Onorată asistenţă, stimaţi colegi,

Nu e un secret pentru nimeni că în ultimii ani relaţiile Republicii Moldova cu cei doi vecini ai săi au suferit o degradare fără precedent. Schimburile de replici, în care deseori îşi găsesc loc chiar şi formulări argotice, ca şi scandalurile diplomatice, au devenit un element aproape definitoriu al raporturilor Republicii Moldova cu vecinii săi. Ciondănelile noastre transfrontaliere au evoluat, cu timpul, într-o banalitate cotidiană. Chiar şi Bruxelles-ul, care încă acum un an reacţiona dureros la situaţiile, deseori stânjenitoare, care se iscau între Republica Moldova şi vreunul dintre vecinii săi, acuma pare să se fi obişnuit cu această stare de lucruri, apreciind-o ca pe un element propriu diplomaţiei noastre bilaterale în raporturile cu ţările limitrofe.

Relaţiile Republicii Moldova cu Ucraina, anunţate ca fiind prioritare de către şeful statului în aprilie 2005, trec printr-o perioadă de stagnare vizibilă. Pe parcursul ultimului an au fost semnalate câteva declaraţii ale Kievului oficial din care se desprindea clar atitudinea rezervată a autorităţilor ucrainene faţă de Chişinău. Amintim aici dosarul centralei hidroelectrice de la Novodnestrovsk dar şi declaraţia comună ruso-ucraineană privind coordonarea poziţiilor in problema transnistreană, care poate fi apreciată ca o scăpare a diplomaţiei moldoveneşti, un rezultat al lipsei unui dialog sincer şi constant cu Kievul. Cooperarea moldo-ucraineană în cadrul organismelor regionale şi în primul rând în GUAM, este insuficientă, ca să nu zicem nesatisfăcătoare, iar atragerea şi implicarea mai activă a Ucrainei în procesul de soluţionare a crizei transnistrene e departe de aşteptările pe care le aveam cu toţii acum trei ani. Colaborarea autorităţilor locale din cele două ţări în cadrul euroregiunilor Prutul Superior, Siret-Prut-Nistru şi Dunărea de Jos este de asemenea, sub orice critică.

Într-o situaţie şi mai precară sânt relaţiile moldo-române, unde, spre regretul nostru, constatăm în ultimele optsprezece luni un declin fără precedent. Recent preşedintele francez Nicolas Sarkozy spunea că România ar avea un rol important de jucat în procesul integrării europene a Republicii Moldova. Din păcate, însă, din cel mai mare prieten, aliat şi partener pe care l-ar fi putut avea Republică Moldova în cadrul Uniunii Europene, România a ajuns să fie privită de Chişinăul că o ţara aproape inamică. Compromiterea dialogului politic n-a putut trece fără urmă pentru cetăţenii simpli, mai ales pentru cetăţenii Republicii Moldova. Prizonierii acestor tensiuni artificiale sânt mii de studenţi şi elevi moldoveni care-şi fac studiile în România, sute de oameni de afaceri, dar şi zeci şi zeci de mii de simpli cetăţeni, alegători ai tuturor formaţiunilor reprezentate în Parlamentul de la Chişinău.

Urmare a compromiterii relaţiilor dintre Chişinău şi Bucureşti aşa şi n-a fost soluţionată problema celor două consulate româneşti de la Bălţi şi Cahul. Zeci de mii de cetăţeni ai Republicii Moldova sânt nevoiţi să se deplaseze din nordul şi sudul ţării spre capitală pentru perfectarea vizei româneşti.

O situaţie similară poate fi generata şi de blocarea deliberată a semnării “Convenţiei privind micul trafic la frontieră” între România şi Republica Moldova. Nu e cazul să descriem aici care ar fi beneficiul concetăţenilor noştri din raioanele frontaliere de pe urma semnării acestui document. Ştim cu toţii că recenta extindere a Uniunii Europene până la frontierele Republicii Moldova a afectat libera circulaţie şi activităţile economice dezvoltate de-a lungul frontierei cu România, iar semnarea “Convenţiei” ar putea redeschide oportunităţile, considerate drept pierdute de către cetăţenii noştri.

Aici e cazul să reamintim că la ora actuală, comparativ cu posesorii paşapoartelor altor ţări din Consiliul Europei, cetăţenii Republicii Moldova beneficiază de cel mai prost regim de intrare pe teritoriul altor ţări din spaţiul european. În aceste condiţii unul din obiectivele de bază ale diplomaţiei moldoveneşti ar trebui să fie anume facilitarea circulaţiei cetăţenilor moldoveni în spaţiul comunitar şi nu doar. Semnarea amintitei “Convenţiei” s-ar înscrie perfect în şirul acţiunilor menite sa uşureze călătoriile cetăţenilor noştri în afara hotarelor Republicii Moldova. Partidul Democrat din Moldova se angajează să depună maximum de eforturi pentru a convinge partenerii noştri europeni şi în primul rând partidele din cadrul Internaţionalei Socialiste şi grupul parlamentar al PES din cadrul Parlamentului European, de necesitatea îmblânzirii regimului de acces în spaţiul comunitar pentru concetăţenii noştri, dar suntem conştienţi de faptul că atingerea acestui este o sarcină a puterii.

Stimaţi colegi,

Mâine întreagă Europa va sărbători Ziua Europei, o sărbătoare simbolică în care se celebrează nu sfârşitul ultimului război pan-european ci începutul primei ere de pace europeană. 9 mai e o sărbătoare a împăcării naţiunilor europene care au fost pe baricade diferite în timpul celui de-al doilea război mondial, o sărbătoare a speranţei şi a iertării. State care s-au aflat timp de secole într-o acerbă rivalitate pe plan european şi internaţional au reuşit să găsească limbaj comun, să se apropie şi să devine parteneri. Restabilirea încrederii între vecini este un prim pas real pe calea integrării europene. E bine să ne amintim de acest lucru ori de câte ori vorbim despre proiectele noastre europene, mai ales că Republică Moldova nu are motive serioase pentru relaţii dificile cu vecinii săi.

Citită în cadrul şedinţei în plen a Parlamentului Republicii Moldova din 8 mai 2008 de către deputatul Oleg Serebrian, vicepreşedintele Fracţiunii PDM

 

© 2001–2018 Asociaţia pentru Democraţie Participativă “ADEPT”
Tel./Fax: (373 22) 21-29-92, e-mail:
Reproducerea materialelor se permite doar cu menţionarea sursei

Facebook | Twitter | RSS

Creat de NeoNet