Partidul Comuniştilor a organizat sîmbătă, 12 aprilie, un atelier public pe marginea conţinutului Acordului de Asociere al Moldovei cu Uniunea Europeană, pentru a vedea care sînt plusurile şi minusurile acestui document.

Potrivit analizei preventive a PCRM, Acordul de Asociere reprezintă un program de lichidare “paşnică” a suveranităţii Moldovei, or presiunile pentru semnarea cît mai rapidă a documentului s]nt îndreptate anume în aceste scopuri. Acest lucru este demonstrat de faptul că Acordul prevede guvernarea de facto a Moldovei de un protectorat şi nu de organele prevăzute de Constituţie.

Totodată, experţii au constatat că acest document dezorganizează procesele economice ale ţării, iar legăturile economice externe ale Republicii Moldova sînt încălcate.

La atelierul public au participat deputaţi şi reprezentanţi ai Partidului Comuniştilor, reprezentanţi ai comunităţii de experţi din Moldova, dar şi reprezentanţi ai societăţii civile.

Pe data de 29 noiembrie 2013, actuala guvernare a Moldovei a ratificat Acordul de Asociere a Moldovei, inclusiv de creare a zonei de comerţ liber cu Uniunea Europeană, la summit-ul Parteneriatului Estic de la Vilnius. Documentele au fost ratificate, fără ca conţinutul lor să fie făcut public şi să fie discutat cu societatea moldovenească. Guvernul Leancă intenţionează să semneze cele două documente pînă la finele lunii iunie curent.

Cuvîntul introductiv al preşedintelui PCRM, Vladimir Voronin, la seminarul PCRM de dezbatere a Acordului de Asociere a Republicii Moldova cu Uniunea Europeană

Stimaţi tovarăşi,

Cu cinci ani în urmă, în revista analitică pro-Kremlin cu titlul elocvent “PIB” a fost publicat un articol mic. Acesta se numea “Fenomenul moldovenesc” Ceea ce a fost scris în această publicaţie este perceput în prezent ca un fenomen. Deosebit de interesantă este partea publicaţiei intitulată destul de neobişnuit — “Integrarea europeană prorusă” Permiteţi-mi să citez cîteva observaţii ale publicistului de la Moscova.

Iată ce scrie el:

“O astfel de eurointegrare — prorusească — totuşi, există. Teoretic, aceasta nu trebuie să fie diferită. Doar că în ultimii ani ne-am obişnuit că sloganul de integrare europeană, învăţat de unii dintre vecinii noştri, are formă rusofobă, formă de luptă cu demoni din trecut, care nu-i lasă calmi pe liderii revoluţiilor stradale. Anume un asemenea proces de integrare europeană neînţeles, complet necunoscut pentru publicul larg, se observă în Republica Moldova. Poate că anume din acest motiv conducerea Rusiei ţine la relaţiile cu micuţa Republica Moldova”.

Şi încă:

“Vladimir Voronin a fost primul preşedinte al Republicii Moldova, care a semnat un acord de bază cu Federaţia Rusă, în care Rusia şi Republica Moldova sînt proclamaţi ca parteneri strategici. Şase luni mai tîrziu, Voronin anunţă cursul de integrare europeană. Anume această mişcare în politica externă i-a permis lui Voronin nu numai să şteargă definitiv din ordinea de zi problema unirii cu România, dar, de asemenea, să rezolve o serie de probleme care păreau greu de rezolvat în configuraţia socio-politică existentă. Cu sprijinul Europei, Voronin trece în Parlament Legea privind statutul minorităţilor naţionale şi apoi aşa-numita concepţie a politicii naţionale, care a redat limbii ruse în Republica Moldova statutul de limbă de comunicare interetnică”.

Autorul rămîne surprins de faptul că Republica Moldova, spre deosebire de alte ţări din Europa de Est, îşi construieşte relaţiile sale cu UE, excluzînd categoric integrarea în NATO, şi promovează o politică economică externă destul de pragmatică şi echilibrată. Aici este un alt citat:

“Europenizarea prorusă a Moldovei s-a evidenţiat prin faptul că, în ultimii ani, Guvernul Republicii Moldova transformă ţara într-un spaţiul destul de promiţătoare de dialog dintre Rusia şi UE. De exemplu, activizarea Republicii Moldova în direcţia europeană s-a manifestat prin faptul că ţara a obţinut dreptul la comerţul asimetric cu Uniunea Europeană. Politica la fel de activă în cadrul CSI a permis Moldovei să creeze o zonă de liber schimb cu majoritatea ţărilor din Comunitate. Ca urmare, Republica Moldova, în care s-a dezvoltat un climat economic extrem de liberal, a devenit extrem de interesantă pentru companiile europene, care sînt gata să construiască întreprinderi orientate nu numai spre piaţa internă, ​​dar, de asemenea, şi spre piaţa rusă. În acelaşi timp, Republica Moldova devine interesantă ca teren pentru cooperarea Rusiei cu Europa”.

Şi un ultim citat, care va surprinde pe mulţi oameni din această sală:

“Dar poate abordarea cu adevărat europeană a acestui stat şi a conducătorilor lui constă în atitudinea grijulie faţă de limba rusă şi istoria rusă, faţă de monumente, inclusiv monumentele din epoca sovietică. Este incorect să numeşti o ţară săracă dacă, în pofida dificultăţilor evidente, ea îşi permite să restabilească mănăstirile medievale ale Bisericii Ortodoxe Ruse. Da, această ţară este cu siguranţă un stat european, dar care consolidează constant relaţiile de prietenie cu Rusia”.

Stimaţi tovarăşi,

Nu întîmplător am început evenimentul de astăzi cu aceste citate. Desigur, pentru noi toţi nu ar fi rău să ne amintim acţiunile realizate în perioada guvernării PCRM, să ne amintim cum eram apreciaţi în afara Republicii Moldova. Dar nu doar aceasta contează. Doar în cinci ani în Republica Moldova s-a schimbat radical atitudinea faţă de procesul de integrare europeană. În cîţiva ani acest proces a încetat să fie nu numai promoldovenesc; el a devenit antieuropean şi antirus atît ca ​​formă, cît şi ca conţinut. Anume acestui fapt îi este dedicat seminarul nostru, discuţia noastră.

Cum s-a întîmplat aceasta? De ce Partidul Comuniştilor, care a declarat calea modernizării europene a Republicii Moldova în noiembrie 2002, azi critică aşa-numitul Acord de Asociere cu UE? Ce nu poate fi acceptat categoric? Care sînt ameninţările — politice, economice, sociale — pentru majoritatea cetăţenilor? Şi de ce majoritatea cetăţenilor moldoveni nu mai cred într-un viitor european?

Pe aceste puncte se va axa conversaţia noastră de astăzi. Şi cer să fim extrem de atenţi. În primul rînd, pentru că tot ce vom auzi astăzi în această sală ar trebui să ajungă mîine pînă la alegătorii noştri prin discursurile dumneavoastră, prin argumentarea dumneavoastră a modului în care într-adevăr ar trebui să se dezvolte Republica Moldova, iar ce cale îi este contraindicată.

Trebuie să înţelegem cu toţii: Acordul de Asociere cu UE, care a fost parafat la Vilnius şi pe care se grăbeşte să-l semneze puterea, este ultimul argument fals al regimului. Argumentul pe care liderii regimului doresc să-l promoveze înainte de alegeri, luînd prin surprindere societatea, prezentîndu-l ca un rezultat final. Cum ar fi “a fost rău, dar uitaţi-vă — am obţinut ceva!”, “Uitaţi de coşmarurile din trecut, vom transforma povestea în realitate!”.

