Stimaţi colegi, membri ai Parlamentului Republicii Moldova,
Onoraţi oaspeţi, reprezentanţi ai Corpului diplomatic,
Stimaţi jurnalişti,
Doamnelor şi domnilor,
Onorată asistenţă,

Mă simt deosebit de onorat să-mi prezint astăzi, aici, discursul în calitate de candidat pentru funcţia de preşedinte al Republicii Moldova. Este un moment plin de semnificaţii, profund emoţional şi responsabil pentru mine.

Le mulţumesc pentru această oportunitate cetăţenilor Republicii Moldova, tuturor colegilor mei parlamentari, celor care m-au susţinut şi au încredere în mine.

Onorată asistenţă,

Contextul politic în care se desfăşoară alegerea Preşedintelui Republicii Moldova e caracterizat de o tensiune în plan intern fără precedent pentru evenimente similare din ţara noastră. Consecinţele crizei economice mondiale, amplificate de un sezon electoral obositor de lung, pe fundalul unor vădite asperităţi de ordin politic, au demontat echilibrul din societate şi au plasat Republica Moldova în bătaia diverşilor factori destabilizatori. Este neplăcut să constatăm că situaţia jenantă, pentru a nu utiliza alţi termeni, în care ne aflăm este “meritul” întregii noastre clase politice.

Mai bine de o jumătate de an partenerii noştri externi nu doar urmăresc situaţia noatră critică, dar şi încearcă să medieze soluţionarea acesteia.

Cea mai tristă constatare însă pe care o putem face este crescânda neîncredere a populaţiei ţării faţă de funcţionalitatea instituţiilor şi a proceselor democratice din stat. Atmosfera palpabilă de apatie şi chiar de antipatie din societate, stimaţi colegi, este un post-efect al declaraţiilor şi acţiunilor izvorâte din cadrul elitei politice.

În aceste circumstanţe, rolul, misiunea noastră a tuturor este restabilirea încrederii cetăţenilor în instituţiile statului, reabilitarea imaginii şi a credibilităţii întregii clase politice în plan intern, dar şi în plan extern. Astfel, miza alegerii preşedintelui statului are o valenţă incalculabilă din punctul de vedere al stabilităţii, ordinii şi echilibrului care vor fi instaurate în Republica Moldova.

Acum, în acest moment avem de ales între două opţiuni: riscul de a ne cufunda cu toţii într-un haos constituţional şi nu doar, de a pierde realizările de până acum, sau, alegând şeful statului, putem opta pentru stabilirea unui curs echilibrat, prin care să se consume definitiv criza politică ce poate să devină cronică.

Stimaţi colegi,

De nimeni şi de nimic nu depinde acest lucru, decât doar de noi înşine. Aici şi acum. Să dăm dovadă de maximă responsabilitate. Ne priveşte cu alarmantă atenţie întreaga societate, ne privesc cu sincer interes partenerii noştri din exterior.

Contextul socio-politic descris anterior, impune noi angajamente, responsabilităţi şi vectori de acţiune inclusiv noului şef de stat. Formatul pluripartitismului, al pluralismului de idei, al varietăţii socio-culturale, al democraţiei, în ultimă instanţă, imprimă un caracter deosebit de calculat, corect şi coerent declaraţiilor şi acţiunilor Preşedintelui Republicii Moldova.

Convingerea mea irevocabilă este că politicile urmează să fie promovate doar prin dialog, prin bune relaţii de parteneriat, prin înţelegere mutuală, dar şi prin negocieri principiale. Preşedintele statului este obligat să reprezinte interesele tuturor elementelor constituente ale societăţii, să aglutineze părţile separate într-un mozaic organic şi armonios, inclusiv să asigure o relaţionare constructivă şi colegială a tuturor exponenţilor politici.

Pentru un preşedinte nu există divizarea în “ai noştri şi ai voştri”, nu există segregaţie electorală, nu există discriminare în baza niciunui criteriu. Toţi sunt cetăţeni ai Republicii Moldova. Şi cetăţenii au valoare egală. Acesta este principiul de care mă voi conduce.

