Crearea unui guvern minoritar cu ajutorul PCRM a îngropat speranţele unioniştilor de a alipi “benevol” Moldova la România. După şase ani de la pogromurile din 7 aprilie 2009 la Chişinău, Traian Băsescu a declarat că guvernanţii din Bucureşti au “făcut uz de forţe” şi influenţau situaţia pentru a crea în Moldova coaliţia PLDM-PD-PL. Despre aceasta Băsescu a declarat într-un interviu acordat postului de televiziune B1 TV de la Bucureşti.

Contextul discuţiei nu era prea vesel. Băsescu se plîngea de faptul că toate eforturile au fost în zadar şi România a pierdut în Moldova totul. “Astăzi pentru noi totul în Moldova este pierdut. Astăzi este creat un guvern minoritar, susţinut de comunişti”, a menţionat Băsescu.

Crearea unui guvern minoritar, dependent de voturile PCRM, eliminarea de la putere a partidului unionist PL a pus cruce pe eforturile de mai mulţi ani ale Bucureştiului de a alipi Moldova la România. În opinia ex-preşedintelui român, dacă nu iese benevol, trebuei de creat condiţii ca această unire să fie inevitabilă.

“Aceste două ţări se vor uni — fie benevol, fie prin forţă. Benevol va fi nevoie de aşteptat 20 de ani, iar cu forţa o putem face şi mîine. Ar fi bine, dacă Moldova ar avea un scenariu de unire cu forţa. Republica Moldova trebuie să efectueze un proces rapid, bazat pe decizii politice, care ar fi susţinute printr-un referendum şi explicaţii despre necesitatea unirii cu România”, a declarat Băsescu.

Băsescu are o reputaţie scandaloasă. Însă ar fi alogic să nu ţinem cont de declaraţiile acestuia. În fiecare societate sînt politicieni-clovni care aruncă în dezbateri idei radicale cu scopul de a verifica reacţia societăţii şi a evalua capacităţile de promovare a acestor idei.

În acest sens, ideea de a “forţa” Moldova la unire nu este doar scandaloasă, ci mai degrabă îngrijorătoare. Pentru prima dată în ultimii ani, un politician român de calibru în mod deschis declară despre intenţia de a uni cu forţa două ţări şi de a distruge statul suveran moldovenesc. Şi nu undeva peste o sută de ani, ci mîine. Forţe şi mijloace pentru aceasta au fost şi sînt. Cel puţin aşa crede fostul preşedinte român.

1.

Declaraţiile şocante ale lui Băsescu conţin şi nişte nuanţe camuflate. Pentru prima dată Băsescu a recunoscut că în evenimentele din aprilie 2009 din Moldova a fost implicat Bucureştiul, care a susţinut pogromiştii diplomatic şi politic.

Ex-preşedintele României nu prea are motive pentru simpatie faţă de comuniştii din Moldova, care i-au anulat planurile unirii în 2009 şi definitiv le-au îngropat în 2015, odată cu înlăturarea partidului lui Ghimpu de la guvernare.

Reamintim, “urma românească” în pogromurile din aprilie 2009 a reieşit la iveală după publicarea unor documente ale site-ului Wikileaks. Conform informaţiilor Stratfor (organizaţie particulară de analiză secretă), urmele serviciilor speciale româneşti sînt evidente în evenimentele din aprilie 2009. Unul dintre agenţii organizaţiei aminteşte de o discuţie cu unii dintre organizatorii dezordinilor în masă din Iugoslavia, cu care a discutat despre organizarea protestelor “stihiinice” după ce comuniştii au obţinut victoria în alegerile parlamentare.

Anterior au fost publicate fotografii şi declaraţii care confirmau că în timpul evenimentelor din Moldova din aprilie 2009, pe perimetrul hotarului moldo-român, în oraşele Iaşi şi Galaţi, în tabere speciale au fost concentraţi 2000 de cetăţeni ai României cu o pregătire specială pentru a participa în acţiunile de protest din Chişinău.

De partea moldovenească a hotarului colaborau în pregătirea acestor acţiuni liderii Partidului Liberal al lui Mihai Ghimpu. De exemplu, pe 7 aprilie, Anatol Arhire (cetăţean al Republicii Moldova şi al României), membru al conducerii PL, de comun acord cu structurile de stat ale României, a organizat vizita la Chişinău a unui grup de tineri din Iaşi. Arhire personal conducea un grup din 70 de persoane din Ungheni spre Sculeni, pentru a ataca punctul de trecere al frontierei. Încă pe 6 aprilie la Bucureşti a plecat de urgenţă vicepreşedintele PL, Anatol Şalaru, pentru a organiza deplasarea la Chişinău a studenţilor moldoveni.

