Prezidenţiale 2020 | ADEPT | Chişinău 2018 | Găgăuzia 2016 | Prezidenţiale 2016 | Locale 2015 | alegeri.md | avere.md
Discursul deputatului Igor Klipii în şedinţa plenară a Parlamentului privind Proiectul de hotărâre pentru aprobarea Strategiei dezvoltării societăţii civile
|
|
Stimaţi colegi,
Dacă autorii acestui text care se mai numeşte foarte pretenţios şi “Strategie”, ar fi dorit cu adevărat emanciparea Societăţii civile în Republica Moldova ar fi putut, în primul rând, să-l propună ceva mai înainte — cel puţin până la declaraţiile Ambasadorilor occidentali, în rândul al doilea şi asta ar fi fost pe deplin suficient ca autorii să fi insistat ca în această ţară să fie respectat cadrul legal existent. Nu mai mult. Funcţiile înalte pe care le deţin nu numai că le permiteau dar chiar le cer acest lucru.
Ar fi fost cazul ca astăzi, în pragul alegerilor parlamentare, să audiem un raport de totalizare a eforturilor depuse de structurile statale întru emanciparea acestei societăţi civile şi nu strategii radioase noi. Era cazul ca acest text să fie rezultatul unor dezbateri publice serioase cu participarea reprezentanţilor invocatei şi multchinuitei Societăţi civile din RM. Din păcate nimic din cele menţionate nu a avut loc şi nici nu putea să aibă loc deoarece avem la guvernare un partid bolşevic. Dacă autorii şi prin urmare întreg partidul comunist ar fi fost mai deschişi Societăţii în general şi a celei civile în particular care au tot încercat să se facă auzite: şi în problema audiovizualului, şi în problema codului electoral, şi în problema restructurării structurilor de forţă, şi a codului educaţional, şi a transparenţei procesului decizional şi în foarte costisitoarea problemă a dosarelor pierdute la CEDO nu ar fi fost nevoie de această strategie. În alţi termeni este vorba de aceleaşi probleme care îi sunt reproşate astăzi Republicii Moldova de către structurile Europene — probleme care pot duce la nerecunoaşterea alegerilor parlamentare din 2009. În condiţiile când occidentalii înşelaţi şi dezamăgiţi încearcă să apere Republica Moldova de propria conducere, această Strategie tardivă nu mai impresionează pe nimeni. E prea târziu. Dacă patru ani în urmă, pe fonul unei temute şi foarte mediatizate lovituri de stat asemenea Iniţiative euforiza ambasadele occidentale gată să întrevadă în orice “icnet” sau aluzie pro-europeană semnul schimbării din cadrul PC azi, aceste Strategii şi iniţiative nu fac decât să-i convingă în ipocrizia şi lipsă oricăror valori a guvernanţilor.
În cea ce priveşte societatea civilă moldovenească ea a avut parte de opt ani negri. Dacă în perioada primului mandat comuniştii încercau să anihileze rezistenţa ONG-urilor sau pur si simplu negau existenţa acestora, pentru mandatul al doilea au fost găsite soluţii mult mai sofisticate. Astfel au apărut ONG-uri considerate Spioni sau chiar duşmani ai Republicii Moldova — să ne amintim de învinuirile adresate de şeful statului ONG-rilor care “dezinformează occidentul” şi, pe de altă parte — organizaţii “non-politice” sau “apolitice” mai şterse şi mai inodore dar agreate de PCRM.
Un alt fenomen care a afectat grav societatea civilă moldovenească ţine preluarea acestui segment al vieţii publice sub controlul serviciilor secrete după exemplul Bielorusiei sau mai aproape a Transnistriei. Putem afirma că acest lucru este şi rezultatul “schimbului de experienţă” în cadrul reuniunilor la Chişinău a şefilor serviciilor secrete din ţările CSI. În acest sens Societatea civilă din RM seamănă tot mai mult cu cea din spaţiul CSI şi în particular cu cea din Tiraspol. O probă a omogenizării prin regres a societăţii moldoveneşti cu cea transnistreană este şi faptul că în textul Strategiei lipsesc referinţele de rigoare la ceea ce reprezintă principalul instrument de impunere a Societăţii în faţa statului şi anume institutul Opiniei publice. Acest lucru nu este întâmplător deoarece “Opinia publică” îşi are locul numai într-un stat democratic unde există o presă liberă, o justiţie independentă, o guvernare responsabilă în faţa alegătorilor. Aceste lucruri lipsesc atât în Republica Moldova cât şi teritoriile separatiste din stânga Nistrului.
Eroarea fatală a acestei Strategii rezidă în faptul că Societatea civilă este redusă la nişte Organizaţiile nonguvernamentale asemuite unor pepeni crescuţi într-o seră. În realitate ONG-urile nu sunt decât o parte a Societăţii civile iar Societatea civilă la rândul său nu poate fi ruptă de procesele şi frământările societăţii în general. Nu este posibil să “obţii” o societate civilă dezvoltată într-o societate totalitară! Şi în acest context aşs vrea să menţionez în speranţa că acest lucru va fi înţeles şi de colegii comunişti că şi partidele politice, atâta timp cât nu sunt la guvernare, sunt parte ale societăţii civile. Este, cel puţin, o ipocrizie să-ţi baţi joc de partidele politice şi concomitent să pledezi pentru emanciparea societăţii civile.
Drept concluzie aş vrea să menţionez că cea mai convingătoare Strategie de dezvoltare Societăţii civile ar fi îndeplinirea angajamentelor faţă de CE şi scoaterea RM de sub ruşinoasa şi perpetua monitorizare a CE, realizarea angajamentelor în cadrul planului de acţiuni RM — UE şi în final hârtia de turnesol al responsabilităţii partidului de Guvernământ va fi desfăşurarea democratică a alegerilor parlamentare. În rest toate sunt vorbe goale.
Votarea în susţinerea acestei Strategii poate fi motivată doar de un singur lucru — şi anume evitarea manipulărilor demagogice de câtre mass-media controlată de guvern. Fapt care nu face decât să confirme cele menţionate anterior. CTD — Ceea ce şi trebuia de demonstrat.