Stimată audienţă,

Voi face în continuare o succintă prezentare a principalelor teze programatice pe care intenţionez să le aplic în practică din momentul investirii în funcţia de preşedinte.

Întreaga mea activitate în calitate de Preşedinte al Republicii Moldova se va înfăptui sub “stindardul Progresului”.

Am ferma convingere că în epoca post-industrială, un stat care aspiră la modernitate, autenticitate şi democraţie îşi poate atinge scopurile doar păşind pe calea progresului. Şi când spun progres, mă refer la toate aspectele vieţii politice, economice, sociale, culturale, educaţionale.

Ca şi orice obiectiv strategic, progresul presupune acţiuni pe diferite dimensiuni, concertat, în ritm, în mod ambiţios. În viziunea mea, rogresul Republicii Moldova are la temelie câteva structuri tectonice care, odată puse în mişcare, vor schimba semnificativ şi pozitiv aspectul ţării şi viaţa cetăţenilor.

Prima condiţie a progresului este unitatea. Unitatea noastră ca popor, ca naţiune civică.

Cu părere de rău, ţin să constat că unitatea noastră a fost pusă la grea încercare în ultima vreme. Printr-o retorică agresivă şi distructivă, prin acţiuni nechibzuite sau de rea intenţie, s-a ajuns în pragul unei animozităţi ameninţătoare, pe care am considerat cu toţii că am lăsat-o undeva departe în sicriile istoriei. Iată că anul 2009 a arătat că vechile rele pot reînvia. Şi nu mai contează acum cine a deschis “cutia Pandorei”. E mult mai important să ştim să punem capăt acestor fenomene nocive. Contează ce facem în continuare pentru că noi avem nevoie nu de dezbinare, ci de cooperare.

Cel mai bun exemplu şi îndemn pentru societate este atunci când demnitarii înţeleg să fie corecţi unii cu alţii.

Eu personal voi ridica stindardul unităţii civice şi îi voi îndemna pe toţi să facă acelaşi lucru. Pentru că anume unitatea este temelia statalităţii noastre, pentru care am pledat întotdeauna. Consider, că misiunea Preşedintelui ţări este de a fi garantul statalităţii şi de a depune toate eforturile pentru consolidarea acesteia pe baza valorilor democratice şi general umane.

Am fost mereu cunoscuţi în istorie drept un popor tolerant. Drept un popor cooperant, care ştie să se adapteze timpurilor şi să profite de înţelepciunea sa. Avem o societate polimorfă, bogată prin culorile şi culturile sale. Conlocuiesc paşnic în Republica Moldova mai multe etnii, mai multe memorii colective. Acest patrimoniu constituie o valoare de nepreţuit, care trebuie nu doar păstrată, ci şi formată drept unul dintre pilonii educaţiei tinerelor generaţii.

Cea de-a doua piatră de temelie în fundamentul progresului este buna educaţie a cetăţenilor. Niciun stat avansat n-ar fi putut realiza saltul său în dezvoltare fără a investi enorm de mult în educaţie, cultură şi cercetare. Acestea sunt valorile autentice şi perene ale unui popor.

Educaţia, cultura şi cercetarea vor reprezenta întotdeauna domeniile mele de interes, şi datorită preferinţelor şi simpatiilor mele personale pentru aceste domenii, dar şi datorită faptului că înţeleg prea bine că acestea sunt ingredientele principale ale dezvoltării umane, ale avântului nostru intelectual. Pentru că a investi în educarea cetăţenilor tineri acum, înseamnă a investi în Republica Moldova pe multe decenii înainte.

Asigurarea accesului egal la studii, optimizarea tuturor treptelor sistemului educaţional pentru ca acesta să fie corelat cu necesităţile socio-economice şi să devină totalmente compatibil cu sistemul educaţional european; extinderea şi modernizarea, inclusiv prin atragerea fondurilor externe, a reţelei căminelor culturale; dezvoltarea ştiinţelor fundamentale şi utilizarea pe scară largă a inovaţiilor tehnico-ştiinţifice în economia naţională — acestea vor fi ariile pentru lansarea unui şir de proiecte prezidenţiale.