Şi dacă vom permite ca această dezinformare totală să stapînească sufletele credule ale alegătorilor, dacă vom permite regimului să ne pună pe urechi “euromacaroane”, nu mai merităm să ne considerăm cel mai cu autoritate, cel mai organizat şi luminat partid. Aşa că vă vom prezenta fapte, dar nu emoţii, argumente concrete, dar nu demagogie la adresa unui acord periculos, care va intra, fără îndoială, în istorie sub numele de o altă “cîrdăşie de la Munchen”.

Stimaţi tovarăşi,

Toţi cetăţenii Republicii Moldova în ultimii ani s-au convins ce înseamnă povestea de succes în Republica Moldova sub steagul Uniunii Europene. Este o crimă deschisă, este subordonarea completă a executivului şi a justiţiei oligarhilor, corupţia care ne sufocă, monopolizarea mass-media, terorizarea şi persecutarea opoziţiei, frauda şi uzurparea puterii în stat. Şi încă — expulzarea din ţară a unui milion de oameni, distrugerea educaţiei şi ocrotirii sănătăţi, incitare la ură etnică, distrugerea oricăror perspective de modernizare socială. Si cel mai important — lichidarea statului moldovenesc.

Toate acestea, din păcate, s-au întîmplat cu acordul tacit şi încurajare din partea UE. Aplauze de la Bruxelles cu privire la această degradare am auzit de multe ori. Aplauze susţinute inclusiv prin şirul de vizite ale celor mai importanţi funcţionari din SUA şi UE şi prin sprijin financiar gigantic. Finanţarea decăderii — iată ce înseamnă integrarea europeană actuală a Republicii Moldova. Iar semnarea acordului este doar o “împuşcătură de control” în capul statalităţii moldoveneşti. Acum sîntem implicaţi în confruntare deschisă cu Rusia şi CSI, practic, renunţăm la Transnistria şi arhitecţii crizelor globale ne pregătesc rolul unui tampon antirusesc în prima linie a frontului.

Discursul lui Mark Tkaciuk

Stimaţi tovarăşi,

Pentru cei care nu doresc să fie dezamăgiţi de Uniunea Europeană: nu citiţi Acordul de Asociere. Acest Talmud multipaginar din primele pagini este capabil să îngroape cele mai eurooptimiste speranţe. Speranţe cunoscute de fiecare dintre noi. Speranţa că există o Uniune minunată de ţări şi şi popoare, capabilă să forţeze regimurile “tranzitorii” să respecte statul de drept, democraţia reală, drepturile omului, libertăţile europene. Dar, din păcate, o astfel de uniune nu mai există. Şi nu există nici măcar speranţa. Textul Acordului de Asociere dintre UE şi Republica Moldova este cel mai bun argument în favoarea acestei concluzii. Un necrolog pe deplin realizat de europeni cinici şi trădători şi de politicieni neîndemînatici din Moldova.

Despre ce este acest document? De ce actuala guvernare se agaţă de el ca de un pai? De ce este atît de insistentă UE în semnarea acestuia cît mai rapidă? În timp ce toată lumea ştie că asocierea cu UE nici pe departe nu înseamnă să devii membru asociat. Toată lumea ştie că acest acord nu conţine nici un indiciu al potenţialului de a deveni membru al Uniunii Europene. Poate noi nu înţelegem totul, nu ne dăm seama de adevărata adîncime şi grandoare a planului strategic stabilit în Acord?

Atunci să operăm cu categorii mai evidente. În definitiv, pe toţi ne interesează răspunsul la o singură întrebare: ne va fi mai bine sau mai rău după semnarea acordului? Va fi mai bine sau mai rău pentru Moldova? Pentru poporul moldovenesc? Faptul că schimbări se vor produce este evident. Dar ce fel de schimbări?

Deci, problemele cu care se confruntă Republica Moldova sînt bine cunoscute.

Conform datelor organizaţiei internaţionale Transparency International în clasamentul internaţional al corupţiei, Republica Moldova ocupă poziţia ruşinoasă 102 din 177, iar acest indice se înrăutăţeşte pe an ce trece. Conform agenţiei sociologice Gallup Moldova are cel mai ridicat nivel de corupţie în spaţiul ex-sovietic. Noi ştim cu toţii că aceste cifre nu pot fi altele într-o ţară în care, cu un an în urmă, guvernul de coaliţie demis pentru corupţie a revenit aproape în întregime la conducere. Într-o ţară în care liderii partidelor de la guvernare s-au acuzat deschis reciproc de atacuri raider, de subordonare a justiţiei, de monopolizare a mass-media, de abuz de putere şi uzurpare. În acelaşi timp, nu este vorba doar de simpli politicieni, pentru că ei sînt concomitent oligarhi, cei mai bogaţi oameni din cea mai săracă ţară.

O altă problemă sistemică. ţările vecine — România, membră a Uniunii Europene şi NATO, în pofida tuturor normelor existente ale dreptului internaţional şi ale regulilor existente în cadrul UE şi NATO, arată în mod deschis atitudinea ostilă faţă de Republica Moldova. Acest lucru este exprimat prin refuzul de a recunoaşte limba moldovenească şi identitatea naţională a moldovenilor, prin refuzul de a semna documentele bilaterale obligatorii — cu privire la frontiera de stat şi a tratatului politic de bază. Mai mult decît atît, această poziţie se explică de către autorităţile române prin existenţa unui plan strategic de lichidare a statului moldovenesc, de aderare la România. Argumentarea politică a conducerii româneşti actuale la această temă o reproduce exact pe cea a dictatorului fascist Ion Antonescu.

A treia problemă sistemică — separarea ţării. Şi aici problema este mult mai profundă decît doar învechita problemă transnistreană. Acţiunile autorităţilor de la Chişinău înăspresc disensiunile interne ale societăţii moldoveneşti. Aceasta şi declaraţiile permanente ale autorităţilor cu privire la necesitatea de a renunţa la neutralitatea constituţională, teroarea îndreptată împotriva minorităţilor naţionale, încercările permanente de a sparge identitatea istorică a poporului, de a pune la îndoială valorile de bază, precum antifascismul, toleranţa etnică, percepţia tradiţională a Rusiei ca partener de bază şi esenţial pentru Republica Moldova în domeniul edificării statului. Atunci cînd această putere a renunţat la soluţionarea politică a problemei transnistrene, nu a prezentat nici un fel de iniţiative în afară de legitimizarea graniţei de pe Nistru, transformarea liniei de separare temporară a Moldovei într-o potenţială linie a frontului.

Să ne imaginăm, cum ar trebui să acţioneze în mod ideal Uniunea Europeană în cazul în care s-ar fi interesat cu adevărat de realizarea acestor scopuri minunate descrise în preambulul acordului pompos?

Dacă Uniunea Europeană ar fi sinceră în intenţiile sale, încă cu patru ani în urmă trebuia sî condamne în mod deschis acţiunile regimului antidemocratic din Republica Moldova. După alegerea anticonstituţională a preşedintelui ţării, UE trebuia să renunţe la sprijinul financiar acordat autorităţilor moldoveneşti. După scandalul “Padurea Domnească” UE trebuia să izoleze această guvernare, să treacă la dialog direct cu societatea moldovenească. La dialog cu o majoritate absolută a populaţiei care nu are încredere în regimul de la Chişinău. UE trebuia să ceară de la regimul din Chişinău garanţii pentru asigurarea unor alegeri parlamentare corecte şi democratice.

