După mai bine de doi ani şi jumătate, Republica Moldova are în sfârşit un preşedinte. La capătul unei îndelungate perioade de instabilitate politică, provocată de tentativele eşuate de alegere a preşedintelui ţării, reprezentanţii partidelor necomuniste din Parlament, au ajuns în cele din urmă la o înţelegere, alegându-l în această funcţie pe Nicolae Timofti. Dincolo de aprecierile de ordin general, precum că ţara a obţinut o nouă şansă de a se dezvolta în condiţii de democraţie iar comuniştilor le-a fost aplicată o lovitură serioasă, se impun totuşi unele precizări, pe care nu avem dreptul să le ignorăm.

Prima ar fi că, intenţionat sau neintenţionat, accentele legate de alegerea preşedintelui au fost puse greşit. Mai bine zis, a fost neglijat aportul Partidului Liberal la alegerea şefului statului. Or, anume PL a fost partidul care şi de această dată a cedat cel mai mult. Astfel, PL este unica formaţiune de la guvernare care nu deţine nici una din primele trei funcţii în stat, cu toate că, potrivit Acordului de constituire al Alianţei pentru Integrare Europeană, liberalilor le revenea postul de preşedinte al Parlamentului. PL este formaţiunea care a renunţat la funcţia de speaker, în favoarea PD, dar şi în numele consensului politic şi al necesităţii depăşirii crizei. Chiar dacă în procesul de identificare a candidaturii pentru şefia statului, liberalii au fost şantajaţi şi discreditaţi, ei au demonstrat că sunt cu adevărat ataşaţi intereselor ţării şi ale cetăţenilor. Cu alte cuvinte, dacă nu ar fi fost poziţia constructivă a PL, nu se ajungea ca Alianţa să aibă un candidat comun.

Cele expuse mai sus sunt detalii, dar aceste detalii varsă lumină nu doar asupra evenimentelor care au avut loc, ci contează şi din perspectiva evenimentelor ce urmează să se producă în continuare. Or, astăzi “salvatorul” Dodon pretinde, nici mai mult, nici mai puţin, că după alegerea preşedintelui, Alianţa pentru Integrare Europeană nu mai există şi că trebuie declanşată “reformatarea puterii”. Deşi socialiştii afirmă că rămân în opoziţie, mesajele transmise de Igor Dodon pot fi înţelese ca şi pretenţii de participare la guvernare. Acest lucru este inadmisibil, deoarece atragerea socialiştilor în actul guvernării ar duce la modificarea programului de guvernare pe care şi l-a asumat Alianţa şi care a obţinut sprijinul majorităţii alegătorilor din Republica Moldova. “Reformatarea Alianţei” în modul sugerat de Dodon ar însemna că la conducere în ţara noastră nu se va mai afla o coaliţie de centru-dreapta reformatoare şi pro-europeană, ci un hibrid politic de centru-stânga, cu vădite viziuni pro-ruseşti, pro-estice, cu o atitudine formală faţă de procesul de integrare europeană şi de promovare a reformelor.

Din acest punct de vedere, declaraţiile şi acţiunile lui Igor Dodon trebuie tratate cu maximă prudenţă, căci nu-i exclus că el este acel cal troian trimis în tabăra democrată cu misiunea de a “asasina” spiritul democratic, de a frâna ascendenţa Republicii Moldova în parcursul ei european. Socialiştii au obţinut şi aşa mai mult decât puteau spera, iar participarea lor la alegerea şefului statului a avut la bază mai cu seamă interese personale şi de partid. În cazul unor alegeri parlamentare anticipate, socialiştii pur şi simplu nu ar fi trecut în Parlament, ceea ce ar fi însemnat sfârşitul carierei politice a lui Igor Dodon. Prin urmare, socialiştii s-au condus de un calcul strict pragmatic pentru a ieşi în final în câştig. Cu totul alta a fost situaţia Partidului Liberal, care ar fi avut de câştigat de pe urma unor alegeri parlamentare anticipate, potrivit sondajelor de opinie. Dar PL nu a pus în prim-plan interesul de partid, ci interesul ţării.

Evident, cred că ar fi corect să se pună problema revizuirii Acordului AIE-2, deoarece situaţia care era în decembrie 2010 diferă esenţial de cea care este acum. PL a salvat această guvernare, mergând la sacrificii enorme, dar odată ce Alianţa rămâne la conducerea ţării, e necesară o echitate oarecare în distribuirea pârghiilor de influenţă. Mihai Ghimpu a declarat deja că PL nu va admite să i se diminueze ponderea în actuala formulă de guvernare şi că şi-ar dori un acces mult mai direct la actul decizional în cadrul AIE. Şi acesta nu este un moft politic, ci o necesitate care derivă din aspiraţiile alegătorilor Partidului Liberal, căci există o sumedenie de probleme nesoluţionate, care ţin de activitatea instituţiilor statului şi care vizează interesele cetăţenilor. E logic ca, odată ce PL se menţine la guvernare, să aibă şi posibilitatea de a influenţa calitatea acestei guvernări. Nu doar să poarte răspundere şi să-şi asume obligaţiuni. De aceea şi spuneam că acum, după alegerea preşedintelui, se impune o reevaluare a situaţiei, o reactualizare a Acordului de constituire al Alianţei, în vederea asigurării unei guvernări eficiente.

Cu siguranţă, următoarea perioadă va fi una la fel de importantă din punct de vedere politic ca şi cea care a precedat alegerea preşedintelui. În curând vom avea ocazia să ne convingem care sunt scopurile reale urmărite de unii actorii politici. Alianţa se află în faţa unui nou test, de rezultatele căruia va depinde soarta democraţiei în Republica Moldova. Îl va susţine oare cu succes?

Sursa: www.pl.md

 

© 2001–2018 Asociaţia pentru Democraţie Participativă “ADEPT”
Tel./Fax: (373 22) 21-29-92, e-mail:
Reproducerea materialelor se permite doar cu menţionarea sursei

Facebook | Twitter | RSS

Creat de NeoNet