În 2009, Partidul comuniştilor din Republica Moldova a participat la alegerile parlamentare cu deviza “Moldova europeană o construim împreună”. În 2014, la viitoarele alegeri parlamentare, — bineînţeles dacă acestea vor avea loc, — Partidul comuniştilor cu astfel de lozinci nu va mai ieşi. Încă în 2010, Partidul comuniştilor demonstra cu mîndrie 300 de acte legislative adoptate în timpul guvernării sale de opt ani, constituite din pachetul aşa-numitei legislaţii comunitare, europene. Acum Partidul comuniştilor, fără îndoială, va vorbi doar despre avantajele integrării eurasiatice şi despre aderarea la Uniunea Vamală. Evident că în acest caz nu este vorba doar despre poziţia unui partid politic din Moldova, ci despre dispoziţia majorităţii societăţii moldoveneşti, care intenţionează să voteze anume acest partid.

Ce s-a întîmplat? De ce astăzi se ruşinează de faptele cu care se mîndreau încă patru ani în urmă?

Bineînţeles, s-a schimbat principial Uniunea Europeană. Este dificil de constatat cînd anume s-a întîmplat aceasta, dar alegerile pentru Parlamentul European din 2009 au constituit un hotar evident al rupturii. Anume din momentul acesta UE se transformă definitiv din generator de valori “ai dezvoltării, solidarităţii şi libertăţilor civice” într-o noţiune strict geografică. Dacă înainte, vorbind despre valorile europene, în orice punct al spaţiului postsovietic — de la Chişinău la Duşanbe — noi puteam indica cu degetul în sus, avînd în vedere ceva net superior nouă, un punct spre care merită să ajungi, un punct ce stimulează dezvoltarea şi motivează creşterea, acum noi localizăm valorile europene cu ajutorul compasului şcolar. Este doar Vestul. Vestul, care propune ţărilor din Estul Europei să-l aleagă nu în calitate de punct de orientare pentru dezvoltare, ci în calitate de stăpîn. În locul formatului de modernizare europenaă strictă şi fără de compromis, a venit o logică de tip nou — “nu ne interesează cine eşti — important este cu cine eşti!”. Anume această logică este astăzi impusă de programul Parteneriatului Estic, care a devenit un model tipic şi cinic al făţărniciei UE. Istoricii fără probleme găsesc analogii de făţărnicie în politica Bizanţului în această regiune, o mie de ani în urmă.

Făţărnicia UE apare sub două aspecte.

Primul. Perspectiva integrării europene pentru ţările din parteneriatul estic lipseşte în toate documentele cu privire la asociere. Adică posibilitatea de a deveni membru UE pentru Moldova sau Ucraina nu se prevede chiar şi în perspectivă îndepărtată. Dar UE în politica sa externă în această regiune, prin intermediul reprezentanţilor săi de vîrf, solicită de la guvernele şi popoarele acestor state să aleagă anume Europa. Adică, să aleagă ceea ce nu există. Totodată, propune să renunţăm la o parte de suveranitate, la independenţa economică şi a politicii externe, la relaţiile de cooperare cu alte state postsovietice. Şi toate acestea în schimb la una dintre libertăţile consumeriste — libertatea de deplasare.

Cu alte cuvinte, alegerea europeană înseamnă doar refuzul de la orice alt tip de proiecte de dezvoltare, de la alte integrări, în afară de loialitatea vasalilor faţă de UE. În numele realizării acestui scop, Stefan Fule şi Catrin Ashton sînt gata să se amestece în treburile interne în orice ţară, de exemplu, în Moldova, să dezinformeze în mod deschis societatea despre profiturile rapide şi practice ale unei alegeri europene.

Al doilea. Acum, alegînd Europa, primeşti o listă mare de reforme obligatorii, dar, în primul rînd, prezumţia nevinovăţiei în cazul oricăror crime îndreptate împotriva libertăţilor civice. Bineînţeles, doar în cazul în care faci parte din elita de la guvernare. Anume din aceste considerente pentru aceste “elite” această alegere europeană este confortabilă. Şi doar pentru ele şi există această alegere europeană.

Trei luni în urmă “Bercut”-ul ucrainean a oprit dur protestele din Odesa, atunci cînd odesiţii au încercat să-l apere de arest pe deputatul de la Partidul Regiunilor Igor Markov. Dar deputatul Igor Markov totuna a fost întemniţat. Şi doar pentru faptul că a făcut declaraţii împotriva cursului european al lui Ianukovici, împotriva semnării Acordului de Asociere cu UE. Nu a răsunat atunci nici un cuvînt de condamnare la adresa lui Ianukovici sau a serviciilor speciale “Bercut”. Nici din partea lui Fule, nici din partea lui Ashton. În schimb, acum, cînd Ianukovici a refuzat să semneze Acordul, cînd toţi deputaţii din opoziţie sînt în libertate şi acţionează deschis şi nestingherit, cînd aceşti deputaţi ard cauciucuri şi cheamă la represiuni împotriva “jidovilor şi moscalilor”, iar “Bercut”-ul încearcă să-şi îndeplinească misiunea de protecţie a ordinii publice, noi observăm un tablou diametral opus. Adică, refuzul de la loialitată de vasal faţă de Uniunea Europeană poate provoca imediat aşa-numita principialitate europeană. O întrebare retorică în legătură cu ceea ce se întîmplă în Moldova. Să ne închipuim doar situaţia că ceea ce a făcut şi face guvernarea moldovenească (totul!) se efectua nu sub lozinci de integrare europeană, ci, să zicem, sub lozincile de parteneriat strategic cu Rusia.

Care ar fi capul de acuzare din partea Vestului geografic? Cînd se lichidează mass-media de opoziţie, sînt acaparte în stil raider proprietăţile statului şi private, cînd doi oameni controlează sistemul justiţiar şi Procuratura, cînd Constituţia este călcată în picioare, cînd de fiecare dată în ajunul alegerilor — fie alegerile preşedintelui sau alegerile parlamentare — guvernarea modifică legislaţia electorală, cînd funcţionarii de rang înalt omoară un om la vînătoarea regală şi ascund crima, cînd sînt încălcate crunt drepturile autonomiei găgăuze, iar locuitorilor ei li se refuză dreptul de a organiza un plebiscit, cînd guvernanţii de cel mai înalt rang se acuză unii pe alţii de cele mai grave crime îndreptate împotriva democraţiei, pentru ca mai apoi să se alieze din nou, cînd opoziţia este persecutată în mod deschis.

Nu există dubii că un astfel de regim ar fi printre cele mai caricaturistice personaje în opinia publică din Europa. Dar acest regim acţionează sub alte drapele şi, respectiv, toate crimele lui sînt calificate ca poveste de succes, a unui succes european. Aceasta este logica făţărniciei europene.

În acest sens, este evident că, dacă Moldova este constituită doar dintr-o comunitate criminală minoră, această comunitate şi-a făcut alegerea. Şi această alegere este, indiscutabil, europeană. Dar dacă Moldova, totuşi, este o societate, atunci această societate are un spectru mult mai larg de variante pentru dezvoltare. Deşi deja este clar principalul: ele nu vor fi criminale, pline de făţărnicie şi cinism.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Sursa: comunist.md

 

© 2001–2018 Asociaţia pentru Democraţie Participativă “ADEPT”
Tel./Fax: (373 22) 21-29-92, e-mail:
Reproducerea materialelor se permite doar cu menţionarea sursei

Facebook | Twitter | RSS

Creat de NeoNet