Dacă Uniunea Europeană ar fi sinceră în intenţiile sale, ar fi condamnat în mod deschis politica revanşardă a membrului UE România. Cel puţin, ar declara despre inadmisibilitatea utilizării retoricii criminalilor nazişti în relaţiile internaţionale (cazul extraordinar cînd preşedintele Traian Băsescu a spus că el ar repeta ordinul lui Antonescu “Români, vă ordon, treceţi Prutul!”). Iar ca maximum, ar cere de la România semnarea imediată a acordurilor cu Republica Moldova, precum şi recunoaşterea limbii moldoveneşti şi a identităţii naţionale moldoveneşti.

Dacă Uniunea Europeană ar fi sinceră în intenţiile sale ar fi condamnat regimul de la Chişinău pentru declanşarea campaniei antigăgăuze, ar fi solicitat de la Chişinău promovarea unei poziţii echilibrate în materie de securitate internaţională, a garantării statutului neutru.

Dacă UE ar fi făcut toate acestea în strictă conformitate cu principiile şi valorile care traversează în lung şi-n lat acordul de asociere, care ar fi nivelul de încredere acum în structura paneuropeană? Fără îndoială, în acest caz majoritatea absolută a cetăţenilor Republicii Moldova ar fi fost adepţi fermi ai aşa-numitului vector european. Mai mult decît atît, această opţiune ar fi avut perspective reale şi nu imaginare, obiective reale şi nu false.

UE a ales o altă cale. Procurorul european a încheiat o cîrdăşie cu criminalii în faţa victimelor, a poporului multinaţional al Moldovei. Astăzi sîntem martori cum, în textul acordului, UE negociază cu uzurpatorii apărarea democraţiei în Republica Moldova. Vedem cum, în conformitate cu acelaşi text, UE va lupta cu corupţia în Moldova împreună cu oligarhii şi criminalii de la putere, cu membrii guvernului care doar un an în urmă au fost acuzaţi de Parlament şi Curtea Constituţională de acte de corupţie. Noi vedem modul în care UE şi Republica Moldova vor asigura securitatea frontierelor, fără măcar să încerce să calmeze acţiunile revanşarde, antimoldoveneşti şi antieuropene ale României. Putem vedea că sloganurile frumoase cu privire la soluţionarea conflictului transnistrean se anulează în Acord, iar Moldova se obligă să participe la operaţiunile din zonele de criză. Ceea ce înseamnă nu atît participarea la acţiunile de menţinere a păcii, ci în conflicte militare de partea NATO. Şi nici o menţiune despre întărirea statutului de neutralitate al Republicii Moldova ca o platformă firească pentru consolidarea societăţii civile moldoveneşti de pe ambele maluri ale Nistrului.

Acordul demonstrează că UE, în calitate de partener pe termen lung în Republica Moldova, nu percepe poporul sau societatea civilă, ci tipul de guvernare care a apărut în ultimii ani. Această opţiune a Uniunii Europene nu este întîmplătoare. Pentru că ceea ce este oferit sub formă de Acord de Asociere pentru semnare nici măcar nu adie a integrare — politică sau economică. Integrarea întotdeauna este o formă de obligaţii reciproce şi responsabilitate reciprocă.

De exemplu, în toate cazurile de integrare, mai ales politică, ţara deleghează o parte din suveranitatea sa, primind în schimb dreptul de a participa la luarea deciziilor.

Anume aşa funcţionează Uniunea Europeană. Apropo, aşa a funcţionat şi Uniunea Sovietică.

Dar există şi astfel de uniuni şi asociaţii în care una dintre părţi se angajează să execute obligaţiunile, se dezice de o parte a suveranităţii sale, dar nu primeşte nici un drept la nivelul la care se iau deciziile, păstrînd doar posibilitatea de a coparticipa la conducerea propriei ţări. Aşa sînt relaţiile actuale dintre Noua Caledonie şi Franţa, Puerto Rico şi Statele Unite sau în trecut relaţia dintre Uganda, Botswana şi Marea Britanie.

Ce se întîmplă în acest caz?

Potrivit secţiunii VII din acord, Republica Moldova va fi administrată de către o autoritate care se numeşte Consiliul de asociere. Articolul 434 indică în mod clar: “Prin prezenta se constituie Consiliul de asociere. Consiliul desfăşoară activităţi de supraveghere şi monitorizează aplicarea prezentului acord, precum şi revizuieşte periodic modul de funcţionare a prezentului acord, în lumina obiectivelor sale”. Pornind de la faptul că în textul anterior al acordului au fost descrise toate activităţile umane care pot fi efectuate în Republica Moldova — de la terorism pînă la pescuit — mandatul noului organ de control al Moldovei devine atotcuprinzător şi inimaginabil.

Pe patru pagini este descrisă detaliat structura viitoarei guvernări — Consiliul de asociere, Comitetul de asociere şi subcomitete, formate din reprezentanţi ai UE şi ai Guvernului Republicii Moldova. Dar nici un cuvînt nu-i spus despre rolul Parlamentului în noul sistem de luare a deciziilor şi cum trebuie de procedat cu faptul evident că toată verticala aceasta administrativă a şefilor europeni vine în contradicţie absolută cu Constituţia Republicii Moldova. De la semnarea acordului, suveranitatea Republicii Moldova nu va mai aparţine poporului Moldovei, ci va deveni proprietatea oficialilor de la Bruxelles şi a partenerilor lor de afaceri de la Chişinău.

Dragi tovarăşi,

Pentru un astfel de sistem de guvernare există o definiţie corectă, mai exactă decît asociaţia. Aceasta se numeşte un protectorat, control extern, ştiinţific vorbind — “O formă de relaţii interstatale în care o ţară recunoaşte deasupra sa o suveranitate supremă, mai ales în relaţiile internaţionale, menţinînd autonomia în treburile interne”.

Noi înţelegem ce fel de schimb face guvernarea actuală a Republicii Moldova, lipsind de suveranitate propriul popor şi transmiţînd-o noului şef. Natura acestui schimb a fost evidentă chiar şi atunci cînd majoritatea de la guvernare, profanînd Constituţia, a ales aşa-numitul preşedinte; atunci cînd ruşinoasa şi criminala coaliţie în faţa întregii Europe era împăcată şi reunită de Stefan Fule; atunci cînd Moldova a devenit un loc de pelerinaj pentru oficialii europeni şi americani, care au găsit aici realizări deosebite în consolidarea democraţiei şi a reformelor.

Puterea vinde suveranitatea poporului moldovenesc doar din loialitate eternă faţă de Uniunea Europeană. Loialitate care nu prevede aderarea la UE, nici reforme, nici libertate, nici modernizare.Pentru că de aceasta nu are nevoie Uniunea Europeană, fiind satisfăcută de sălbatica imagine antirusă a regimului de la Chişinău. Iar gangsterilor din birourile guvernamentale moldoveneşti astfel de lucruri precum lupta împotriva corupţiei şi pentru statul de drept le par fără de sens şi inutile.

Concluzia în toată povestea aceasta poate fi doar una. Acordul de asociere înmormîntează statalitatea moldovenească şi democraţia moldovenească. Iar faptul că înmormîntarea are loc sub sunetele “Odei bucuriei” de Beethoven, care este imnul Uniunii Europene, adaugă doar un dram şi cinism aceastei situaţii. Dar nu există nici o îndoială că vestea despre moartea Moldovei este prematură. Nu avem nici o îndoială că foarte curînd înmormîntarea anunţată se va transforma în anularea regimului actual, iar la această sărbătoare multaşteptată va veni întreaga ţară.

