partide.md

|||

PL / 10 octombrie 2011

Stimate domnule Preşedinte, stimaţi colegi

Este salutabila includerea în ordinea de zi şi examinarea proiectului de lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 939-XIV din 20.04.2000 “Cu privire la activitatea editorială” anume astăzi, cu o zi mai târziu de la decernarea premiului Nobel pentru literatură scriitorului suedez Tomas Transtromer.

Legea Cu privire la activitatea editorială, în versiunea adoptată de Parlament în anul 2000, corespundea, în bună parte, atât legilor similare din ţările cu tradiţie editorială, cât şi provocărilor timpului respectiv. Pe parcursul ultimului deceniu însă, în Lege s-au operat o serie de modificări, aproape toate fiind imixtiuni de natură ideologică, sau de direcţionare a resurselor financiare doar către anumiţi editori subordonaţi Ministerului Culturii.

Cea mai evidentă şi mai revoltătoare operaţie de acest gen a fost introducerea cenzurii şi a supravegherii excesive a procesului editorial. Numai cât a costat încercarea unui viceprim-ministru de atunci de a-şi subordona editurile şi a edita doar ceea ce spune un singur partid, lăsând copiii fără cărţi şi manuale, doar din cauză că nu erau editurile lui. Dar s-a greşit amarnic — a edita carte nu e echivalent cu a vinde cărbune, să nu le fie cu supărare celor din urmă.

Majoritatea editurilor, a scriitorilor şi autorilor de manuale au spus un NU hotărât ofertei generoase a guvernării respective şi ca răzbunare procesul editorial asigurat de stat a fost stopat pe mai mulţi ani buni, finanţare având doar câteva edituri subordonate Ministerului Culturii şi Ministerului Educaţiei, principala lor ocupaţie fiind tipărirea şi apoi aruncarea sub cuţit a manualelor de istorie integrată.

În contextul proiectului de modificare a Legii au fost propuse mai multe obiective:

1. Lichidarea acestor stipulări poliţieneşti şi ideologice, ruşinoase într-un act legislativ al unui stat modern şi democratic.
2. Adaptarea Legii la rigorile timpurilor noi, la realităţile şi provocările unui început de mileniu, cu o dezvoltare vertiginoasă a întregului sistem care ţine de valorile spirituale, de stocarea şi de circulaţia informaţiei.
3. A treia sarcină, care derivă din obiectivele de integrare europeană a Republicii Moldova, a fost includerea în Lege a prevederilor care presupun utilizarea cărţii, ca purtător de informaţie şi ca obiect de artă şi cultură, pentru promovarea imaginii Republicii Moldova peste hotare,
4. Crearea unui mecanism eficient de utilizare a banilor publici pentru editarea cărţii naţionale şi completarea fondurilor bibliotecilor publice, universitare şi şcolare, prin organizarea de concursuri-licitaţii, indiferent de sursa de finanţare şi de forma de proprietate a agenţilor economici implicaţi în acest proces de culturalizare a populaţiei.

Pe parcursul îndelungat de lucru şi până la includerea acestui proiect în ordinea de zi a Parlamentului au fost implicate mai multe părţi: Guvernul, Comisia respectivă a Parlamentului, Uniunea Editorilor şi un Grup de lucru în care intrau atât reprezentanţi ai Ministerului Culturii, Parlamentului, cât şi ai editorilor.

Trei dintre propunerile Grupului de lucru, ignorate în varianta finală prezentată de Guvern, vin în contradicţie cu intenţia de a depolitiza şi de a de-ideologiza domeniul editorial. Mai mult chiar: ele vin în contradicţie cu Nota informativă a Guvernului, care îşi propune ca Legea “să devină una stimulatoare, echitabilă, egală pentru toate instituţiile antrenate în procesul editorial şi să evite o eventuală monopolizare, cenzurare sau creare de condiţii neechitabile pentru subiecţii activităţii editoriale.”

În acest sens, alineatul (6) din art. 14 reprezintă forma voalat exprimată a cenzurii: “Se interzice editarea lucrărilor care contravin legislaţiei în vigoare. Responsabilitatea pentru realizarea acestei prevederi îi revine atât editorului şi beneficiarului producţiei editoriale, cât şi autorului.”

Prima frază din acest articol este pleonastică, sub aspect juridic. Pentru că, în general, se interzice… tot ce contravine legislaţiei în vigoare. Prezenţa acestui alineat — în Legea care trebuie să susţină şi să reglementeze un domeniu de activitate — sună ca un avertisment restrictiv-ideologic, care nu îşi are loc într-o societate liberă. Persoana care va fi penalizată pentru “delictele” presupuse aici, va fi pedepsita conform Codului Penal (care prevede şi măsura pedepsei), nicidecum pentru sfidarea unui articol din prezenta Lege… Iar în ceea ce ţine de responsabilitate, autorul acestei prevederi, dorind o avertizare pe un spectru cât mai larg, l-a inclus în categoria responsabililor şi pe “beneficiarul” acestei producţii, care este, de facto, cititorul (!?).

