Onorată asistenţă,

Termenul de 6 luni în activitatea unui ministru vizionar ar putea fi suficient pentru a realiza o bună parte din programul sectorial de Guvernare, pentru a identifica şi aplica soluţii la probleme arzătoare, pentru a pregăti documente de politici, pentru a le aproba şi pentru a promova schimbările necesare, corespunzătoare, pe care să le resimtă oamenii.

A fost sau nu valorificat acest termen şi mandat de conducerea actuală a ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale şi cum a evoluat starea lucrurilor în domeniul din responsabilitatea acesteia?

Inacţiunile dar şi mai multe acţiuni nechibzuite, sporadice, iar unele întreprinse ad-hoc de autorităţi, sub presiunea nemulţumirilor şi revoltei cetăţenilor care şi-au pierdut garanţiile sociale şi veniturile în ultimele luni, la fel ca şi regresul social bine conturat în documentele de planificare bugetară pentru anul 2016, ne oferă temei să declarăm că conducerea ministerului social “a păşit cu stângul” şi nu a reuşit să promoveze subiectele, problemele şi nevoile sociale pe agenda de priorităţi ale Guvernului.

Vom trece punctual în revistă mai multe aspecte din competenţele acestui minister.

1. Pe fundalul accelerării declinului demografic din ţara noastră, cu o rată în creştere fără precedent a sporului natural negativ al populaţiei de tocmai 1,5 ori în 2015 faţă de 2014, Ministerul a ales să fie un observator pasiv în acest proces fără a promova măsurile pro-nataliste necesare.

Mărimea indemnizaţiei la naştere nu se schimbă al treilea an consecutiv, iar raportată la inflaţie aceasta si-a pierdut deja peste 30 la sută din valoarea reală anterioară din 2014 (anul ultimei majorări), constituind, în raport cu minimul strict necesar estimat de specialişti pentru îngrijirea primară a nou născuţilor mult sub minimul acestuia.

Dezvoltarea serviciilor de creşă şi altor servicii sociale comunitare pentru familii cu copii — a rămas doar la nivelul declaraţiilor.

Zeci de mii de familii cu copii cuprinşi în vârsta de la 1,5 până la 3.0 ani sunt lăsate să se descurce fără nici o susţinere din partea statului.

Nici o acţiune nu a fost întreprinsă şi nici, cel puţin, planificată, pentru a ajuta familiile să posede sau să ia în chirie un spaţiu de locuit. Deşi pentru aceste probleme au fost propuse soluţii legislative concrete de deputaţi, Ministerul a preferat adesea să le ignore, depăşind toate termenele de avizare sau şi mai simplu- să le respingă.

Majoritatea ţărilor europene asigură pachete de garanţii şi facilităţi sociale solide familiilor tinere, familiilor cu copii. Se pare, însă, că astfel de practici europene sunt în afara atenţiei Guvernului.

Ca rezultat, avem statisticile şi calculele dramatice, care denotă că Republica Moldova este ţara care pierde la fiecare oră câte 5 cetăţeni. La fiecare oră se nasc 4, mor 5 şi emigrează în străinătate alte 4 persoane, majoritatea tinere, cu copii sau care pot naşte copii mâine. La fiecare răsărit de soare ţara noastră se trezeşte mai săracă şi mai pustiită, se trezeşte fără de 120 de cetăţeni.

Urmare a acestor legităţi, fără intervenţii prompte din partea statului, peste 20 de ani vom avea o populaţie de 3 ori mai mică ca număr, şi mai sărăcită, mai bolnavă şi mai îmbătrânită.

Tactica Ministerului de a privi pasiv la aceste fenomene fără de a interveni adecvat şi energic cu măsuri adecvate — constituie deja un motiv serios pentru a susţine moţiunea.

2. Politicile sociale actuale descurajează nu doar natalitatea ci şi munca în Moldova.

Decizia ministerului şi a Guvernului de a păstra salariul minim în sectorul bugetar neschimbat la doar 1000 de lei va conduce şi în continuare la erodarea de către inflaţie a veniturilor salariaţilor bugetari.

Haosul care stăpâneşte în domeniul salarizării de mai mulţi ani s-a amplificat în ultimele luni şi mai mult. Ministerul a pierdut controlul asupra coordonării politicilor statului la acest capitol. Diverse instituţii statale promovează măsuri de schimbare a regulilor şi mecanismelor de salarizare fără a ţine cont de careva principii generale setate în legislaţia cadru sau fără a consulta, cel puţin, viziunea ministerului de resort privind perspectiva de dezvoltare a sistemului, care, de fapt, se pare că nici nu există.

Deşi, datorită măsurilor fragmentare şi necoordonate menţionate inechităţile salariale între categorii de specialişti care prestează muncă de complexitate echivalentă sau comparabilă s-au aprofundat, autorităţile responsabile nici nu mai pomenesc de perfecţionarea legislaţiei sau politicilor în domeniul salarizării, care, la părerea noastră, este imperios necesară.

În general, necorelarea ritmurilor de creştere salarială cu cel al ajutoarelor sociale a determinat situaţia în care multe familii cu salariaţi dispun de venituri din muncă mai reduse decât familiile ce se întreţin doar din ajutoare sociale.

