În eforturile sale de reformare şi de modernizare a domeniului educaţiei, Partidul Forţa Poporului porneşte de la ideea că edificarea unei societăţi moderne bazate pe cunoaştere nu este posibilă fără a avea un învăţămînt performant, racordat la rigorile timpului, la sistemul de valori general-umane, dar şi la valorile noastre naţionale.

Astăzi, pentru a avea o economie dezvoltată şi competitivă, este nevoie de specialişti de înaltă calificare în toate domeniile de activitate, capabili să genereze idei şi să implementeze inovaţii, să elaboreze tehnologii moderne, să se poată încadra în ritmurile transferurilor tehnologice, să susţină neîntrerupt acel proces de cercetare. Această strategie poate fi realizată numai prin modernizarea şi reconceptualizarea sistemului educaţional din perspectiva societăţii postindustriale şi postmoderne.

Pornind de la aceste deziderate, Partidul Forţa Poporului identifică mai multe priorităţi. Este vorba, în primul rînd, de asigurarea de facto şi de jure a priorităţii educaţiei în cadrul programelor social-politice prin finanţarea adecvată a învăţămîntului — cel puţin 8–9% din PIB. Anume aceasta va fi cea mai clară dovadă a importanţei pe care statul o acordă domeniului respectiv. Iar pentru ca sarcina aceasta să fie mai uşor de suportat de bugetul ţării, e nevoie de diversificat şi sursele de finanţare, ceea ce impune o mai mare libertate în gestionare, în administrare.

Practic, nu au existat guvernări, inclusiv actuala, care să nu fi vorbit, înainte de a începe actul de guvernare, despre o mai bună remunerare a cadrelor didactice, a corpului profesoral, dar nu au făcut nimic în acest sens. Noi venim pentru a face ca salariul minim în învăţămînt să nu fie mai mic decît salariul mediu pe economie, pentru a oferi cu adevărat protecţie socială cadrelor didactice, pentru a ridica prestigiul profesiei în societate, dar şi a statutului social al profesorilor.

Acum, cînd s-a produs o atît de largă deschidere către tineri, către studenţi, este necesară ca niciodată racordarea educaţiei la standardele europene şi, nu în ultimul rînd, la creşterea calităţii ei. Doar calitatea ne poate ajuta să fim recunoscuţi în lume, doar calitatea educaţiei le va deschide tinerilor noştri specialişti uşile marilor corporaţii internaţionale, uşile angajatorilor străini.

Avem soluţii reale pentru toate treptele. Şi în învăţămîntul secundar general mai e loc pentru creşterea calităţii. Vrem să asigurăm autonomia instituţională, să diversificăm profilurile de studii liceale, să modernizăm, nu doar în discursuri rostite la 1 septembrie, baza tehnico-materială a instituţiilor de învăţămînt, să regîndim sistemul de evaluare, în primul rînd, pe cel de organizare a examenelor de bacalaureat.

Şi învăţămîntul vocaţional-tehnic are potenţial suficient de creştere. Se impune reconstrucţia reţelei şcolilor profesional-tehnice şi a colegiilor în raport cu cerinţele pieţei muncii şi apariţia specialităţilor/meseriilor noi. În al doilea rînd, timpurile în care trăim cer organizarea învăţămîntului vocaţional-tehnic pe nivele şi în raport cu experienţele din alte state, iar un expemplu pertinent în acest sens este Germania. O altă sarcină care revine acestui segment este corelarea mai eficientă cu piaţa muncii, ceea ce va reduce distanţele între sala de studii şi unităţile economice pentru care sînt pregătiţi.

Cît priveşte învăţămîntul superior, vreau să punctez pe scurt următoarele sarcini: crearea sistemului de management strategic şi inovaţional; asigurarea autonomiei reale a instituţiilor de învăţămînt superior; crearea cadrului concurenţial în învăţămîntul superior prin stabilirea raitingului universităţilor (clasificarea conform performanţelor); corelarea sferei de învăţămînt, de cercetare cu cea din mediul de afaceri; crearea unor mecanisme eficiente prin mobilitatea studenţilor; deschidere pentru studenţii din alte ţări; crearea posibilităţilor de a obţine profesii duble (înrudite), diplome comune (cu o universitate din străinătate); crearea fondului naţional pentru cercetare şi învăţămîntul superior; regîndirea stagiilor de practică a studenţilor în conformitate cu experienţele internaţionale; obţinerea locurilor bugetare prin concurs pe parcursul studiilor universitare; crearea sistemului naţional de ghidare în carieră.

Este evident că asemenea proiecte nu pot fi realizate doar prin scrierea lor, prin lecturarea lor de la tribune înalte. E nevoie, în primul rînd, de oameni cu capacităţi, de oameni cu gîndire şi cu voinţă politică. Sînt elemente pe care PFP le întruneşte şi pe care se poate baza cu certitudine.

Sursa: www.pfp.md

 

© 2001–2018 Asociaţia pentru Democraţie Participativă “ADEPT”
Tel./Fax: (373 22) 21-29-92, e-mail:
Reproducerea materialelor se permite doar cu menţionarea sursei

Facebook | Twitter | RSS

Creat de NeoNet