Stimaţi reprezentanţi ai mass-media,

Tema conferinţei de presă de astăzi o constituie totalurile referendumului de la Chişinău.

Încă din momentul alegerii lui Dorin Chirtoacă în funcţia de primar, deci, pe parcursul a 10 ani, noi vorbim despre ineficienţa activităţii sale şi chiar de sabotarea ei. Noi afirmam că, pentru Chişinău, cei zeci ani de administrare a capitalei de către banda liberală sunt pierduţi. Că în aceşti ani primăria s-a transformat într-un cuib de hoţie obraznică şi de corupţie. Că fiecare zi de aflare la cîrma oraşului a neisprăvitului pro-român Chirtoacă este distrugătoare pentru capitală.

Anume din aceste considerente nu s-a putut să nu participăm la referendum şi să nu-i îndemnăm pe adepţii noştri să voteze pentru demiterea lui Chirtoacă.

Şi asta chiar dacă noi în deplină măsură conştientizam că acest referendum anunţat de socialişti nu are nimic comun cu scopurile lui declarate în mod oficial.

Acum, să le luăm pe toate la rînd:

Vreau să atrag atenţia dumneavoastră asupra faptului în care anume împrejurări a fost luată decizia cu privire la referendum. Nu se ştie de ce, ele au coincis în timp cu votarea comună în Parlament de către democraţi şi socialişti a modificării sistemului electoral din proporţional în mixt, ceea ce-i asigură Partidului Democrat un avantaj evident. Nu e nevoie să ai stea în frunte pentru a-ţi da seama că asta nu este şi nici nu poate fi o simplă coincidenţă. Din punct de vedere logic, respectiva coincidenţă poate fi calificată drept o înţelegere între democraţi şi socialişti ca ei să-şi ofere cîte ceva unii altora în mod reciproc: sistemul electoral mixt — democraţilor, iar referendumul de revocare a lui Chirtoacă — socialiştilor. E clar şi faptul că, în ceea ce priveşte acest referendum, democraţii au avut intenţiile şi planurile lor. Şi în aceste planuri nu intra organizarea unor alegeri anticipate în Chişinău sau venirea la conducerea primăriei a unui oarecare Ion Ceban. Probabil sau poate chiar la sigur, democraţii nu au respectat careva din înţelegerile pe care le-au avut cu socialiştii — dar asta, cum se spune, nu e problema noastră. Las să se clarifice ei între dînşii.

Consider necesar să subliniez şi altceva:

Pe tot parcursul acestor 10 ani de aflare a liberalilor la cîrma Chişinăului, ei au fost protejaţi de puterea centrală a aşa-numitelor coaliţii proeuropene şi, întîi de toate, de Partidul Democrat şi Partidul Liberal Democrat. În tot timpul acesta, Partidul Liberal a deţinut puterea în Chişinău, iar reprezentanţii lui total lipsiţi de competenţă chiar au ocupat importante funcţii de stat — cea de vice-ministru, de miniştri şi vice-miniştri.

După aceea, prin şantaj şi corupere, Partidul Democrat a obţinut majoritatea parlamentară şi posibilitatea de a forma Guvernul fără obraznicii şi corupţii liberali. Ei pur şi simplu au fost aruncaţi din barca guvernării. Inclusiv de la conducerea Chişinăului. Fireşte, după cum obişnuiesc democraţii, asta nu fără avantaje pentru sine. În cazul dat, putem vorbi cu toată certitudinea despre un atac asupra primăriei şi despre capturarea ei. Înlăturarea din funcţie şi arestarea lui Chirtoacă, numirea în funcţia de primar interimar a lui Nistor Grozavu, care se află sub anchetă şi care, la rîndul său, printr-o dispoziţie ilegală, a numit-o ca primar ad-interim pe protejata PDM, “doamna kilovat” Silvia Radu, eliberarea de sub control judiciar cu o săptămînă înainte de referendum a lui Chirtoacă şi, — în sfîrşit -, referendumul eşuat, care a legitimat definitiv luarea în captivitate a primăriei de către democraţi. Iată cum arată combinaţia cu multe mişcări a democraţilor, pe care ei au reuşit s-o realizeze cu ajutorul activ al socialiştilor. Astăzi, avînd doar un singur consilier municipal, Partidul Democrat cu de la sine putere administrează oraşul. O situaţie analogică e şi în Adunarea Populară a Găgăuziei.

Din această cauză, pentru mulţi chişinăuieni, referendumul desfăşurat în scopul revocării lui Chirtoacă, el fiind anchetat şi de facto destituit din funcţie, şi-a pierdut sensul. De cei mai informaţi dintre locuitorii capitalei nu a rămas neobservat şi faptul că, în ultimele luni, Partidul Democrat şi Partidul Socialiştilor activează într-o legătură strînsă. Şi asta de asemenea i-a făcut pe oameni să nu se prezinte la secţiile de votare.

Şi, în sfîrşit, pentru mulţi alegători chişinăuieni a devenit clar că socialiştii au folosit campania de revocare a lui Chirtoacă exclusiv în scopul de a-şi face autopiar şi a “porni motorul politic” înainte de alegerile parlamentare. Renunţînd la ideea unei largi iniţiative civice de salvare a Chişinăului de mafia liberală, această iniţiativă fiind supusă discuţiei în anul 2016, socialiştii au condamnat referendumul la înfrîngere. Şi rămîne să tragem doar o singură concluzie că ei au făcut acest lucru în mod absolut conştient.

Acum să vorbim despre reacţia faţă de eşecul referendumului din partea principalilor figuranţi ai acestei farse — Partidul Democrat şi Partidul Socialiştilor.

