Sinusoidele vieţii politice moderne aplicate unui spaţiu post-totalitar, cum este cel în care abităm, ne demonstrează că nu doar somnul conştiinţei naşte monştri, dar şi faldurele întunecoase ale Constituţiei sunt capabile să nască monştri politici insurmontabili. Astfel, decalajele unei Constituţii mutilate de regimul comunist, pe fundalul instabilităţii politice, recesiunii economice, sărăcirii, polarizării sociale, ineficienţei instituţiilor statale în combaterea corupţiei, criminalităţii şi instaurării statului de drept — toate acestea în albia crizei globale în plină desfăşurare — au descurajat iremediabil, se pare, aşteptările concetăţenilor noştri, alimentând euroscepticismul şi nostalgiile după “zăpezile de altădată”.

După rezultatele celui mai recent Barometru al Opiniei Publice (BOP) 83% de respondenţi consideră greşită direcţia în care evoluăm! Este un semnal extrem de îngrijorător pentru întreaga clasă politică moldovenească. Din Raportul privind executarea Bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul 2010 desprindem faptul că pensia medie constituie 874 lei, adică aproximativ 54 euro, iar pensia minimă 640 lei, or, sub 40 de euro!

Recent adoptata lege privind modificarea Legii Bugetului de stat pe anul 2011 prevede o majorare a pensiilor cu doar 8%, de fapt, o indexare de 4% şi majorarea reală de 4%. Însă, dacă luăm în consideraţie rata inflaţiei de circa 10% atestăm de fapt un regres. Deşi, conform prognozelor macroeconomice PIB-ul va creşte cu 6,5% faţă de anul 2010, iar producţia industrială va creşte cu 10% (!), cetăţeanul simplu nu simte careva îmbunătăţiri. De aici provine, credem, reacţia verde — vânătă a societăţii faţă de tabloul în roz, prezentat de guvern şi în special, de prim-ministru mai ales instituţiilor externe prin celebra sintagma a “poveştii de succes”! Regret că sunt forţat să critic guvernarea din care facem parte, dar cifrele vorbesc de la sine.

Situaţia politică din Republica Moldova este caracterizată printr-o criză profundă ce îşi are originea în imperfecţiunea Constituţiei Republicii Moldova. Modificările superficiale ale legii de bază în timpul crizei politice din anul 2000 au avut drept efect apariţia a peste 60 de lacune constituţionale, care la rândul lor au generat o nouă criză politică acum, în anii 2009–2011. Legea supremă nu permite coborârea pragului de vot în Parlamentul Republicii Moldova care are 101 deputaţi de la 61 de voturi până la pragul de 50+1 aleşi ai poporului. Preşedintele unei Curţi Constituţionale Europene a numit acest lucru “cimitir constituţional”.

Tocmai acest fapt este speculat de opoziţia comunistă, care speră, prin alegeri interminabile, să obosească cetăţenii şi să-i convingă, încă o dată, aşa cum au procedat în anul 2001, că procesul de democratizare înseamnă şi criză, de această dată însă compromiţând definitiv valorile democraţiei şi dorind să schimbe la 180 de grade vectorul geo-strategic de dezvoltare a Republicii Moldova. Implicit, tactica boicotării, protestelor stradale şi autismului politic profesate de comunişti demonstrează lipsa unităţii parlamentare în realizarea mesajului major al Alianţei, cel ce rămîne a fi integrarea europeană.

Cu regret, observăm acţiuni politice conjuncturiste nu doar din partea opoziţiei comuniste, care refuză dialogul, dar şi din partea altor forţe politice din Parlament. Dialogul ar trebui să caracterizeze, în primul rând, componentele Alianţei de guvernare. Astfel, chiar Partidul Liberal a cedat de dragul creării AIE 2, funcţia de speaker al Parlamentului. Din păcate nu simţim aceeaşi înţelegere şi sinergie din partea colegilor noştri. Se constată, cu regret, că au loc discuţii şi înţelegeri separate cu PCRM în afara AIE. Sigur, orice dialog care duce la soluţionarea unor probleme de stat, trebuie încurajat, câtă vreme este coordonat — însă nu şi unul care duce la înţelegeri separate pe la spatele colegilor de alianţă, chiar dacă şi prin înalte cancelarii externe.