Discursul lui Oleg Reidman

Tovarăşi,

S-ar părea că nu prea este de adăugat la această analiză, exceptînd confirmarea îngrijorării civice pentru soarta ţării noastre şi a indignării de natura trădătoare a uzurpatorilor de la putere.

Cu toate acestea, nu sîntem la miting, ci ne pregătim pentru un dialog serios şi argumentat cu cetăţenii noştri, în conştiinţă cărora este “presată” ideea falsă a “paradisului în care îi aşteaptă rîuri de lapte şi miere”.

Cetăţenii noştri s-au obişnuit orice, chiar şi cel mai mic profit, să-l obţină prin muncă, prin depăşirea obstacolelor create de birocraţie, protejînd afacerea de hoţi şi de atacuri din partea guvernanţilor. Mă îndoiesc că este posibil să convingi majoritatea că semnarea unor hîrtii, cum ar fi proiectul acordului de asociere le poate rezolva toate problemele.

În faţa noastră este problema clasică — “ce a fost la început: găina sau oul?”. În primul rînd, dezvoltarea şi apoi asocierea sau în primul rînd asociaţie şi, respectiv, pierdem din dezvoltare? De ce întrebarea este pusă anume în acest mod? Poate ne înşelăm? Niciodată nimeni nu a fost tot mai bun şi mai frumos doar pentru că a crezut că este frumos şi bun. Încă niciodată nu s-a reuşit o mişcare normală dacă pui carul înaintea boilor. Nouă ni se oferă anume această opţiune.

Obiectivele Uniunii Europene, care îşi pierde tot mai mult din caracterul unificator şi are din ce în ce mai multe trăsături ale unui bloc, sînt clare — de a construi în centrul Europei un nou “Zid Berlinez politic şi economic”. Un cordon sanitar din aşa-numitul Parteneriat Estic împotriva Uniunii Eurasiatice, care cîştigă teren, devine un centru nou şi are un potenţial foarte puternic. Cum se raportează aceste obiective la interesele naţionale ale Republicii Moldova şi ale poporului său? Se ţine cont de interesele noastre de aşa-numiţii parteneri de dezvoltare? Analiza proiectului Acordului de asociere demonstrează destul de clar nu, nu se iau în considerare.

Principala concluzie a acestui acord este că ţării noastre i se rezervă rolul de apendice agrar în vecinătate cu UE.

Din cele 200 de directive ale UE, care trebuie să fie îndeplinite în termen de doar 2–3 ani, mai mult de 90 sînt asociate cu producerea şi circulaţia de produse agricole. Printre acestea:

• 10 regulamente de control al calităţii produselor agricole;
• 5 regulamente privind agricultura organică;
• 26 regulamente şi directive privind standardele de piaţă a plantelor, legumelor, fructelor si seminţelor;
• 22 regulamente şi directive cu privire la standardele de piaţă a animalelor şi ale produselor de origine animală, inclusiv a standardelor de bunăstare a animalelor care reglementează sacrificarea, transportul şi procesul de creştere;
• 6 directive privind dreptul comercial;
• 6 directive privind contabilitatea;
• 8 directive privind legislaţia muncii.

Industria este aproape inexistentă în proiectul acordului. Sînt menţionate doar 10 directive europene în domeniul energeticii. Cu toate acestea, aceste directive “energetice” nu au luat în considerare situaţia reală, şi anume lipsa de alternative la sursele ruseşti de gaze naturale, dezmembrarea sistemului energetic al Moldovei din cauza problemei transnistrene. Directivele energetice ale UE de genul celui de-al III-lea Pachet Energetic sînt îndreptate exclusiv spre crearea problemelor cu Gazprom-ul din Rusia şi aducerea tarifelor pînă la nivelul european, fără a se ţine cont de capacităţile de plată ale populaţiei. Mai mult decît atît, tarifele ridicate la energia electrică nu lasă speranţa de a creşte competitivitatea industriei din cauza importanţei energetice în costul de producţie al mărfii.

Proiectul acordului trece cu privirea nu doar perspectivele de dezvoltare, ci chiar şi restabilirea ramurilor industriale, precum producerea instrumentelor, microelectronica, producţia de echipamente şi utilaje pentru calculatoare. Nu este spus măcar un singur cuvînt despre producţia şi liber schimbul din industria uşoară şi producerea de încălţăminte, de materiale de construcţii şi metalurgie. Aceasta înseamnă că interesele Moldovei din stînga Nistrului nu sînt luate în calcul nici de trădătorii naţionali, nici de ghidul lor european.

În Uniunea Europeană dezvoltarea, coordonarea şi punerea în aplicare a directivelor a durat zeci de ani. ţările membre au luptat pînă la sînge pentru propriile lor interese, pentru interesele sectoarelor economice. Dar oficialii noştri au salutat orice strănut european, fără a ţine seama de consecinţe. Şi care sînt consecinţele? Anularea tuturor regulilor şi reglementărilor economiei naţionale existente şi trecerea la alte standarde costă bani enormi. Şi apoi cea mai importantă întrebare este: cine şi de unde va lua bani pentru aceasta? Transferul costurilor de producţie îi va costa pe producători, iar costul controlului şi supravegherii va reveni agenţiilor de stat. Agenţiile de stat vor primi bani din Europa pentru a standardiza controlul, chiar dacă în proiectul acordului nu există o astfel de secţiune. Iar producătorul trebuie să cîştige banii necesari. Pentru aceasta, el trebuie să-şi vîndă marfa şi să investească în îmbunătăţirea calităţii, în reducerea costurilor, pentru a ajunge la conformittatea cu standardele europene. Pînă noi nu vom ajunge la aceste standarde, produsele noastre pe piaţa europeană se vor “înfunda”. Această înfundare se reflectă exact în proiectul acordului, în toate cotele batjocoritor de mici — 20 mii de tone de mere, prune 5.000 tone, 1000 de tone de roşii, suc de struguri — 500 tone, 4500 tone de carne de porc, 600 tone de carne de pasăre, 400 tone de usturoi. Moldova produce mult mai multe produse agricole, ce să facă cu ele? În Europa ele nu vor avea acces, iar în CSI şi Rusia ele nu vor putea concura din cauza preţurilor necompetitive, deoarece se vor aplica taxe de import. Cine va răspunde la întrebarea: unde producătorul poate să cîştige bani, pentru a investi profitul în introducerea unor standarde europene, pentru a îmbunătăţi calitatea şi competitivitatea produselor, pentru a realiza mai mult de 20 de directive europene? Ce va marca el şi ce vor verifica laboratoarele de stat echipate cu lux pe bani europeni în conformitate cu standardele europene stricte? Prin urmare, apare întrebarea: găina sau oul? carul înaintea boilor? Va permite Acordul de Asociere cu UE să dezvolte economia Republicii Moldova sau va conserva pentru totdeauna înapoierea economică a Moldovei, separînd-o de pieţele tradiţionale? Numai funcţionari cu idei şi concepte economice de nivelul Premierului Leancă îşi pot minţi poporul în asemenea hal: că vinul sau merele lui sînt aşteptate cu nerăbdare de 500 de milioane de consumatori ai Uniunii Europene! Încearcă să împărţi 20 de mii de tone de mere la aceste 500 de milioane. Dacă stai bine cu aritmetica, reiese că fiecărui consumator european îi vor reveni cite 40 de grame de mere din Moldova. În acelaşi timp, fiecare rus ar putea mînca un kilogram de mere din Moldova, dar nu mănîncă, pentru că, din cauza taxelor vamale, merele poloneze vor fi mai ieftine. Şi nici consumatorul din Moldova nu va cîştiga şi nu va avea cu ce să plătească impozite şi să plătească pentru gaze şi cărbune, va îngheţa în timpul iernii, copilului nu-i va putea cumpăra încălţăminte de iarnă, iar şcoala este acum departe. Copilul nu va merge la şcoală, din cauza aceasta clasa nu va fi plină şi vor fi închise şcolile. Următoarea generaţie va fi analfabetă şi cine va întroduce standarde europene avansate şi ridicate de calitate şi competitive?