Democraţii l-au calificat drept “înfrîngere a tuturor forţelor politice de stînga”. Este întrucîtva amuzant să auzi aşa ceva de la partidul care face parte din Internaţionala Socialistă Europeană, iar conducătorul lui chiar ocupă în Internaţionala Socialistă funcţia de vicepreşedinte. Asta e suficient ca să vorbim despre un analfabetism politic elementar al celor care au uzurpat puterea în ţară. Atunci cînd membrul Internaţionalei Socialiste se atribuie pe sine la sectorul politic de dreapta, asta pare absurd şi ridicol. Noi doar vom aminti că dezordinea, corupţia, ruinarea şi hoţia totală care domnesc la Chişinău sunt meritul direct al Partidului Democrat, care i-a patronat pe liberali în ansamblu şi pe Dorin Chirtoacă în parte.

Iar socialiştii n-au putut inventa nimic mai ingenios decît să-i învinuiască de eşecul acţiunii lor de piar pe orăşeni, adică pe chişinăuieni. Cum s-ar spune, le-au mulţumit într-un asemenea mod pentru sprijinul acordat de ei la alegerile parlamentare, locale şi prezidenţiale. Noi nu ne bucurăm de respectiva situaţie, totuşi, data viitoare, chişinăuienii de bună seamă ar trebui să se gîndească mai bine la cel pentru care-şi vor da votul. Pentru ingraţii mitocani, care pentru orice eşec al lor îi învinuiesc pe alegători? Pentru cei care, prin egoismul, înfumurarea şi aroganţa lor, i-au îndepărtat pe alegători de participarea la referendum? Pentru cei care le-au asigurat democraţilor posibilitatea de a captura capitala? Pentru cei care, modificînd legea privind alegerile parlamentare, au lipsit societatea de posibilitatea ca, la viitoarele alegeri parlamentare, să ia ţara din mîinile uzurpatorilor?

La acest referendum, noi, comuniştii, la fel ca şi totdeauna pînă acum, am procedat aşa cum ne-a dictat conştiinţa.

De aceea, partidul nostru şi în continuare va sprijini în toate cazurile orice iniţiative şi propuneri referitoare la înlăturarea de la putere a fiecărei structuri sau a unei persoane concrete, fie Parlamentul, fie Guvernul, fie alte organe. În alt mod nu vom putea lichida mafia de stat.

De aceea, nu e vina noastră, ci e nenorocirea noastră comună că socialiştii, în cîrdăşie cu democraţii, i-au înşelat şi pe chişinăuieni, şi pe părtaşii lor.

Folosindu-mă de prilejul întîlnirii noastre, îmi voi permite să vă aduc la cunoştinţă cum apreciem noi activitatea preşedintelui anticonstituţional Dodon pe parcursul unui an de preşedinţie.

Dacă e să fiu sincer, mi-e trist să vorbesc despre asta. Nu pentru că mi-ar fi milă de Igor Dodon, ci pentru că, spre marele nostru regret, doar timp de un an, s-au confirmat cele mai pesimiste pronosticuri făcute de noi.

Ca rezultat, unul dintre cele mai importante institute ale puterii în stat — institutul preşedinţiei — s-a transformat nici măcar nu într-o decoraţie, ci pur şi simplu într-un loc gol. E o ruşine să vezi cum persoana preşedintelui, fie şi un preşedinte ca Igor Dodon, nu este luată în seamă, cum opinia lui e călcată în picioare, cum îl batjocoreşte în tot felul oricine vrea.

Şi vina pentru această situaţie o poartă, în primul rînd, însuşi Dodon. Avîntîndu-se după o funcţie înaltă, acceptînd şi coparticipînd la răsturnarea constituţională din 4 martie 2016, a semnat el însuşi sentinţa sa şi, posibil, — nu dea Domnul! — şi a statului nostru.

Bucurîndu-se de funcţia sa decorativă, neîncercînd să-şi îndeplinească vreuna din promisiunile sale electorale, Igor Dodon a adus ţara pînă la o situaţie în care miniştrii sunt desemnaţi fără acordul lui, cînd el semnează toate legile pe care i se spune să le semneze, cînd lui — comandantului suprem — armata nu i se supune, cînd prin ţară umblă cu agitaţie pro-unionistă fostul preşedinte român, îndemnînd în mod deschis la lichidarea independenţei Moldovei şi nici Securitatea ţării, nici aşa-numitul preşedinte nu numai că nu fac nimic, dar nici măcar nu încearcă să facă ceva. Ei în general se prefac că în Moldova nu se întîmplă nimic.

Astăzi, unica preocupare a preşedintelui e să se tînguiască, să se plîngă şi să ceară împuterniciri. Pînă la alegeri, el cu glas tare declara că împuternicirile existente vor fi pentru el suficiente pentru a face ordine în ţară cît se poate de repede. Iar acum, parcă a uitat şi promisiunea de a găsi miliardul furat, de a obţine alegeri anticipate, de a lupta cu oligarhii etc. Acum doar călătoreşte peste hotare, înmînează decoraţii, organizează concerte şi altele de felul acestora. Şi dacă la începuturile preşedinţiei sale el, cel puţin, încerca s-o facă pe adevăratul preşedinte şi să-l sperie pe cineva că va lua măsuri, că toţi “vor răspunde” pentru ceea ce au săvîrşit, deseori făcînd asta în reţelele de socializare, acum, practic, doar scînceşte că nu are împuterniciri.

E trist şi dezgustător să le priveşti pe toate acestea.

Sursa: www.pcrm.md

 

© 2001–2018 Asociaţia pentru Democraţie Participativă “ADEPT”
Tel./Fax: (373 22) 21-29-92, e-mail:
Reproducerea materialelor se permite doar cu menţionarea sursei

Facebook | Twitter | RSS

Creat de NeoNet