Domnule Preşedinte,
Stimaţi deputaţi,
Onorată asistenţă,

Este ştiut faptul că justiţia este coloana vertebrală al statului de drept şi democratic. Reforma justiţiei în Republica Moldova este o reformă aşteptată de cetăţenii noştri de mulţi ani şi are o importanţă covârşitoare pentru destinul Republicii Moldova şi nu mai puţin important pentru cetăţeni deoarece independenţă şi eficienţa justiţiei pe care statul trebuie să o asigure şi să o garanteze reprezintă mai mult decât un deziderat sau o promisiune de partid făcută în campania electorală.

Justiţia pentru oameni înseamnă dreptate. Şi aceasta noi trebuie să realizăm nu doar pe hârtie, ci în realitate, în viaţă.

Reforma justiţiei reprezintă realizarea unui sistem judiciar independent, imparţial, credibil şi eficient. Reforma justiţiei reprezintă o condiţie necesară pentru supremaţia legii, singura şansă de trecere a Republicii Moldova la exigenţele unui stat de drept, la modernizarea statului, la dezvoltarea adevăratei democraţii, respectarea şi protecţia drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.

Reforma justiţiei este o cerinţă majoră şi în contextul aderării Republicii Moldova la Uniunea Europeană, dar, cel mai important, dreptatea mult aşteptată de cetăţenii noştri.

În scopul realizării Strategiei de reformare al sectorului de justiţie, implementării unui sistem jurisdicţional modern, este necesară adoptarea celor mai bune practici europene:

• asigurarea transparenţei actului de justiţie;
• consolidarea dialogului cu societatea civilă şi implicarea acesteia în procesul de reformă;
• crearea premiselor cooperării judiciare pentru integrarea în spaţiul european de libertate, securitate şi justiţie;
• asigurarea deplinei compatibilităţi instituţionale şi legislative cu sistemele judiciare europene şi cu IQ-ul comunitar.

Reforma justiţiei trebuie să implice nu numai restructurarea instituţională, dar şi reforma mentalităţii care stă la baza funcţionării sistemului actual. Evident, că sistemul necesită şi o asanare serioasă pentru a ne putea debarasa de judecători, procurori, poliţişti corupţi, de acei care subminează principiile democratice de organizare şi funcţionare a puterilor în stat, în care cetăţenii deja şi-au pierdut încrederea.

Şi am impresia că la noi mulţi cetăţeni se orientează unde să activeze şi găsesc locul unde se învârte banul. Nu demnitatea, onoarea şi legea, ci banul.

De aceea, ar trebui să luăm aminte că încrederea se cucereşte greu, dar se pierde foarte uşor, iar odată pierdută, posibil să nu se mai redobândească. Existenţa statului de drept, acceptarea valorilor şi principiilor acestuia presupune, în primul rând, domnia legii şi încredere. Iar pentru ca încrederea cetăţeanului să apară, cei care activează în sistemul juridic trebuie să ofere doar legalitate în adoptarea deciziilor.

Aceasta necesită dincolo de toate, fără orice reproş, o conduită profesională exemplară a acelor care lucrează în acest sistem. Sigur că pentru aceasta e nevoie şi de un salariu, care să-l ajute să-şi menţină conduita profesională.

Cetăţenii noştri de mult aşteaptă de la noi eficientizarea actului de justiţie, crearea condiţiilor necesare pentru a scurta termenele de examinare a dosarelor în judecată. Majoritatea proceselor în instanţele de judecată se examinează ani şi ani, şi până obţine omul dreptate, i-a murit şi capra. Trebuie şi aici să ne gândim cum să facem aşa ca să nu obţină omul dreptate, când deja obiectul discutat în litigiu nu mai are valoare.

În acest sens, este imperios necesară regândirea privind volumul optim de încărcare şi încadrare în exigenţele CEDO privind desfăşurarea proceselor în termeni optimi şi previzibili.

De asemenea, se impun modificări ale prevederilor legale şi pentru asigurarea independenţei procurorilor şi creşterea performanţelor în activitatea lor; necesită modificări substanţiale şi procedurile de numire în funcţiile de conducere la instanţele de judecată şi procuratură, transparenţa evaluării activităţii acestora.

Şi trebuie să menţionez că mie personal îmi este ruşine că sunt unii din membrii delegaţiei Adunării parlamentare a Consiliului Europei, împreună cu domnul Diacov, cei care suntem în actualul Parlament, că în angajamentele asumate de noi la momentul acceptării Republicii Moldova ca membru al Adunării Parlamentare ne-am asumat, în primul rând, această reformă şi care prevedea rolul şi locul Procuraturii Republicii Moldova şi până astăzi n-am rezolvat această problemă. Or, aici nu e nevoie de bani. Nu e o întreprindere mare care trebuie să o modernizăm, care cere cheltuieli. E nevoie de voinţă politică şi de un lucru foarte important să ne debarasăm. Că organele trebuie să funcţioneze aşa încât să-i convină celui de la putere. Că dacă nu are în subordinea sa, atunci înseamnă că el nu se consideră omul puterii.