Acest subiect, acest cerc vicios nu este exagerat. Această concluzie apare în urma analizei efectuate în baza unui set de date. Ele ar putea continua la infinit, dar nu vor adaugă nimic la concluziile expuse mai sus. Aceasta este perspectiva noastră după semnarea Acordului de asociere, textul căruia este ascuns de poporul nostru şi care va fi semnat de trădătorii noştri naţionali din Guvernul proeuropean în favoarea stăpînilor lor europeni. Stăpîni care-i hrănesc din mînă, doar pentru a crea un cordon sanitar sau, mai bine spus, un cap de pod împotriva aliatului şi partenerului nostru tradiţional.

Nu văd nici o contradicţie între adevăratul patriotism, nevoia de a moderniza Republica Moldova în stil european şi cererea de a revizui proiectul Acordului de asociere cu UE în interesul Republicii Moldova şi dezvoltarea ei prin integrarea în Uniunea Vamală. Aceasta trebuie să realizăm!

Mulţumesc.

Discursul lui Iurie Muntean

Stimaţi tovarăşi,

Înainte de a purcede la subiectul propriu-zis al scurtului meu raport, permiteţi-mi să Vă citez cîteva pasaje de pe site-ul oficial al Direcţiei Generale pentru a Comerţ a Comisiei Europene. Subliniez, în cazul de faţă nu este vorba de un discurs sau un compendiu de declaraţii propagandistice sau un raport de cercetare prin care autorul folosind o metodologie sofisticată încearcă cu ardoare să dezvăluie dedesupturile profunde ale unui sau altui fenomen, ci un document oficial accesibil pentru oricare.

Astfel:

“…UE intenţionează să joace un rol crucial în asigurarea deschiderii pieţilor în toată lumea pentru depăşirea crizei în care se află Europa…”

Mai departe:

“Politica comercială a UE este îndreptată spre:

1. Crearea unui sistem global… de comerţ liber.

2. Deschiderea pieţilor partenerilor comerciali de importanţă.

Noi sîntem în proces de identificare a posibilităţilor creşterii economice şi locurilor de muncă pentru europeni prin intermediul extinderii oportunităţilor de comerţ în întreaga lume, această chestiune devenind şi mai importantă în contextul situaţiei economice curente.

Una din metode ale deschiderii pieţilor sînt negocierile întru asigurarea unui acces mai bun şi unor condiţii mai avantajoase pentru comerţ şi investiţii prin intermediul acordurilor de comerţ liber.

UE deja a încheiat acorduri de comerţ liber cu un şir de ţări şi continuă asemenea negocieri cu alte ţări.

3. Asigurarea respectării generale a regulilor

Politica comercială a UE este îndreptată spre deschiderea noilor pieţe pentru exportatorii, muncitorii şi investitorii din UE prin intermediul înlăturării barierelor comerciale de pe căile de acces spre şi în pieţile partenerilor noştri comerciali. Noi strîns conlucrăm cu statele din afara Europei în ceea ce priveşte:

• înlăturarea barierelor comerciale din calea exportatorilor;
• extinderii oportunităţilor pentru business-ul european, în partea ce ţine de accesul acestuia pe pieţile de achiziţii în afara Europei…

… Noi reprezentăm şi apărăm interesele europene în sistemul judiciar al Organizaţiei Mondiale a Comerţului…

Noi deasemenea purtăm răspundere pentru ca importul în UE să fie realizat la preţuri echitabile întru evitarea oricărui prejudiciu, care eventual ar putea fi cauzat companiilor europene sau angajaţilor acestora…”

Deci, toate aceste informaţii sînt prezente pe pagina web oficială a Comisiei Europene (drept că în limba engleză pe care nu toţi moldovenii o cunosc, chiar şi cei mai proeuropeni), dar Dvs., după cum înţelegeţi, nu o să găsiţi acolo nimic ce ar putea reprezenta măcar o aluzie, că interesele Republicii Moldova sau ale oricărei alte ţări, investitorilor acesteia, cît nu ar fi ei de puţini, producătorilor, inclusiv agricultorilor, sau, mai mult ca atît, oamenilor muncii din Moldova ar reprezenta o valoare pentru Uniunea Europeană.

Exepţie ar putea fi o singură teză din documentul citat conform căreia, Uniunea Europeană “se simte obligată să ajute activ toată lumea în luptă cu sărăcia prin intermediul comerţului”. Nu vă aminteşte această teză de “lozincile” isterice ale aşa numiţilor politicieni ai noştri proeuropeni, gen Ana Guţu sau Vlad Filat în lupta lui cu sărăcia?

Anticipînd posibila reacţie ironică a unora din colegi, ţin să Vă reamintesc că noi, comuniştii, cînd ne refeream şi ne referim la modernizarea europeană nu vorbim despre construirea, mă iertaţi de tautologie, Europei în Europa, dar despre construirea Europei la noi acasă, în Moldova.

Ce însă noi auzim în ultimii aproape 5 ani de la guvernare şi societatea ei civilă? Că la “o azvîrlitură de băţ” se află cea mare piaţă de desfacere din lume, un paradis adevărat de circa 500 milioane de consumatori — just, dar nu numai pînă aici. Ei, totuşi, merg mai departe. Cică Europa tremură de nerbdare să-şi împărtăşească cu moldovenii valorile alias principiile, precum şi standardele, regulile, voia bună şi bogăţia, şi aşa mai departe. Наша песня хороша, начинай сначала! Şi nici un cuvînt în termeni cuantificaţi, de dorit sub aspect financiar, despre adevăratele beneficii şi costuri, despre avantaje şi dezavantaje, despre oportunităţi şi riscuri. Unicul, pe care la împins păcatul să spună ceva mai concret, şi nu este exclus că pentru prima dată în viaţă, a fost Valeriu Lazăr, ministru al economiei, care pe 24 iunie 2013 a semnat o scrisoare adresată Comisiei parlamentare pentru economie, buget şi finanţe prin care, Nota bene!, Lazăr atenţionează comisia: 1) despre necesitatea elaborării unui plan de sporire a competitivităţii economiei naţionale şi 2) despre impactul negativ al importului liberalizat din Uniunea Europeană asupra competitivtăţii mărfurilor autohtone. Şi asta după finalizarea negocierilor cu Uniunea Europeană a acordului de comerţ liber şi pregătirea spre parafare urgentă a acestuia în Vilnius. De unde-i graba asta, dacă deschiderea pieţei îl face pe producătorul autohton şi mai vulnerabil, mai cu seamă că în 2013 OECD şi aşa a plasat Moldova la nivelul 7 (i.e. ultimul) sub aspectul riscurilor, datorită nivelului inacceptabil pentru investitori şi creditori? Şi asta peste 5 ani după ce revista “the Banker”, revistă specializată “Financial Times”, a recunoscut Moldova drept a cincea ţară din lume sub aspectul solvabilităţii sistemului bancar! În această ordine de idei, este cazul să ne amintim că producătorii, şi, în special, agricultorii pe 29 august 2013 au cerut demiterea lui Lazăr pentru atitudinea criminală faţă de producerea autohtonă.