Aceste fenomene, de rând cu abuzurile admise în administrarea ajutoarelor sociale, la fel, demotivează cetăţenii să se angajeze, să muncească şi să rămână în ţară.

3. Activitatea ministerului din sectorul asigurărilor sociale este la fel motiv de obiectat.

Deficitul financiar propriu al fondului de asigurări sociale este în creştere accelerată. De la o stare de proficit în anul 2009, acesta a înregistrat în 2016 un deficit de 1,14 mlrd lei sau circa 10 la sută din parametrii principali ai bugetului de asigurări sociale..

Soluţiile imediate identificate de minister, declarate sus şi tare chiar din prima zi de investire, iar unele chiar promovate- sunt creşterea vârstei de pensionare şi tăierea suplimentelor financiare. Regretabil că se insistă pe cele mai neadecvate măsuri, cele mai dureroase pentru societate.

Există doar multe alte soluţii alternative viabile, complexe şi oportune de relansare a asigurărilor sociale viabile. Ne referim la extinderea bazei de venituri la fondurile de asigurări sociale; diminuarea sectorului tenebru al economiei şi oficializarea plăţilor salariale din care se achită contribuţii; sporirea atractivităţii sistemului de garanţii sociale din asigurări prin indexarea şi majorarea constantă şi sistemică a prestaţiilor, prin reducerea inechităţilor şi decalajelor exagerate între beneficiarii aceleiaşi prestaţii (care doar între categorii de pensionari au ajuns să fie cu diferenţă de 17 ori)- îmbunătăţirea corelaţiei dintre contributivitate şi mărimea prestaţiilor. Anume aceste aspecte ar trebui să preocupe Ministerul mult mai mult decât cum să facă economii pe seama mamelor, copiilor, persoanelor cu dizabilităţi şi a pensionarilor.

4. Sub orice nivel de critică este poziţia autorităţilor în problema protecţiei sociale a pensionarilor. Inechităţile cu caracter sistemic care se regăsesc în mecanismul de oferire a suplimentelor financiare la pensii şi ignorarea, pe criterii politice, a soluţiilor legislative înaintate de fracţiunea PCRM, prin instituirea pensiei de bază, au condus la faptul în care ca 36 de mii de pensionari după 1 aprilie şi-au pierdut dreptul la aceste suplimente şi nu au mai resimţit rezultatul indexării veniturilor sale cu 10 la sută. Precizez, că înrăutăţirea situaţiei financiare a acestor pensionari nu e rezultatul unei erori tehnice după cum au anunţat unii oficiali (pentru a se proteja de furia cetăţenilor). Acestea sunt rezultatele unor acţiuni şi politici premeditate ale Ministerului Muncii Protecţiei Sociale şi Familiei, fapt confirmat de mai multe ori de conducerea acestuia. Documentele bugetare denotă că 40 de milioane de lei este cifra planificată de autorităţi ca şi sumă de economii pe seama reducerii contingentului cu suplimentul financiar. Argumentele ministerului cu referinţe la minimului de existenţă pentru pensionari, care chipurile ar descreşte le calificăm pe de-a dreptul cinice. Probabil, cei de la minister trăiesc într-o altă realitate decât cea a pensionarilor sau ar fi cazul să se clarifice odată cu metoda de calcul eronată al acestui minim de existenţă, care nu reflectă adecvat costul vieţii. Cert, însă este că iresponsabilitatea şi incompetenţa cu care s-a intervenit ulterior pentru a soluţiona această problemă, au indus în sistem şi mai mari inechităţi. Spre exemplu, doi pensionari cu pensii calculate în mărimi echivalente, dar stabilite la date diferite până şi după 1 aprilie 2016 sunt trataţi diferit de sistem; unul beneficiază şi de o parte din supliment, iar altul va primi doar pensie.

5. Alte aspecte de obiectat pe marginea activităţii ministrului sunt si:

• regresul în sectorul serviciilor sociale comunitare, care în loc să se dezvolte se închid zilnic;
• politicile amorfe din domeniul protecţiei şi integrării persoanelor cu dizabilităţi;
• lipsa unor intervenţii prompte ale ministerului în combaterea fenomenului copiilor străzii care a luat amploare în ultimele luni, iar pentru serviciile de triere necesare în aceste situaţii nu se găseşte minimul de resurse; etc.

În final, indiferent cu ce se va finaliza această moţiune, sugerăm conducerii ministerului să se detaşeze de interesele politicului care s-a infiltrat mai mult ca niciodată în instituţia ministerială şi să acţioneze în exclusivitate în interesul cetăţeanului simplu, în interesul societăţii.

Agenda sociala trebuie să fie readusă în actualitate şi reaşezată între priorităţile guvernării, indiferent de candidatura ministrului.

Sursa: www.pcrm.md

 

© 2001–2018 Asociaţia pentru Democraţie Participativă “ADEPT”
Tel./Fax: (373 22) 21-29-92, e-mail:
Reproducerea materialelor se permite doar cu menţionarea sursei

Facebook | Twitter | RSS

Creat de NeoNet