Încercăm să fim toleranţi şi să nu criticăm ambii colegi de AIE, însă trebuie să menţionăm că maniera de comunicare prin mass-media a colegilor noştri cu PL nu este una corectă şi nici productivă. Am încercat să ne asumăm de mai multe ori, în timpul unor crize în cadrul AIE, rolul de mediator, ca în final să ajungem să fim atacaţi în mass-media cu scopul de a converti electoratul PL spre alte formaţiuni. Este o abordare greşit necolegială.

În altă ordine de idei, electoratul PL nu poate accepta aşa-numita soluţie propusă de către cei 3 transfugi din PCRM pentru deblocarea procesului de alegere a Preşedintelui — cel puţin aşa şi-a argumentat plecarea sa din PCRM grupul Dodon-Greceanîi. Din păcate grupul în cauză a demonstrat intransigenţă dură declarând că scopul lor politic este, mimând intenţii nobile, dispariţia AIE, citez, “ca un vis urât”! Stranie dorinţă de conlucrare! Insistând asupra candidaturii dnei Greceanîi, un fost prim-ministru extrem de controversat în perioada guvernării PCRM, nou-emanata celulă socialistă a dlui Dodon a admis şi acceptarea unei candidaturi apolitice din afara AIE ca şi cum ar exista un socialism apolitic, ori şi mai nou, o democraţie apolitică!

Printre altele, amintesc că în aprilie 2009 prim-ministrul comunist, dna Greceanîi a somat că va ordona deschiderea focului anume asupra tinerilor protestatari. Domnia sa a condus Guvernul când studenţii au fost arestaţi şi ulterior torturaţi în urma protestelor anticomuniste din aprilie 2009. Vom pomeni aici şi expulzarea Ambasadorului României sau deficienţele din domeniul libertăţii mass-media, a drepturilor omului, a guvernării nedemocratice remarcate şi în rezoluţia Parlamentului European din mai 2009. Lucruri arhi-cunoscute de altfel.

Da, este nevoie de o soluţie care ar aranja nu doar clasa politică din Republica Moldova, dar şi cetăţenii noştri, dar şi partenerii europeni. Recunoaştem necesitatea stringentă de depăşire a crizei actuale şi alegerea Preşedintelui — suntem gata să continuăm negocierile. Nu credem, în acelaşi timp că mai nou, alegerea Preşedintelui statului, trebuie condiţionată de votarea pachetului de sarcini bugetare.

Partidul Liberal are anumite poziţii şi propuneri pentru negocieri — dar nu prin intermediul presei, cum procedează unii colegi de alianţă şi nu în scopul spulberării Acordului de constituire AIE. În al doilea rând, foarte multe depind şi de colegii noştri din Alianţă, de poziţia lor faţă de candidatura unică pentru postul de Preşedinte prin restabilirea dialogului acum defectuos şi restaurarea încrederii reciproce. Credem că aici există un spaţiu suficient de mare şi pentru o abordare colegială dintre europarlamentari, grupurile politice europene şi partidele intra şi extraparlamentare din Republica Moldova, colege de alianţă ale PL.

Exprimăm temerea, ca nu cumva, în ultimă instanţă, de la frumoasa lozincă electorală “Moldova fără comunişti” să se ajungă la antilozinca “Moldova fără Alianţă”!

În condiţiile incertitudinii totul devine imprevizibil. Altfel cum se explică, după rezultatele ultimului BOP, că 45% de respondenţi optează pentru Uniunea Vamală Euroasiatică, 33% aleg UE, şi, în acelaşi timp, 47% ar vota pentru UE, dacă duminică s-ar desfăşura un referendum cu privire la aderarea în UE?

În concluzie, poveştile de succes apar ca simple poveşti, iar politica în Republica Moldova pare a se dezvolta după nişte legităţi absolut imprevizibile, ca să nu zic — ilogice. Cu alte cuvinte, şi pe la noi există viaţă politică, dar, vorba lui Caragiale, ea este cu desăvârşire apolitică.

Sursa: www.pl.md

 

© 2001–2018 Asociaţia pentru Democraţie Participativă “ADEPT”
Tel./Fax: (373 22) 21-29-92, e-mail:
Reproducerea materialelor se permite doar cu menţionarea sursei

Facebook | Twitter | RSS

Creat de NeoNet