Şi încă cîteva remărci vizavi de scrisoarea nominalizată a Ministerului Economiei. Toate avantajele acordului de comerţ liber aprofundat şi atotcuprinzător (aşa este denumirea acestuia inventată de Uniunea Europeană, pentru că în terminologia Organizaţiei Mondiale a Comerţului nu se conţine un asemenea termen) se încadrează în limitele erorii aritmetice sau în limitele majorării pensiilor în ultimii 5 ani, efectuate de actuala guvernare. Exemplu: Lazăr prezice că urmare a încheierii acordului salariile în Republica Moldova vor creşte cu circa 4,8% (adică cu mai puţin de 5%), iar preţuirile de consum se vor reduce cu 1,3% (adică cu aproape 1%) pe termen lung, adică peste, atenţie!, 7 ani şi mai mult!!! Şi în condiţii în care în ultmii ani preţurile de consum în Moldova din cînd în cînd înregistrează salturi de 15–20% şi mai mult timp de o săptămînă sau chiar o zi!!! Mai departe, potrivit aceleiaşi scrisori, unicul beneficiu quantificat fiind creşterea venitului naţional cu tocmai 142 mln. euro la fel pe termen lung, adică peste, cel puţin, 7 ani sau cu circa 36 de euro pe cap de locuitor sau aproximativ 6 euro pe an, ceea ce în lei constituie în jur la 95 de lei pe an. În condiţii în care economiile pe cap de locuitor la achitarea gazelor naturale consumate, de care ar putea beneficia Moldova în cadrul Uniunii Vamale constituie, cel puţin, 1300–1500 de lei anual pe cap de locuitor (400 mln. dolari SUA total anual). Şi toate acestea reiese din scrisoarea oficială a Ministerului Economiei din 24 iunie 2013.

Acum, aşi vrea să mă refer încă la cîteva riscuri previzibile şi chiar absolut aşteptate.

Primul. Diferenţa fundamentală dintre regimul de comerţ liber bazat pe preferinţele comerciale autonome (ATP-uri), care au fost oferite Moldovei de către Uniunea Europeană pe 1 martie 2008 în mod unilateral şi cu titlu de excepţie drept urmare a succeselor atinse de Moldova sub conducerea Partidului Comuniştilor (haideţi, să nu ne ascundem după deget!) în sensul implementării Planului RM-UE, pe de o parte, şi, pe de altă parte, comerţul liber aprofundat şi atotcuprinzător bazat pe un acord bilateral, cu aplicarea tuturor procedurilor de echivalare a mărfurilor, recunoaştere, înregistrare a denumirilor geografice (exemplu: la moment acordul parafat protejează 1518 denumiri de vinuri din UE şi doar 2 din RM — Ciumai şi Romaneşti), verificare a mărfurilor. În aşa circumstanţe plasarea multor produse moldoveneşti pe piaţa UE poate dura ani (2–3 şi mai mulţi ani), îndeosebi în condiţii în care majoritatea în organele prevăzute de acord o vor deţine reprezentanţii UE.

Aici este de menţionat, că ATP-le nu aduceau atingere dezvoltării relaţiilor comercial-economice în cadrul CSI, pe cînd comerţul liber şi aprofundat dintre Republica Moldova şi UE conform acordului parafat este, în esenţă, incompatibil cu eforturile de consolidare a statutului Moldovei sub aspectul noului proiect integraţional pe teritoriul CSI.

Doi. Poziţia RM caracterizată printr-un grad înalt de expunere în cadrul implementării acordului de comerţ liber, datorită ponderii reduse a comerţului cu RM în comerţul total al UE cu ţările terţe (0,05%) şi numărului limitat de mărfuri comercializate dintre RM şi UE (circa 70–80% din total comerţ îl constiuie 3–4 grupuri de mărfuri), ceea ce impune anumite riscuri structurale (exemplu: avem dreptul să exportăm reactoare atomice şi rachete, dar vindem grîu, zahăr, vin, îngheţată, adică ceea ce producem). Iată unde Lazăr trebuie să se gîndească la schimbări structurale!

Trei. Pierderea începînd cu primul an de bugetul public naţional a cel puţin 90 mln. USD or aproximativ 1,2 mlrd. lei anual de pe urma anulării taxelor vamale la importul de mărfuri din Uniunea Europeană sau circa 5% din partea de venituri a bugetului de stat.

Patru. Cotele reduse prevăzute pentru mărfurile de export ale Moldovei, acestea variind de la 1–1,5% pînă 15–20%, în cele mai bune cazuri, din mărimea producerii autohtone (exemplu: usturoi 220 tone sau aproximativ 4 vagoane). Mai mult decît atît, în cazul valorificării cotei la nivel de 70% UE va cere explicaţii, iar la nivel de 100%, Comisia UE poate începe investigaţii şi, chiar suspenda importul respectivului produs pentru 6 luni. Şi asta în condiţii în care ţările Uniunii Vamale conform tuturor regulor Organizaţiei Mondiale a Comerţului inevitabil şi definitiv îşi vor proteja pieţile (prin, cel puţin, înăsprirea proceduirlor de verificare a originii mărfurilor) de importurile ieftine, masive şi necontrolate din Europa prin intermediul Moldovei, aşa cum s-a întîmplat în august-septembrie 2013 în cazul unor mărfuri importate în Federaţia Rusă din Ucraina şi în alte cazuri similare.

Potrivit estimărilor preliminare, exporturile spre Federaţia Rusă ar putea să se reducă cu peste 60% sau cu aproximativ 550–600 mln. dolari SUA în condiţii în care numărul exportatorilor în economia naţională depăşeşte 65%, iar cantitatea mărfurilor exportate în Federaţia Rusă la 0% taxă de import constituie în jur la 16% din PIB sau în valori absolute circa 920 mln. dolari SUA. Ultima va implica şi o reducere dramatică a defalcărilor în bugetul public consolidat. Şi aceasta în condiţii în care numărul de plătitori ai impozitelor sociale în ultimii 4 ani s-a redus cu peste 30% de la 1,2 mln. persoane în 2009 pînă la aproximativ 800 mii în 2013, iar coraportul dintre numărul angajaţilor şi pensionarilor se cifrează la 1,2 la 1 sau aproape un lucrător la un pensionar.

Perspectivele se fac şi mai sumbre avînd în vedere calitatea lanţurilor valorice ale producerilor orientate spre export în CSI, care sînt mult mai variate după numărul industriilor implicate şi cu o mai mare valoare adăugată, decît în cazul producerilor orientate spre export în UE. Acest fapt este reflectat în următorii parametri: peste 50% din exporturile spre UE sînt mărfuri produse în lohn, iar în cazul exporturilor spre CSI mai bine de 50% sînt produse de origine moldovenească.