Cel de-al treilea stâlp al unei ţări, al unui popor este sănătatea cetăţenilor. Sănătatea fizică, mintală, demografică. Oamenii reprezintă valoarea unui stat. Şi oamenii trebuie să fie sănătoşi pentru a se bucura de viaţă, iar statul de rezultatele muncii lor. De la prunci la bătrâni, sănătatea este deseori cea mai de preţ avere a omului. Iar statul trebuie să le-o asigure.

Intenţionez să iniţiez, sub protectoratul Preşedinţiei statului, mai multe proiecte care să contribuie la ameliorarea situaţiei în domeniul sănătăţii şi asigurării cu medicamente, în acord şi colaborare strânsă cu toate structurile reprezentative. Avem nevoie de campanii de comunicare, prin care să diminuăm viciile şi să altoim bunele deprinderi. Avem nevoie de experienţa şi tehnologiile ţărilor avansate. Sunt lucruri necesare şi realizabile.

Alături de procedeele medico-sanitare tipice, care au rolul şi efectul lor în îmbunătăţirea calităţii vieţii, văd perspective promiţătoare pentru utilizarea la scară largă a sportului, ca mijloc de fortificare şi disciplinare a tinerilor cetăţeni ai ţării. Văd în sport nu doar un instrument de performanţă internă, dar şi un ambasador de succes al Republicii Moldova în lume. Voi fi deschis spre a discuta cele mai diverse iniţiative care ar sprijini aspiraţiile noastre în domeniile sănătăţii, al sportului, al demografiei.

Progresul societăţii este indispensabil de progresul economic. Doar o economie viabilă, social orientată poate oferi cetăţenilor un nivel de viaţă decent. Doar în asemenea condiţii vom putea progresa şi pe făgaşul integrării europene a Republicii Moldova.

Pentru că în formatul unui stat semiparlamentar, precum este în prezent ţara noastră, preocuparea şi sarcina Guvernului ţine de soluţionarea problemelor curente şi pe termen mediu, voi respecta independenţa executivului în realizarea programului de guvernare. Totodată, ca şef al statului, dar şi ca economist voi acţiona în sensul elaborării liniilor strategice, directorii pentru progresul economic al ţării.

Reieşind din necesităţile stringente, voi începe prin a acorda tot suportul necesar de către instituţia prezidenţială pentru ca să ia amploare dezvoltarea echilibrată a regiunilor ţării în coerenţă cu consolidarea autonomiei locale; pentru asigurarea unui mediu favorabil şi atractiv pentru investiţiile locale şi străine; pentru îmbunătăţirea condiţiilor de activitate a business-ului; pentru valorificarea potenţialului exportator şi creşterea competitivităţii produselor autohtone; pentru extinderea şi sporirea calităţii infrastructurii şi multe altele.

Toate activităţile în acest context vor fi orientate spre sporirea gradului protecţiei sociale, majorarea salariilor, burselor şi pensiilor astfel, încât fiecare cetăţean să se simtă protejat şi să beneficieze de un nivel de viaţă decent, adecvat necesităţilor sale, încât nimeni să nu mai dorească să părăsească această ţară în căutarea unei vieţi mai bune.

Revenind la filiera dezvoltării regionale şi autonomiei locale, ţin să menţionez că în acest sens Republica Moldova deja dispune de o experienţă inedită graţie existenţei de aproape două decenii a Unităţii teritorial-administrative Gagauz-Ery.

Insuficienţa de comunicare la nivel de autorităţi a generat un şir de probleme, inclusiv de natură subiectivă, care, în mod normal, nu ar fi trebuit să existe. Pe durata activităţii mele anterioare am ajuns la concluzia că aceste divergenţe pot şi trebuie să fie depăşite. Deci, ca şef al statului, voi menţine un proces de consultări şi dialog permanent cu autorităţile autonomiei pentru ca UTA Găgăuzia să beneficieze de toate oportunităţile oferite de statutul său special şi să devină cu adevărat un exemplu demn de urmat.

Un capitol aparte este cel care se referă la regiunea Transnistreană a ţării noastre. Am fost mereu de părerea că disensiunile, oricare ar fi ele, se rezolvă prin comunicare. E timpul să ne debarasăm de vechile prejudecăţi, fobii şi suspiciuni, precum renunţarea la neutralitate. Trecutul nu poate fi uitat, dar amintirile trecutului nu trebuie să pună piedici viitorului. Consider, că a venit timpul să demolăm zidul neîncrederii care ne desparte şi să construim punţi şi poduri de trecere.