Stimaţi deputaţi,

De aici încolo este necesar efortul maxim al Guvernului cu structurile sale de asumare obiectivă a reformei judiciare, care va cere şi resurse financiare necesare.

Noi am adoptat multe legi şi strategii. Dar problema cheie — finanţele, şi atunci strategia moare. De exemplu, dacă o să mai avem încă o dată alegeri anticipate, o să avem trei legislaturi şi deputaţii nici n-au intrat în clădirea Parlamentului. Nu e corect aşa.

Deci trebuie să ne gândim cum cheltuim banii, unde cheltuim şi cum îi acumulăm? Şi atunci o să avem bani.

Este necesar de menţionat că asigurarea finalităţii procesului de reformă depinde în mod esenţial de realizarea unui cadru legislativ coerent, în sensul corelării tuturor actelor normative, ce vor fi adoptate sau modificate, precum şi a eliminării neconcordanţelor în elaborarea acestora. Avem legi care se bat cap în cap.

Şi, vedeţi că nu e problema că nu le cunoaştem, nu ştim cum, dar nu vrem. Exemplu: neconcordanţa Legii cu privire la statutul municipiului Chişinău cu Legea cu privire la administraţia publică locală. Şi nu vrem să ajustăm aceste legi, ca să existe doar o normă, dar nu două norme pentru judecător.

Din aceste considerente, cred că este strict necesar a efectua o revizuire serioasă şi a Regulamentului Parlamentului care să prevadă, nu atât procedura legislativă, cât procesul legislativ, iar iniţiativele legislative, venite peste noapte, să nu aibă nici o şansă de a fi examinate fără avizele şi expertizele necesare.

Noi nu putem să lucrăm în continuare fără un consiliu legislativ al Parlamentului. Deputaţii vin şi se duc, nu cunosc legislaţia, nu sunt acei care activează zi de zi cu legile. Şi orice modificare poate fi strâmbă.

De aceea, noi trebuie să avem un consiliu legislativ. Da, avem Direcţia juridică a Secretariatului Parlamentului, dar aceasta este altceva. Şi atunci, când o să avem acces consultativ, care o să ne ajute şi o să ne spună, aici se poate, aici nu se poate, atunci o să avem legi bune şi democratice.

Fracţiunea Partidului Liberal susţine şi va vota Strategia de reformare a sectorului de justiţie. Însă trebuie de menţionat că nu va fi o reformă efectiv funcţională, fiindcă adevărata reformă începe cu Constituţia. Noi vrem să reformăm, dar Constituţia rămâne norma care este.

Noi vrem Curte de casaţie, dar în Constituţie avem trei trepte. Iată de ce Partidul Liberal pledează pentru noua Constituţie, fiindcă numai aşa noi putem, cu adevărat, să reformăm toate domeniile, inclusiv domeniul justiţiei.

Susţinem propunerea exprimată de Comisia juridică, numiri şi imunităţi de a examina strategia în două lecturi şi, dacă va fi nevoie, şi în lectura finală, ca să adunăm tot cei bun, aşa cum a făcut Ministerul Justiţiei, că 2/3 din propuneri au fost acceptate.

Stimaţi deputaţi,

Este cunoscut faptul că orice strategie este un document de lungă durată, de perspectivă care conţine un ansamblu de operaţii şi manevre, exprimându-ne în termeni militari, realizate în vederea atingerii unei victorii. Victoria depinde de noi.

Din aceste considerente, susţin, la fel, iniţiativa Comisiei juridice, care a propus ca pentru lectura a doua autorii strategiei s-o cureţe de elemente cum ar fi: interceptarea telefoanelor. Şi astăzi foarte mulţi îmi spun sunt ascultate telefoanele. Cât se poate aceasta?

Eu încă în Parlamentul 1994 — 1998 spuneam Preşedintelui Legislativului de atunci, domnului Lucinschi: domnule Lucinschi, cât se poate să fie ascultaţi şi deputaţii în continuare? Zic: este o măsură? Şi mi-a spus: domnule Ghimpu, nu vorbi ce nu trebuie la telefon.

Cât o să continue aceasta că: nu vorbiţi ce nu trebuie la telefon? Iată, aceasta demonstrează că noi, Alianţa, nu ne prea deosebim de guvernarea precedentă. Vrem informaţie mai multă, ca mai mult să putem opera şi manipula cu deputaţii sau cu oamenii.

Apropo, vorba multor colegi: să ne ajute Dumnezeu în adoptarea şi realizarea acestei strategii. Cred că mai corect ar fi să ne bată Dumnezeu sau să-i bată Dumnezeu pe acei care spun una şi fac alta, vorbesc de drepturile omului, dar dreptatea rămâne a fi în continuare la fundul mării.

Mulţumesc.

Sursa: www.pl.md

 

© 2001–2018 Asociaţia pentru Democraţie Participativă “ADEPT”
Tel./Fax: (373 22) 21-29-92, e-mail:
Reproducerea materialelor se permite doar cu menţionarea sursei

Facebook | Twitter | RSS

Creat de NeoNet