Cinci. Modificarea politicii imigraţionale a ţărilor Uniunii Vamale, fapt despre care reprezentanţii oficiali ai acestora vorbesc deschis inclusiv în cadrul diferitor platforme ale organizaţiilor internaţionale (exemplu: ONU). La momentul actual în Federaţia Rusă se află circa 780 mii de cetăţeni din Moldova dintre care peste 240 mii sînt supuşi riscului expulsării datorită diferitor încălcări ale legislaţiei ţării-gazde. Avînd în vedere practica mondială în ceea ce priveşte investiile în creare de noi locuri de muncă, care variază de la 5000 USD în cazul producerilor de valoare adăugată redusă, gen producere de harpacică sau confecţionare de sape pînă la 45–50 mii USD în cazul producerilor “high-tech”, chiar dacă luăm jumătate din jumătate Moldova va trebui să investească, cel puţin, 2 mlrd. USD imediat în implicarea acestor cetăţeni în circuitul economic, ceea ce este aparent imposibil datorită capacităţilor joase ale bugetului consolidat şi valorii adăugate reduse pe care o generează economia naţională la moment. Contarea pe fondurile europene este şi mai fantastică. În această privinţă este elocvent exemplul României, care este membru deplin al UE cu o populaţie de peste 19 mln. de locuitori (cel puţin, oficial) care în anii 2008–2013 a beneficiat din fondurile europene de circa 670 mln. euro anual în mediu sau în total de aproximativ de 4 mlrd. euro după ce a virat în aceste fonduri în jur la 8 mlrd. euro în aceeaşi perioadă, fiind acum impusă să mai ramburseze circa 700 mln. euro sub pretextul valorificării acestora contrar destinaţiei.

Şase. Reducerea veniturilor populaţiei şi de facto a PIB-ului (indiferent de faptul că, spre deosebire de alte ţări, exemplu: Albania, Moldova nu atribuie exportul forţei de muncă la PIB) de pe urmă înăspririi politicii imigraţionale în Uniunea Vamală şi, respectiv, reducerii, potrivit diferitor estimări preliminare, a volumului remiterilor cetăţenilor Moldovei, încadraţi în cîmpul de muncă în Federaţia Rusă, cu de la 500 mln. pînă la chiar 1 mlrd. dolari SUA anual.

Şapte. Scindarea în continuare a societăţii şi intensificarea tensiunilor sociale, mai cu seamă că acestea se bazează pe nişte premize false, care presupun o “pretinsă” situaţie de alegere între cele 2 proiecte ingraţioniste UE vs. UEA. Pe cînd Acordul de asociere dintre Republica Moldova şi Uniunea Europeană nu prevede nici o perspectivă de integrare a Republicii Moldova în UE în orice viitor, aderarea la Uniunea Vamală a fost propusă Moldovei încă în septembrie 2013 de către Primul Ministru al Federaţiei Ruse Dmitrii Medvedev.

Concluzii:

1. Consecinţele încheierii Acordului de comerţ liber aprofundat şi atotcuprizător în felul în care a fost parafat în Vilnius pe 29.11.2013 pot fi cel puţin foarte grave pentru economia naţională.
2. Acest acord urmează a fi revizuit ţinîndu-se cont de interesele poporului Republicii Moldova şi avînd în vedere că reprezentanţii UE după ultimile evenimente din Ucraina deja nu mai insistă asupra incompatibilităţii celor două proiecte ingraţioniste pentru ţările participante în programul Parteneriatului Estic.
3. Un lucru important, care ne mai rămîne, este să sperăm din tot sufletul că semnarea Acordului de asociere în redacţia parafată nu este un lucru ireversibil, cu atît mai mult, lumea nu se sfîrşeşte după semnarea acordului în cauză — ultimul cuvînt întotdeauna conform Constituţiei îi revine poporului, care îşi exercită dreptul său suveran atît prin intermediul reprezentanţilor săi aleşi, cît şi în mod direct. Orice parcurs poate fi suspendat, amînat, încetinit, abrogat sau, după caz, urgentat, dar aceasta ţine de dreptul exclusiv al cetăţenilor Republicii Moldova.
4. Nu trebuie să ne facem iluzii. Participarea la orice proiect integraţionist fie cu UE, fie UV sau chiar UEA, presupune muncă, inclusiv, lucru tehnic asiduu şi mult efort, planificare, insistenţă şi consecvenţă, precum şi echilibrare a intereselor ţării şi întregii societăţi.
5. Modernizarea europeană trebuie să servească drept o pîrghie şi un stimulent suplimentar întru consolidarea competitivităţii noastre în spaţiul euroasiatic.

Discursul lui Visarion Ceşuev

Mecanismele devalorizării orientării sociale a economiei Moldovei în urma implementării prevederilor Acordului de Asociere cu UE în sfera serviciilor financiare, pe pieţile de capital şi a muncii.

Stimaţi tovarăşi, onorată asistenţă,

Colegul Marc Tkaciuk întru-n mod elocvent a demonstrat cum Acordul de Asociere subminează orânduirea constituţională a Moldovei în administrarea statului prin impunerea cetăţenilor ţării unor organe de conducere din exterior, ne prevăzute de legea fundamentală.

Obiectivul discursului meu este de a analiza, în limita regulamentului, mecanismele Acordului de Asociere ce inevitabil, fiind aplicate, vor devaloriza orientarea socială a economiei Moldovei, consfinţită după cum se ştie de Constituţia noastră.

Pentru aceasta, având în vedere caracterul didactic, instructiv al întrunirii noastre cred că ar fi logic, de la bun început, să ne referim pe scurt la unele momente de ordin general.

Este binecunoscut faptul că conceptul economiei social orientate prezintă esenţa democraţiei economice, în afara de care este inutil să vorbim şi despre stat democratic, dezvoltarea democratică, ante dictatorială.

Democraţia economică presupune egalitatea şanselor în obţinerea proprietăţi, în protejarea activităţii economice a oamenilor, în accesul egal la investiţii, credite , la materie primă şi bine înţeles la pieţele de desfacere.

Această logică simplă ne obligă să analizăm şi să testăm acţiunile noastre conform acestor criterii.

Conceptul economiei social orientate, spre deosebire de cel liberal, susţine că cheltuielile statului pentru finanţarea sferei sociale trebuie de perceput în calitate de investiţii şi nu în calitate de reduceri din venitul global. Deoarece aceste cheltuieli consolidează puterea de cumpărare a populaţiei, respectiv pe piaţa internă creşte cererea, care la rândul său stimulează creşterea volumului de producere cu toate consecinţele net pozitive pentru gradul de ocupaţie a populaţiei, pentru veniturile fiscale a bugetului etc.

O altă axiomă ai acestui concept constă în aprecierea stabilităţii financiare în calitate de premisă fundamentală a stabilităţii însăşi a statului, ca condiţie primordială în obţinerea unei bunăstări a populaţiei crescânde

Putem menţiona că anume acestea aspecte sunt întru-n mod făţarnic şi viclean atacate în textul Acordul . Şi nu prin interziceri, indicaţii directe dar prin trecerea cu tăcere a mai multor aspecte esenţiale s-au prin însoţirea unor stipulări incontestabile cu menţionări contradictorie care devalorizează şi profanează sensul pozitiv declarat.

Iată cît de “iscusit” şi perfid au procedat autorii ai acestui text.

Întru-n articolul a Acordului se declară că Moldova poate avea acces la ajutoare financiare, aşa şi se menţionează — “ajutoare”, din resurse UE şi din mijloacele băneşti ale Băncilor Europene de Investiţii şi celei de Reconstrucţie şi Dezvoltare, conform programelor guvernului şi în baza unor Memorandumuri separate. Punct. Însă din anexă- “Proces verbal la Titlul IV” aflăm că aşa ceva poate avea loc numai după achitarea de către Moldova unei cotizaţii în bugetul EuroComisiei. Nici mai mult nici mai puţin. Cineva poate înţelege ce fel de ajutor să promite, pentru care este nevoie de plătit cotizaţia?

Pentru oricine cu minte trează este clar că în acestea condiţii putem vorbi numai de participarea Moldovei în unele proiecte în baza finanţării în cote. Şi atît.Ajutor este ceva altfel — granturi, sponsorizări, donaţii etc. Aceiaşi nedumerire trezeşte şi “mila” europenelor de a oferi credite bancare cu condiţia că anticipat va fi achitată o oare care cotizaţie în bugetul UE (!?) Moldova, doar, a avut şi are acces la creditele externe şi în afara acestui Acord de Asociere, fără de plata a oricăror cotizaţii!

