Prezidenţiale 2020 | ADEPT | Chişinău 2018 | Găgăuzia 2016 | Prezidenţiale 2016 | Locale 2015 | alegeri.md | avere.md
Declaraţia Fracţiunii PCRM cu privire la Codul Educaţiei
|
|
Stimaţi colegi,
Problemele din sectorul educaţional sunt cunoscute. Este ştiu şi faptul că, există o diferenţă mare între abordarea comunistă şi cea liberală despre căile de rezolvare a problemelor existente.
Noi, pledăm pentru investiţii în capitalul uman, unde educaţia este o prioritate naţională. D-voastră, fiind de orientare liberală, chiar dacă unii se ascund sub denumirea de democraţi, promovaţi minimalizarea implicării statului în viaţa cetăţenilor.
Astfel, D-voasră propuneţi în acest Cod ca accesul la educaţie să fie îngrădit. Aţi stabilit cel puţin trei împedimente pentru a avea acces la educaţie.
Primul impediment este lipsa de bani. Mai mulţi cetăţeni, care cu greu supravieţuiesc în condiţiile unui nivel de trai scăzut, nu vor avea bani pentru a achita studiile. Ştiţi foarte bine că, proiectul d-voastră prevede ca programele de studii ce nu vor intra în pachetul minim garantat de stat, să fie oferite contra plată. Ceea ce înseamnă, legalizarea comercializării sistemului de învăţămînt în RM. Da, trebuie să recunoaştem că, în acest sens sunteţi liberali adevăraţi. Felicitări. Numai că aţi uitat că, prin această prevedere se încalcă Constituţia ţării, conform căreia învăţămîntul de stat este gratuit.
Al doilea impediment este îngrădirea accesului la educaţie în limbile minorităţilor naţionale. D-voastră în mod foarte liberal impuneţi o condiţie pentru a face studii în limbile rusă, găgăuză, ucraineană, bulgară — dacă vor fi bani în bugetul de stat. Dar aţi uitat că şi această prevedere contravine Constituţiei RM.
Al treilea impediment este optimizarea continuă a instituţiilor de învăţămînt preuniversitare. Acest proiect al Codului prevede legalizarea formulei de finanţare per elev, ceea ce constituie temei pentru închiderea şcolilor.
Cum credeţi, aceste trei împedimente care îngrădesc accesul la educaţie, vor rezolva problema abandonului şcolar, care a atins nivel critic de 30%? Un răspuns logic ar fi — NU. Ba mai mult, problema se va agrava.
Toţi spun că, este necesar să existe un control din partea statului asupra raportului între numărul de locuri de învăţămînt oferite de către instituţiile de stat şi necesităţile reale ale economiei ţării. Totodată, statul trebuie să investească pentru a pregăti specialişti în acele domenii de care va fi nevoie în următorii cel puţin 3–5 ani. Ei bine, acest proiect al Codului ne oferă răspunsuri sistemice cum de a atinge aceste scopuri?
Aţi găsit în acest proiect vreun cuvînt despre majorarea locurilor de studii la buget? Aţi găsit acolo vreo menţiune despre preluarea practicii guvernării comuniste care, spre exemplu, a organizat lucrurile aşa încît, specialitatea medicina generala a fost numai la buget, precum şi studiile la Academia de poliţie tot doar pe baza bugetului? Dar poate acest proiect reglementează cumva problema majorărilor anuale necontrolate ale contractelor de studii care acum au atins nivelul de 26 de mii de lei pentru un an în unele universităţi?
Nu, din păcate, la aceste măsuri sistemice autorii nu s-au gîndit. În schimb, Ministerul Educaţiei îşi face griji mari pentru conducerea universităţilor. Exemplu poate servi acordarea dreptului exclusiv universităţilor de gestionare a bunurilor acestor instituţii. Astfel, bunurile pot fi concesionate, date în arendă, locaţiune şi administrare sau vîndute. O abordare mai liberală nici nu poţi să-ţi imaginezi. În loc să vă ocupaţi de concesionarea bunurilor, mai bine era ar fi să obligaţi statul să majoreze anual bursele studenţilor. Astfel, încît, practica dvs ruşinoasă de majorare cu 10% o dată în 4 ani să rămînă în istorie.
Totodată, nimic nu este menţionat în acet proiect despre necesitatea depolitizării conducerii universităţilor. Rectorii trebuie să aleagă — conduc universităţi sau partide. Cei care optează pentru cariera politică trebuie să fie demişi. Oare de ce aceste lucruri ştiute de toata lumea, au fost omise de către Ministerul Educaţiei? Oare nu din cauza faptului că cei 9 rectori sunt memrii ai Partidului Liberal-Democrat, partid care conduce şi Ministerul respectiv?
Se spune mult despre faptul că trebuie să oferim condiţii ca tinerii specialişti să revină acasă, în centrele raionale şi satele moldoveneşti. Ridicaţi mîna, dlor deputaţi din coaliţie, cine a găsit un set de propuneri noi pentru tinerii în acest Cod? Unicele înlesniri pentru tineri pedagogi sunt preluate din timpul guvernării comuniste. Nu vă este ruşine de asta? Astăzi dna ministru a menţionat că guvernarea comunistă a lăsat o moştenire negativă coaliţiei actuale de guvernare. Ce a avut în vedere dna Sandu în calitate de moştenire negativă? Oare este vorba despre programul de acordare a locuinţelor pentru tinerii specialişti, care a fost stopat de alianţă în 2009? Sau poate dna ministru a avut în vedere faptul că PCRM a majorat bursele studenţeşti anul cu cel puţin 15%? Sau poate se are în vedere faptul că, în timpul guvernării PCRM nivelul de finanţare a sistemului de învăţămînt a ajuns pînă la 9,2% din PIB, în comparaţie cu cele 7,2% din PIB în 2014? Dacă dna Sandu într-adevăr crede că aceste şi alte realizări ale PCRM ca o moştenire negativă, să spună acest lucru nu în Parlament, dar în faţa tinerilor.
Apropo, vreau să vă dezamăgesc dna ministru, care aţi spus că, se planifică în alte legi să fie întrodusă stipularea precum că salariul mediu pentru pedagogi să fie egal cu salariul mediu pe economie. Să ştiţi că, această formulă era prevăzută în proiectul Codului Educaţiei care era pregătit de PCRM în 2009. Şi această idee preluată de la noi este o “moştenire negativă” a PCRM?
Stimaţi colegi,
Implementarea acestui Cod va provoca o degradare şi mai mare a sistemului de învăţămînt. O denumire adevărată a acestui proiect de lege este Moldova fără tineret, Moldova fără viitor. Este atitudinea reală a dvs faţă de educaţie. Şi aveţi tot dreptul să o promovaţi această atitudine.
Însă, nu uitaţi că, şi cetăţenii au dreptul de a alege între abordarea liberală şi abordare comunistă. Noi considerăm că, data de 30 noiembrie va fi un fel de referendum între două viziuni opuse asupra politicilor educaţionale. Noi nu vom vota acest proiect şi propunem amînarea discuţiilor asupra Codului Educaţiei în perioada post-electorală. Să vedem ce vor spune oamenii. Ne referim nu numai la cele 4500 de persoane care, după cum afirmă dna Sandu, au fost consultate cu privire la proiectul Codului, ci întreaga societate. Totuşi, trăim într-o democraţie sau nu?
Sursa: www.pcrm.md
