Guvernul aşa şi nu a devenit un mecanism unitar de administrare. Prim-ministrul deocamdată nu a reuşit să preia controlul asupra cabinetului de miniştri din cauza problemelor mai vechi, legate de subordonarea directă a miniştrilor liderilor de partid, precum şi din cauza principiului “racul, broasca şi ştiucă” prin care conduc ţara liderii alianţei de guvernare. Ba mai mult, problemele progresează.

Aceste principii au un impact negativ asupra economiei, manifestîndu-se prin modalitatea mîrşavă de a împărţi resursele de stat după “norme de partid” şi prin disbalanţa mecanismului administrativ al ţării.

Alianţa de guvernare nu are o viziune integră, comună asupra economiei. Dorinţa de a fi pe placul Fondului Monetar Internaţional sau a Băncii Mondiale duce la scufundarea în parametrii macroeconomici: stoparea inflaţiei şi menţinerea la nivel redus a deficitului bugetar nu se face prin majorarea veniturilor, ci prin reducerea cheltuielilor. Atît a celor curente, cît şi a investiţiilor capitale.

Deja de cîţiva ani partea de venituri a bugetului de stat nu se execută la nivel de 300–500 milioane de lei pe an. Neexecutarea părţii de cheltuieli a atins nivelul de 2,8 miliarde de lei. Aceasta duce la lipsa cronică de finanţare pentru economia naţională. De exemplu, domeniul de ocrotire a sănătăţii a primit cu 20 de milioane de lei mai puţin decît era planificat, învăţămîntul — cu 30 mln. de lei, dezvoltarea reţelelor de gazificare — cu 16 mln. de lei.

Viziunile asupra anului bugetar, măsurile administrative ale Guvernului nu lasă loc pentru speranţe. Volumul investiţiilor capitale în primul trimestru al anului curent a scăzut, în comparaţie cu anul precedent, cu 3 puncte procentuale, iar volumul investiţiilor străine în aceeaşi perioadă de timp a scăzut cu 20%. Investiţiile reprezintă fundamentul creşterii, inclusiv a numărului locurilor de muncă, a veniturilor cetăţenilor, fundamentul îmbunătăţirii vieţii în Moldova.

Un moment foarte important pentru economia noastră — subvenţiile sectorului agrar. În anul 2008 volumul subvenţiilor a fost de 658 milioane de lei. Aceşti bani proveneau exclusiv din bugetul de stat. La cursul de atunci al dolarului subvenţiile constituiau 64 milioane de dolari. Pentru acest an sînt planificate sub formă de subvenţii 610 milioane de lei, dintre care din bugetul de stat doar 500 de milioane, iar 110 mln — din susţinerea externă. La cursul actual al dolarului primim doar 33 de milioane de dolari. Comparaţi 64 şi 33 de milioane de dolari. Şi aceasta în condiţiile unor serioase probleme la capitolul exporturi, în condiţiile semnării mai multor acorduri de comerţ liber care lipsesc de protecţie piaţa noastră agricolă.

Şi mai stranie este disproporţia dintre venituri şi cheltuieli din bugetele de asigurări sociale şi în medicină. În asigurările sociale anul trecut s-au colectat cu 164 milioane de lei mai puţin decît era planificat, iar s-au cheltuit cu 252 milioane mai puţin decît era planificat. Adică au economisit din contul oamenilor 88 milioane de lei. În asigurările din medicină situaţia este mult mai cinică. S-a colectat cu 17 mln. de lei mai puţin decît era planificat, iar s-au cheltuit cu 225 de milioane de lei mai puţin. Este uşor de imaginat cîte medicamente puteau fi compensate cu aceşti bani, cît utilaj putea fi procurat.

Este foarte îngrijorătoare situaţia cu datoria de stat. Ea creşte mai repede decît PIB-ul. Astăzi datoria externă de stat a ajuns la 1 mlrd. 750 milioane de dolari, iar cea internă — la 9,5 mlrd. Este vorba de un buget şi jumătate de stat. Doar deservirea datoriei de stat ne costă un miliard de lei anual. Diferenţa dintre creditare şi stingere a datoriei constituie 65 mln. de lei. Noi achităm mai mult decît împrumutăm. Este o piramidă financiară la nivel de stat.

Astfel arată starea economică a Moldovei prin “oglinda economiei” — prin finanţele publice. Dacă e să analizăm mai concret starea de lucruri vom avea nevoie de o sumedenie de calmante, dar şi ele sînt foarte scumpe.

Pe acest fundal, guvernarea a pus la cale hoţia secolului din sistemul bancar.

Cu mare regret, foştii prim-miniştri şi fosta conducere a Băncii Naţionale, în pofida faptului că ştiau despre existenţa problemelor, devenite evidente deja în 2010, nu au făcut nimic pentru a le soluţiona. Atunci “costul” problemei era de cîteva zeci de milioane de lei. Dar metodele de administrare a băncilor erau extrem de “promiţătoare”.

Responsabil este Guvernul şi, în primul rînd, Ministerul Finanţelor “de atunci” care trebuia să administreze cota ce aparţinea statului la Banca de Economii, colaboratorii Ministerului de Finanţe, delegaţi în Consiliul de Administrare a BEM, conducerea Comisiei Naţionale a Pieţii Financiare, conducerea Băncii Naţionale, toţi membrii Comitetului Naţional pentru Stabilitate Financiară.

De ce în timp de 2–3 ani au fost puse la îndoială funcţionalitatea, unitatea şi stabilitatea sistemului financiar-bancar al ţării? A unui sistem, care încă în 2008 a fost recunoscut de către influenta publicaţie din Marea Britanie “Economist” printre cele mai stabile în lume. Mai bine zis, pe locul cinci. Şi aceasta în condiţiile unei crize mondiale financiar-economice.

Cu regret, actualul prim-ministru şi actualul ministru de Finanţe încep să cînte în unison cu corul “hoţilor şi cerşetorilor”, propunînd lichidarea Băncii de Economii. Şi fracţiunile parlamentare, care deservesc coaliţia minoritară, cu susţinerea socialiştilor lui Dodon şi a liberalilor lui Ghimpu, cu nişte lozinci demagogice, ajută la lichidarea acestei instituţii financiare.

Banca de Economii poate şi trebuie să fie salvată! Salvarea BEM nu costă mai scump decît lichidarea ei. Cheltuielile se vor recupera. Păstrarea BEM este mai folositoare decît lichidarea. Comuniştii vor insista pe aceasta. Iar hoţii şi funcţionarii vinovaţi vor fi atraşi la răspundere!

Sursa: www.pcrm.md

 

© 2001–2018 Asociaţia pentru Democraţie Participativă “ADEPT”
Tel./Fax: (373 22) 21-29-92, e-mail:
Reproducerea materialelor se permite doar cu menţionarea sursei

Facebook | Twitter | RSS

Creat de NeoNet