Acest document întru-n mod demonstrativ ignoră dreptul constituţional a Moldovei de a avea politică proprie, independentă în sfera socială. După semnarea documentului analizat Moldova va fi obligată să transmită sub controlul UE politica sa de ajutoare de stat. Aşa că funcţionarii din Brucsel vor monitoriza şi vor testa legislaţia şi regulile noastre conform practicilor europene în acest domeniu atât de vulnerabil şi important. Ei ne vor dicta care va fi sumă îndemnizaţiilor pentru familii cu mai mulţi copii, pentru invalizii etc. Cât trebuie să cheltuim din bugetul de stat pentru subvenţionarea agriculturii, pentru educaţia copiilor, ocrotirea sănătăţii etc.

O altă pildă de atitudine colonială faţă de cetăţenii Moldovei o găsim în compartimentele consacrate genurilor de activitate, la care vor avea acces nelimitat pe teritoriul Moldovei cetăţenii UE şi respectiv cetăţenii Moldovei în ţările membre ai UE. Fără de nici o excepţie, se subliniază că diplomele de studii superioare vor fi valabile numai cele ce au fost eliberate de instituţiile europene. Clar că această “precizare” va îngrădi cetăţenilor Moldovei practicarea tuturor genurilor de activitate ce necesită calificare superioară nu numai în ţările din UE dar şi în patria sa, în Moldova, deoarece diplomele moldoveneşti nu sunt recunoscute, nu sînt valabile în UE şi respectiv nu vor fi valabile în cadrul acestei Asociaţii.

Este, la fel, accentuat că cetăţenii din UE vor putea administra investiţiile colective, companiile fiduciare, fondul de pensii(cel de stat, altul în Moldova nu există), depozitarul hârtiilor de valoare. De parcă nu ar exista interdicţiile legislaţiei autohtone pentru pătrunderea străinilor în aceste sfere şi ramuri.

Detailat sunt expuse obligaţiile Moldovei în facilitarea emisiei şi expunerii pentru vânzare pe piaţa valorilor mobiliare internă a acţiunelor şi obligaţiilor corporative din străinătate. Şi la acest capitol se trece cu tăcerea faptul că legislaţia Moldovei interzice, pe bună dreptate, rulajul valorilor mobiliare străine pe piaţa internă pentru a nu permite exportul nelimitat a mijloacelor băneşti din ţară în favoarea dezvoltării altor ţări.

Aparte este descris că Moldova este obligată, odată cu semnarea acordului, să implementeze imediat Directivele(actele normative) ale UE, ce se referă la sectorul bancar. În special este menţionată Directiva despre restructurarea şi lichidarea băncilor din motivul ne corespunderii normativelor europene a capitalului propriu.

Băncile autohtone nici pe departe, până când, nu corespund acestui criteriu şi, evident, în scurt timp în ţară nu va exista nici o bancă moldovenească. Anume în aşa mod au dispărut în republicile baltice toate băncile comerciale autohtone după aderarea la UE, care, da, aveau capacităţi mai modeste în raport cu parametrii media europene însă erau viabile, consolidate se aflau în creştere. În locul lor au venit băncile străine şi nu în calitate de companii fiice-plătitoare a impozitelor în bugetele ţărilor de reşedinţe, dar ca simple filiale-exportatoare a profitului în folosul patronilor din străinătate. În schimb, pe pieţele de credite, de depozite, în calitatea de deservire bancară ai acestor ţări nimic spre bine nu s-a schimbat.

Acordul impune Moldovei de a permite accesul nelimitat al firmelor străine la procedurile de achiziţii publice ale statului, adică ne obligă să oferim comenzi firmelor străine, care urmează să fie achitate de bugetul moldovenesc în detrimentul firmelor autohtone.

La fel nelimitat va fi accesul străinilor cu diplome europene la administrarea companiilor investiţionale autohtone. În Acord este stipulat că firmele străine pot obţine dreptul de a administra fondul de pensii de stat. Dacă e să citim şi să recitim această frază, se creează impresia că s-a comis o gafă şi ar trebui să înţelegem că este vorba de “fonduri de pensii” cele statale şi cele nestatale. Însă nu, de fonduri de pensii nestatale moldoveneşti, capabile să acumuleze zeci şi sute de milioane mijloace de bani pentru investirea lor în economia natională- nici pomină. Şi în varianta rusă, şi în varianta moldovenească este vorba de un singur fond de pensii, adică de cel existent în realitate — fondul de pensii de stat. Comentariile la această lacomie fără obraz a civilizatorilor europeni sunt de prisos

Specialiştii din Moldova nu vor avea dreptul de a se ocupa cu operaţiile pe piaţa de capital, de asigurări, de investiţii dacă nu vor dispune de diplomele europene.

Analiza aceasta fugitivă trebuie încheiată cu demascarea miturilor ce sunt difuzate pe larg despre salarii europene, care chipurile vor avea cetăţenii moldoveni după semnare

Acordului. Este mai degrabă o glumă, o înşelăciune. Legile economice susţin categoric că salariile pot fi majorate numai şi numai în urma majorării producerii şi, cel mai esenţial, în urma majorării vânzărilor. Însă creşterea în mai multe ori a gradului de concurenţă pe piaţa internă după pătrunderea în cantităţi nelimitate a mărfurilor de import, va diminua inevitabil realizarea produselor autohtone. Va urma reducerea veniturilor, reducerea producerii şi respectiv a salariilor angajaţilor din sectoarele de producere şi nici de cum majorarea lor. Pur şi simplu nu va fi de unde. În cea ce priveşte veniturile bugetarilor, da, putem aştepta creşterea administrativă, adică artificială a salariilor cu câte-va procente. Însă în condiţiile reducerii volumelor de producere şi scăderii defalcărilor în buget a impozitelor, posibilităţile bugetare de a menţine nivelul înalt a cheltuielilor pentru remunerarea muncii bugetarilor vor avea o tendinţă descendentă. Guvernul va fi nevoit să acopere deficitul bugetar numai din surse externe, majorând anual datoria externă. Anume aceste fenomene au avut loc şi sînt tot mai actuale anual în România, care cu aceasta, volens nolens, este nevoită să repete pilda tristă a Greciei. În încheiere aş vrea să aduc cuvintele, rostite la începutul secolului trecut a miliardarul vestit Rotshiild, care a spus următoarele.

Dacă se doreşte distrugerea unei ţări — încredinţaţi mie administrarea finanţelor acestei ţări. Adică acest miliardar cunoştea bine însemnătatea primordială pentru existenţa ori cărui stat a stabilităţii financiare. În Moldova, după toate, să vede că este pregătită sosirea unui Rotshild colectiv-funcţionarilor din Brucsel, însoţit de o mulţime de aventurieri cu diplome europene, care deloc nu au de gând să consolideze orientarea socială a economiei Moldovei şi respectiv a statalităţii moldoveneşti. O altă concluzie din textul analizat nu reesă. Cred că este de datoria noastră, este în putinţa noastră să zădărnicim planurile acestui Acord de a coloniza ţara noastră.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Sursa: comunist.md

 

© 2001–2018 Asociaţia pentru Democraţie Participativă “ADEPT”
Tel./Fax: (373 22) 21-29-92, e-mail:
Reproducerea materialelor se permite doar cu menţionarea sursei

Facebook | Twitter | RSS

Creat de NeoNet