Eu sunt gata să mă aşez oricând la masa de discuţii cu toate părţile formatului “5+2” — cu mediatorii şi observatorii, cu oficialii de la Tiraspol. Sunt gata să dau mâna şi să privesc lucrurile în toată complexitatea şi subtilitatea lor.

Stimaţi colegi,

Nimic nu este mai popular decât spiritul prietenos. E un adevăr valabil şi pentru o persoană în parte; e un adevăr valabil şi pentru un stat. Bunele relaţii cu vecinii şi partenerii din exterior, buna imagine în lume, bunele realizări în proiecte internaţionale comune — toate la un loc constituie încă o piatră de temelie pe care poate fi construit progresul Repulicii Moldova.

Ca preşedinte al statului, voi pune mare preţ pe acest deziderat. Aspectele diplomatice sunt, în fond, una din atribuţiile directe ale unui şef de stat, mai ales într-o lume în care relaţiile personale şi comunicarea eficientă reprezintă chezăşia bunelor relaţii dintre state.

Totodată, înţeleg că nu există relaţii externe prieteneşti fără o bună imagine a ţării, precum nu există o bună imagine a ţării în lipsa unor bune relaţii de parteneriat. Aceste două obiective strategice trebuie atinse în paralel, în mod armonios. Şi pentru ambele obiective există proiecte, iniţiative şi intenţii din cele mai serioase.

Diplomaţia moldovenească trebuie să fie una agreabilă, să reprezinte în cel mai favorabil mod ţara. În acest sens, voi contribui decisiv la sporirea numărului de prieteni ai Republicii Moldova prin promovarea imaginii pozitive a ţării.

Şi Moscova şi Washingtonul, şi Kievul şi Bucureştiul, şi Comunitatea Statelor Independente şi Uniunea Europeană, şi Estul şi Vestul — toţi aceşti parteneri externi, toate aceste centre de referinţă ale politicii mondiale trebuie să ne fie prieteni, iar noi, corespunzător, să fim prietenul lor.

În opinia mea, nu există acorduri de reziliat. Există doar acorduri de semnat. Nu există paşi de distanţare. Există doar paşi de apropiere. Pe toate direcţiile şi pe toate dimensiunile ca parte a procesului de integrare europeană, care este obiectivul nostru strategic.

Stimată audienţă,

Potrivit uzanţelor şi Constituţiei, Preşedintele ţării este garantul respectării Legii Supreme. Această onorabilă atribuţie este cu adevărat realizabilă doar atunci, când persoana investită nu doar deţine acest drept, ci şi onorează cu exigenţă această obligaţiune. Promit, ca şef al statului, să mă ghidez şi să asigur urmarea întocmai a principiului separării puterilor ca fiind prima şi indispensabila condiţie a funcţionării statului de drept.

În mod aparte ţin să mă refer la justiţie ca ramură a puterii, faţă de care se fac auzite foarte multe reproşuri. Cu regret, dar trebuie să constat că defectuozitatea independenţei justiţiei denaturează orice reformă democratică. Comunicând cu sute şi sute de cetăţeni, am ajuns la concluzia că, în percepţia oamenilor, “justiţia” se asociază cu însuşi “dreptatea”. Această opinie a societăţii implică o responsabilitate enormă. Sunt gata să mi-o asum. Şi, în calitate de şef al statului, intenţionez să duc la bun sfârşit reformele, menite să asigure corecta funcţionare şi buna interacţiune a sistemului judecătoresc, procuraturii, a tuturor instituţiilor ce constituie justiţia. Pentru ca justiţia în Republica Moldova să fie eficientă, responsabilă şi cu adevărat independentă, să acţioneze doar în interesul cetăţeanului.