Băsescu ştie multe, dar nu le spune pe toate. Este cunoscut faptul că pe 8 aprilie 2009 el s-a întîlnit cu conducătorii serviiclor speciale din România. Evident, se discuta perspectiva desfăşurării evenimentelor din Chişinău, un subiect mai important pentru conducerea României nu exista.

Astăzi presa moldovenească, controlată de guvernare, preferă să tacă. Analiştii pro-guvernamentali apără poziţia oficială că evenimentele din aprilie 2009 au avut caracter stihiinic. Versiunea aceasta, combătută de nenumărate ori în ultimii şase ani, nu mai contează nici chiar pentru participanţii la pogromuri. Dar oricare altă versiune ar fi foarte periculoasă pentru actuala guvernare. Va trebui să răspundă la foarte multe întrebări. Şi nu doar despre cauzele evenimentelor din 7 aprilie 2009, dar şi despre distrugerea şi tăinuirea mărturiilor şi dovezilor. Despre faptul cum ancheta a ajuns pe linie moartă la comandă, cum procurorii ascundeau urmele.

2.

Rolul României în promovarea primei Alianţe pentru Integrare Europeană deschide un gînd evident: era construit un drum cu două sensuri. Dacă intenţionaţi să influenţaţi evenimentele din statul vecin, trebuie să construiţi baza. În contextul declaraţiilor lui Băsescu, nu există dubii că fărădelegile şi pogromurile din aprilie 2009 erau evaluate la Bucureşti ca o mişcare planificată şi pregătită pentru unirea “benevolă”, eşecul căreia cu atîtea regrete l-a anunţat ex-preşedintele României.

Dacă aşa arată unirea “benevolă” în viziunea elitei politice române, putem doar să ne imaginăm cum arată unirea “forţată”. În acest context, partidul lui Mihai Ghimpu, în calitate de promotor principal al ideii româno-unioniste, începe să fie periculos. Astăzi, cînd în România se vorbeşte tot mai mult despre unirea forţată şi se mizează pe susţinerea Occidentului în această chestiune, dacă am ajuns la contextul geopolitic, partidul lui Mihai Ghimpu trebuie să fie denumit agent străin. Agent, care în mod conştient va acţiona în detrimentul intereselor Republicii Moldova. Şi nu doar la nivel de declaraţii, dar şi la nivel de acţiuni concrete.

3.

Politicienii români de genul lui Băsescu sînt interesaţi de implicarea Occidentului în scenarii “forţate” ce vizează Moldova. Se mizează pe escaladarea tensiunii în relaţiile cu Rusia prin atragerea Moldovei în structurile NATO. Nu întîmplător, Mihai Ghimpu în cadrul campaniei electorale pentru Parlament punea accent pe aderarea Moldovei la NATO şi unirea cu România. Emblema NATO era pe toate materialele de agitaţie ale PL.

În acest sens, recentele declaraţii ale noului ministru al Apărării, Viorel Cibotaru, care nu ascunde viziunile sale pro-NATO, ar trebui să îngrijoreze societatea moldovenească. Noi observăm cum, pe parcursul ultimelor decenii, bomondul politic românesc “sparge hotarul” cu o insistenţă nemaipomenită. Anume din aceste considerente este inadmisibilă existenţa în Moldova a unor forţe care intenţionează să spargă hotarul din interior.

Guvernul Gaburici şi-a început activitatea în condiţiile unui haos administrativ inimaginabil, a bătăliilor clanurilor mafiotice şi în aşteptarea unei catastrofe economice. Miniştrii nu au timp. În politica guvernamentală trebuie efectuate schimbări rapide şi eficiente. Altfel, sensul existenţei acestui cabinet de miniştri dispare. Acest Guvern a fost instaurat cu un singur scop — să deblocheze structurile administrative ale Moldovei, să asigure stabilizarea situaţiei şi să consolideze societatea.

Lipsa de voinţă şi de reacţie a Guvernului faţă de scenariile care duc la dezbinarea societăţii va duce la dispariţia acestui Guvern.

Sursa: www.pcrm.md

 

© 2001–2018 Asociaţia pentru Democraţie Participativă “ADEPT”
Tel./Fax: (373 22) 21-29-92, e-mail:
Reproducerea materialelor se permite doar cu menţionarea sursei

Facebook | Twitter | RSS

Creat de NeoNet