În cele ce urmează vom aduce unele argumente care demonstrează dreptul poporului de a se pronunţa prin intermediul referendumului în orice problemă de interes naţional.

1. Art. 2 din Constituţia Republicii Moldova stabileşte că: “Suveranitatea naţională aparţine poporului Republicii Moldova, care o exercită în mod direct şi prin organele sale reprezentative, în formele stabilite de Constituţie”.

Suveranitatea naţionala în accepţiunea a diferiti autori nu are o interpretare larg şi uniform acceptată, identităţi, valori şi priorităţi diferite determinând o diversitate de definiţii. Oricum, prin suveranitate trebuie să înţelegem o calitate a poporului de a fi suveran, de a dispune liber de soarta sa; dreptul exclusiv pe care îl deţine poporul de a exercita autoritatea supremă politică ce-i aparţine în mod direct.

Concluzia 1:

Nimeni, nici din exteriorul ţării, nici din interiorul ei, nici printr-o acţiune, nici printr-un act nu poate limita poporul nici într-un drept al său, deoarece aceasta ar însemna limitarea suveranităţii poporului. Suveranitatea, puterea politică care aparţine poporului este imprescriptibilă şi inalienabilă. Numai poporul însuşi poate ceda unele drepturi ale sale prin intermediul referendumului.

2. Art. 75 din Constituţie fixează dispoziţia precum că: “ Cele mai importante probleme ale societăţii şi ale statului sunt supuse referendumului.”, iar alin. 2 al acestui articol prevede că: “ Hotărârile adoptate potrivit rezultatelor referendumului republican au putere juridică supremă”.

Prin aceste dispoziţii constituţionale trebuie să înţelegem că prin cele mai importante probleme ale societăţii şi ale statului se are în vedere orice problemă de interes naţional. În acest sens norma constituţională nu face restricţii, sau excepţii, nu limitează dreptul poporului de a se pronunţa prin referendum asupra unor anumite probleme.

Reglementarea precum că: “Hotărârile adoptate potrivit rezultatelor referendumului republican au putere juridică supremă” trebuie înţeleasă că aceste hotărâri au aceeaşi putere juridică ca şi normele constituţionale şi din aceste considerente ele nu mai necesită a fi confirmate de Parlament.

Concluzia 2:

Conform art. 2 şi art. 75 din Constituţie poporul poate opera o modificare constituţională în cadrul unui referendum deoarece aceasta se înscrie ca una din cele mai importante probleme ale societăţii. Hotărârea adoptată în cadrul referendumului va avea forţă juridică supremă şi va intra în vigoare din momentul validării rezultatelor referendumului de către Curtea Constituţională. Deoarece o hotărâre adoptată în cadrul referendumului semnifică manifestarea de voinţă generală a poporului, ea nu mai necesită aprobare sau confirmare de către Parlament.

3. Dezvoltând normele constituţionale, Codul electoral al R.M. în alin. (1) al art. 142 stabileşte că referendumul republican se desfăşoară în scopul exercitării puterii poporului şi participării lui nemijlocite la conducerea şi administrarea treburilor de stat. În funcţie de natura juridică a problemelor supuse referendumului, art. 143 din Codul electoral stabileşte tipurile de referendum, cum ar fi: constituţional, legislativ şi consultativ.

Art. 146 din Codul electoral stabileşte problemele supuse referendumului republican, printre care adoptarea şi revizuirea Constituţiei Republicii Moldova.

4. Este adevărat, Curtea Constituţională prin Hotărârea Nr. 57 din 03.11.1999 privind interpretarea art. 75, art. 141 alin. (2) şi art. 143 din Constituţie a stabilit că “Constituţia Republicii Moldova poate fi revizuită numai de către Parlament, direct sau prin declararea de către acesta a unui referendum, în condiţiile respectării procedurii prevăzute de art. 66 lit. b), dispoziţiilor art. 75, 141, 142 şi 143 din Constituţie”. Analizând atent aceasta hotărâre, observăm că Curtea Constituţională nu neagă faptul că Constituţia Republicii Moldova poate fi revizuită şi prin declararea de către Parlament a unui referendum.