Stimată audienţă,

Mereu am fost adeptul principiului democratic, ce ţine de libertatea de opinie şi de exprimare. Însă greşesc cei, care confundă democraţia şi toleranţa cu anarhia şi indecenţa. Vreau să accentuez, că această libertate trebuie să fie exercitată în limitele interesului naţional suprem, în limitele legii şi, nu în ultimul rând, în limitele bunului simţ. În aceste condiţii vă asigur că personal, precum şi instituţia prezidenţială va fi deschisă pentru discuţii cu toate resursele mediatice din ţară, oferind suportul necesar pentru dezvoltarea şi consolidarea independenţei acestora.

Voi rămâne şi în continuare pe poziţia, că o societate democratică şi o ţară prosperă poate fi construită doar în comun, în condiţii de parteneriat public-privat. Societatea şi puterea nu sunt părţi beligerante, despărţite de baricade, ci sunt o forţă, ghidată de un obiectiv comun — interesul suprem al ţării. În această ordine de idei, voi continua să susţin iniţiativele în acest sens, pe care le-am lansat anterior, find mereu deschis pentru dialog, pentru extinderea cooperării cu sectorul asociativ în toate domeniile în scopul asigurării progresului Republicii Moldova pe făgaşul integrării europene.

Onorat Parlament,

O vorbă înţeleaptă spune că noi nu moştenim pământul de la strămoşi, ci îl împrumutăm de la copiii noştri. Şi, oricât de respectuoşi am fi faţă de trecut, tot ce facem azi — facem pentru viitor. Strămoşii nu ne mai pot judeca, copiii — da.

Haideţi să ne întrebăm sincer pe noi înşine, ca politicieni: prin ceea ce facem, fiecare în parte, investim în viitor sau ne cramponăm de trecut ? Încercăm să intrăm de două ori în aceeaşi apă sau ţinem cont de fluxul vieţii ? Întoarcem datoria morală copiilor şi celor care vin după noi, sau ne baricadăm în spatele unor lozinci care nu-şi mai au rostul ?

Într-o democraţie, care e bazată pe concurenţă şi competenţă, întotdeauna există şi biruitori, şi învinşi la nivel politic. Şi acesta e un lucru firesc. Iar rotaţia învinşilor şi biruitorilor se poate realiza de la un scrutin la altul. Şi acesta e un lucru firesc. Politicienii în primul rând trebuie să aibă inteligenţa să înţeleagă aceste realităţi. Şi să le accepte.

Să avem dar înţelepciunea să tolerăm şi înfrângerea şi să privim lucrurile în perspectivă. Să uităm de ură. Se ştie, că “ura este dragostea perdanţilor”, dar nu este şi soluţia lor.

Stimaţi colegi,
Stimaţi colegi din din Alianţa pentru Integrare Europeană,
Stimaţi colegi din Partidul Comuniştilor,

N-am aruncat niciodată mănuşa, dar am ştiut mereu să întind mâna. Nu am urzit pe la spate, dar am spus de fiecare dată ceea ce cred direct şi în faţă. Nu am urmărit scopuri private, ci am insistat pe principii generale. Nu am invocat interese personale, dar am evocat interesele cetăţeanului.

De aceea, îmi permit acum, o dată în plus, să evoc în numele cetăţeanului, să insist pe principii generale, să vă invit direct să votaţi şi să întind mâna amical. Şi prin toate acestea, îmi permit să vă îndemn să procedaţi astăzi aşa cum vă şopteşte conştiinţa şi cum vă dictează demnitatea şi responsabilitatea de aleşi ai poporului.

Stimată audienţă,

Eu vă mulţumesc pentru participarea la acest eveniment.

Le mulţumesc cetăţenilor Republicii Moldova pentru cumpătul de care au dat dovadă atâta vreme, în speranţa că va fi depăşită odată şi odată starea de incertitudine şi dezechilibru.

Le mulţumesc colegilor mei parlamentari, celor care vor onora exerciţiul democratic din această zi.

Fie ca în Republica Moldova să triumfe democraţia, în societate — buna înţelegere, iar în clasa politică — interesele supreme.

 

© 2001–2018 Asociaţia pentru Democraţie Participativă “ADEPT”
Tel./Fax: (373 22) 21-29-92, e-mail:
Reproducerea materialelor se permite doar cu menţionarea sursei

Facebook | Twitter | RSS

Creat de NeoNet