În al doilea rând, interdicţia este formulată într-un sens mult prea larg, prea general — un jurist excesiv de pedant şi chiţibuşar, rău intenţionat, poate să atragă sub incidenţa acestei interdicţii aproape orice carte care nu ar conveni într-un fel partidului de guvernământ (alineatul a fost propus de Partidul Comuniştilor pe timpul când se afla la conducere).

Articolul 7, pct.d, preconiza că Ministerul Culturii “elaborează baza de date a ediţiilor în curs de apariţie în baza informaţiei furnizate de către editori.” O supraveghere excesivă în secolul informaţional e ineficientă, ridicolă şi absolut contraproductivă, mai dăunând şi imaginii republicii.. În comparaţie cu ceilalţi purtători de informaţie, cu o rază incomparabil mai mare de acoperire şi cu o capacitate de difuzare imediată (presa tipărită şi electronică, radioul şi televiziunea, Internetul ş.a.), cartea e un purtător modest şi un “pericol” minuscul, în acest sens.

Şi nu în ultimul rând, în Nota informativă prezentată de Guvern se subliniază: Legea a fost completată cu un articol nou, 22¹ privind organizarea şi participarea editurilor la saloanele şi târgurile de carte naţionale şi internaţionale. Însă în Proiectul Legii acest articol lipseşte.

Necesitatea acestei prevederi legislative rezidă în faptul că aceste acţiuni de amploare sunt o modalitate eficientă de susţinere a activităţii editoriale şi de promovare a imaginii republicii peste hotare.

Este de neînţeles excluderea acestei propuneri în versiunea Proiectului de Lege prezentat de Guvern, cu atât mai mult, cu cât în Nota informativă a Guvernului această propunere este acceptată, explicată şi argumentată. Esenţa acestui articol nu este susţinerea editorilor, ci promovarea imaginii statului peste hotare. Organizarea participării ţării la târgurile şi saloanele internaţionale trebuie să fie prerogativa şi interesul statului, prin intermediul Ministerului Culturii, cum se face în toată lumea. Agenţii economici — editorii — participă la aceste manifestări culturale internaţionale pe cont propriu, iar Ministerului Culturii îi revenine sarcina organizării standului naţional cu toate consecinţele de rigoare. Menţionăm, de exemplu, că Republica Moldova este unicul stat din Europa care nu are stand naţional la cel mai important târg de carte din lume — cel de la Frankfurt, Germania.

Având în vedere cele expuse mai sus, intervin cu propunerea de a ţine cont în lectura a II-a de propunerile Uniunii Editorilor din Republica Moldova la proiectul de lege pentru modificarea şi completarea Legii “Cu privire la activitatea editoriala”.

Ca şi sportul sau muzica, sau alte elemente ale culturii naţionale, nu e cazul să vă amintesc, dar ţin să subliniez încă odată — cartea este una din marile descoperiri ale civilizaţiei şi ale omenirii şi, indiferent de competiţia actuală cu televiziunea, internetul sau alte forme media — ea este şi va rămâne un mijloc absolut necesar în formarea oricărei personalităţi şi, în primul rând a tinerei generaţii.

Tocmai din aceste considerente ţările dezvoltate continuă să investească foarte mult în acest domeniu. La ora actuală, târgurile de carte naţionale şi internaţionale fac parte din evenimentele de importanţă majoră, care atrag atenţia tuturor. În această direcţie, de asemenea se investeşte foarte mult, fiindcă aceasta ţine de prestigiul oricărei ţări şi oricărei culturi.

Cu regret, constatăm că statul nostru a fost lipsă la asemenea evenimente în Frankfurt, Germania; Bologna, Italia; Bucureşti, România sau Moscova, Rusia. Noi unde suntem, care este prezenţa noastră?

Stimularea şi reanimarea acestui domeniu, inclusiv prin suport legislativ şi al Statului în ansamblu va reînvia procesul de creaţie în cadrul Uniunilor de creaţie, care vor vedea justificată munca lor. Ori, actualmente, noi avem autori importanţi care nu au fost editaţi în grafia latină. Bibliotecile duc o foame acută de cărţi şi fonduri de carte ale autorilor contemporani.

Este lăudabilă iniţiativa unor oameni de afaceri, care, pe cont propriu, încearcă să completeze aceste fonduri, dar aceste iniţiative sporadice nu schimbă substanţial starea de lucruri. Este necesară o politică de stat coerentă şi de lungă durată şi acest proiect important pe care vă îndemn să-l susţineţi este un început de cale. Noi sperăm, şi fac aici un apel către Guvern, Ministerul Culturii şi Ministerul Educaţiei să acorde mai multă atenţie acestui domeniu, dacă vrem să devenim cu adevărat un stat european cu o piaţă bogată de carte şi cu oameni care vor recâştiga gustul pentru lectură, pentru cunoaşterea limbilor, pentru schimbul global de valori culturale, care tot mai intens se produce în lumea modernă. Şi atunci, de ce nu, am putea stimula şi noi creşterea pe meleagurile noastre a unui viitor laureat al premiului Nobel pentru literatură.

Vă mulţumesc.

Sursa: www.pl.md