În Hotărârea nr. 15 din 11.04.2000 despre controlul constituţionalităţii art. 150 alin. (1) şi (2) din Codul electoral, Curtea Constituţională printre altele a menţionat:

1. Cetăţenii şi Preşedintele Republicii Moldova sunt în drept să iniţieze desfăşurarea oricărui tip de referendum republican în conformitate cu art. 2 alin. (1), art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1), art. 75 alin. (1) art. 88 lit. f) din Constituţie, care consfinţesc principiul suveranităţii poporului şi dreptul poporului de a soluţiona, în modul stabilit de Constituţie şi de legi, prin referendum;
2. La revizuirea Constituţiei pot fi aplicate două proceduri: parlamentară — cu respectarea prevederilor art. 141 — 143; referendumul — cu respectarea prevederilor art. 2, art. 39, art. 66 lit. b) şi art.75 din Constituţie.

După cum putem observa, în cazul în care modificarea Constituţiei va avea loc prin referendum, Curtea Constituţională nu mai recomandă aplicarea reglementărilor de la art.143 din Constituţie, care prevede că Parlamentul este în drept să adopte o lege cu privire la modificarea Constituţiei după cel puţin 6 luni de la data prezentării iniţiativei corespunzătoare, iar legea se adoptă cu votul a două treimi din deputaţi.

Concluzia 3:

În baza articolelor 2, 39, 66 lit. b) şi 75 din Constituţie Parlamentul poate hotărî desfăşurarea unui referendum constituţional în cadrul căruia poporul să se pronunţe asupra unei legi privind revizuirea Constituţiei.

5. Avizele Comisiei de la Veneţia, Codul bunelor practici în materie de referendum adoptat de către Comisia de la Veneţia la 19 martie 2007 CDL-AD(2007)008 şi alte documente elaborate de această organizaţie a Consiliului Europei au un caracter de recomandare şi nu pot interzice sau aproba orice acţiune a autorităţilor statale sau limita dreptul suveran al poporului.

Codul bunelor practici în materie de referendum prevede un şir de recomandări printre care:

• Efectele referendumului, decizional sau consultativ, trebuie să fie precizate expres în Constituţie sau prin lege.
• Este preferabil ca un referendum asupra chestiunilor de principiu sau altor propuneri formulate generic să aibă caracter consultativ.

Dacă are însă caracter decizional, trebuie să existe norme care să prevadă în mod expres procedura ulterioară.

Concluzia 4:

Republica Moldova se încadrează în recomandările Comisiei de la Veneţia deoarece dispune de cadrul legal (art.75, art.66, art.141, art.142 din Constituţie, Codul electoral) care prevăd procedura organizării şi desfăşurării referendumurilor de orice tip, precum şi efectele produse prin hotărârile adoptate în cadrul referendumurilor.

Concluzie generală:

Referendumul este instrumentul legal prin intermediul căruia poporul participă în mod direct la guvernare. Nimeni nu este în drept să limiteze dreptul poporului în exercitarea suveranităţii care îi aparţine. Parlamentul Republicii Moldova în baza normelor constituţionale este în drept să desfăşoare un referendum constituţional, în care poporul sa-şi poată manifesta voinţa în una din problemele importante pentru societate.

Victor Popa,
Doctor habilitat în Dreptul Constituţional, profesor universitar,
Preşedintele Comisiei Juridice, Numiri şi Imunităţi a Parlamentului

Sursa: www.pl.md

 

© 2001–2018 Asociaţia pentru Democraţie Participativă “ADEPT”
Tel./Fax: (373 22) 21-29-92, e-mail:
Reproducerea materialelor se permite doar cu menţionarea sursei

Facebook | Twitter | RSS

Creat de NeoNet