dizolvării Parlamentului şi încercarea nereuşită din 16 şi 17 februarie 2012 de a numi o nouă dată a alegerii şefului statului exclud orice dubiu privind existenţa tuturor elementelor constitutive ale uzurpării puterii în stat în Republica Moldova.

Pornind de la norma constituţională, legiuitorul a prevăzut răspunderea penală pentru uzurparea puterii de stat, stabilind în articolul 339 răspunderea penală pentru acţiunile săvîrşite în scopul uzurpării sau menţinerii forţate a puterii de stat cu încălcarea prevederilor Constituţiei Republicii Moldova, se pedepsesc cu închisoare de la 10 la 15 ani, iar pentru semnele calificative agravante pînă la 20 de ani de închisoare.

Sursa: www.pcrm.md

Declaraţii şi comunicate de presă

• Sergiu SÎRBU: Dizolvarea Parlamentului şi desfăurarea unor alegeri libere şi corecte — unica posibilitate de a reveni la legitimitate
  PCRM, 31 ianuarie 2012

• Scrisoare deschisă către Preşedintele interimar al Republicii Moldova Marian Lupu
  PCRM, 26 ianuarie 2012

• Zece argumente juridice contra unui eventual referendum constituţional în Republica Moldova
  PCRM, 23 ianuarie 2012

 

© 2001–2018 Asociaţia pentru Democraţie Participativă “ADEPT”
Tel./Fax: (373 22) 21-29-92, e-mail:
Reproducerea materialelor se permite doar cu menţionarea sursei

Facebook | Twitter | RSS

Creat de NeoNet